joi, 30 aprilie 2020

{Jurnal de recunoștință : ziua 34 / 90} „Ales, ales!”

Azi mulțumesc pentru alegere

Ce se vede pe deal, în depărtare, este o stână. Seara, când e momentul mulsului, se aud strigătele ciobanului, care spune "ales, ales!". Ce o fi asta? Cercetând, am aflat că strigă așa pentru că oile, auzind, se aleg singure: cele de muls într-un țarc, cele sterpe în altul. Se duc singure la locul lor pe care-l știu foarte bine.
"Ales, ales, ales!" M-a dus gândul la imaginea oilor și caprelor pe care le desparte păstorul și pune oile de-a dreapta, iar caprele de-a stânga. (Matei, 25, 33) Cumva, se percepe că Dumnezeu face această împărțire, El fiind partea activă, judcătoare. El judecă și spune care e oaie și care e capră și le dă de-a stânga și de-dreapta.
Iar noi suntem cu frica în sân "oare eu sunt în rândul caprelor? oare mă va da de-a stânga?"

Dar am înțeles de la ciobanul acesta că păstorul nu face împărțirea punând mâna pe oi sau pe capre, sortându-le el după cum le știe, care cu lapte, care sterpe. El doar strigă "Ales, ales!".

E cutremurătoare libertatea asta: ”Ales, ales!”. Și noi alegem.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu

Cum să ne privim aproapele. Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu. Ce uşurime, ce stare de bine, ce fericită curăţie este atunci când omu...