La mulţi ani, Constantinilor şi Elenelor

Cu dorul şi dragostea lui Hristos, rănită fiind maica odraslei celei preadulce,
grăbindu-se a venit la sfântul Sion, la locul cel sfânt,
întru care s-a răstignit voind Mântuitorul nostru,
ca să ne mântuiască pe noi;
unde Crucea ridicând, bucurându-se a strigat:
Slavă Celui ce mi-a dăruit mie aceea de care aveam nădejde.

Lumina cea prealuminoasă, luceafărul cel de seară,
din necredinţă la credinţa Dumnezeirii venind,
te-ai adus să sfinţeşti pe popor şi cetatea.
Şi chipul Crucii pe Cer văzându-l, ai auzit de acolo:
Întru acesta biruieşte pe vrăjmaşii tăi;
de unde luând cunoştinţa Duhului,
preot te-ai uns şi împărat cu untdelemn,
întărind Biserica lui Dumnezeu,
părinte al ortodocşilor împăraţi,
al căruia şi sicriul izvorăşte tămăduiri,
Constantine cel ce eşti întocmai cu apostolii,
roagă-te pentru sufletele noastre.
(cântări de la vecernia sărbătorii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama sa Elena)