{O carte pe lună} 12. Curajul de a fi vulnerabil

Iată că am mai ajuns la sfârșitul unui an. Când am început acest proiect, vă mărturisesc că am avut teama că va fi ca altele începute tot aici. Scrisul pe blog nu este întotdeauna o prioritate și chiar a fost o provocare să duc la capăt ce mi-am propus. Am rugat însă pe Dumnezeu să-mi sprijine determinarea (mai știți? cuvântul anului!) și în ce privește a vă recomanda câte o carte în fiecare lună și iată că m-a ajutat. Slavă Ție, Doamne! Sper ca și vouă să vă fi fost de folos și să fi citit și lucrat măcar la una dintre cărți. Ultima carte pe care v-o propun în acest an 2019 este Curajul de a fi vulnerabil, a lui Brené Brown. Am avut prima dată contact cu ea mai înainte de a-i fi traduse cărțile, urmărind-o într-o prezentare pe TED, exact pe această temă a vulnerabilității. Mi-a plăcut tare mult cum a expus. Este profesoară universitară, autoare de cărți și articole și vorbitoare în public din Statele Unite. Actualmente, este cercetătoare la Colegiul Postuniversitar de Asistență Socială de la Universitatea din Houston, Texas. S-a ocupat de cercetare într-o arie largă de subiecte, care include vulnerabilitatea, curajul, sentimentul valorii personale și cel al rușinii și a ținut conferințe pe aceste teme.
După cum ați văzut de-a lungul anului, prezentările de carte nu sunt tocmai un rezumat al cărții propuse, dar vă ofer câteva idei de lucru cuprinse în parcursul respectivului volum.
Și acum, voi reda miturile vulnerabilității despre care vorbește autoarea:

• Vulnerabilitatea înseamnă slăbiciune
• Nu stă în firea mea să fiu vulnerabil
• Să fii vulnerabil înseamnă să renunți la intimitate
• Cel mai important este să te descurci de unul singur

Și iată câteva rânduri din carte, cu care voi și încheia:

„A îndrăzni cu orice preț n-are legătură cu înfrângerea sau cu victoria. În esență, e vorba de curaj. Într-o lume dominată de cultura nemulțumirii și de rușine și în care a-ți fi teamă a devenit a doua noastră natură, vulnerabilitatea e ceva subversiv. Ceva inconfortabil. Este și cam periculoasă, câteodată. Și, fără îndoială, a ne expune pe noi înșine presupune un risc mai mare de a fi răniți. Cu toate acestea, când mă gândesc la viața mea, la ce a însemnat pentru mine să îndrăznesc cu orice preț, pot spune cu sinceritate că numic nu e la fel de inconfortabil, de periculos și de dureros decât să stai și să te gândești la viața ta și să te întrebi cum ar fi fost dacă ai fi avut curajul să te arăți celorlalți așa cum ești tu, în realitate”

 Spor la lectură!