Domestic Felicity

Ieri am intalnit o idee pe care pana acum nu o mai gasisem cu privire la ceea ce avem de trait zilnic noi, femeile, dar care mi-a placut extraordinar de mult, cu atat mai mult cu cat vine din partea unei fete de 22 de ani, care se intampla sa fie casatorita. Intelepciune de care mi-ar fi placut sa am parte si eu la varsta ei.
***
Asemanarea vietii de "stapana a casei" cu aceea a unui manager de hotel. Cine a fost in Israel sau in orice tara eminamente turistica stie ce inseamna un hotel si servicii specifice si la ce se refera Anna in aceasta postare.
De ce compara Anna mentenanta casei cu conducerea unui hotel: mesele trebuie servite la timp, totul trebuie sa fie ordonat, curat si prezentabil, cu o anumita rutina care tine desfasurarea lucrurilor intr-un mod cat mai natural si mai placut. Toate acestea, cu grija de a se incadra intr-un buget. Tot ea spune ca, pe de alta parte, in nenumarate privinte, a conduce o casa e mult mai mult decat a conduce un hotel, deoarece stapana casei este responsabila de bunastarea pe termen lung a intregii familii si de aceea trebuie sa fie sigura ca sotul isi are acoperite toate nevoile, mancarea este de calitate, meniul nu devine prea plictisitor, copiii sunt sanatosi, educati si ocupati cu activitati placute si folositoare. Tot femeia este cea care confera o stare, un tonus casei prin prezenta ei placuta si calda.
Anna spune ca e cam greu sa faca o lista a tuturor "artelor" pe care trebuie sa le cunoasca o buna stapana a casei si ca intotdeauna mai sunt multe de invatat. Dar, dincolo de gatit, curatat, spalat, bugetat, organizat, planificat si decorat exista o alta trasatura pe care o casnica trebuie sa o aiba, o trasatura care nu poate fi achizitionata peste noapte, ci se deprinde prin ani de practica. Aceasta este rabdarea.
Si, urmeaza argumentarea: Poate ca podeaua din casa cuiva este atat de curata, incat poti manca de pe ea, ori o alta gospodina stie sa gateasca la fel ca un maestru. Dar, o stapana a casei are nevoie de mai mult decat atat. Ce trebuie sa invete acea femeie este sa faca aceleasi lucruri zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, an dupa an, cu bucurie si multumire in inima.
Cu siguranta, tehnic nu e greu sa schimbi un scutec. Dar 10000 de scutece? Sa pui o masina de rufe la spalat nu e greu. De ce oare se aduna gramezi de rufe nespalate in casele noastre? Pentru ca dupa mii de rufe spalate ajungi sa te plictisesti si sa le lasi incolo de treburi.
Si totusi, cum sa iti dezvolti rabdarea in indeplinirea acestor sarcini casnice? Ghiciti? Prin exercitiu :-)
Singura cale prin care se dezvolta rabdarea in viata acasa este modelarea caracterului putin cate putin, practicand aceste sarcini zilnice, care ne vor putea ajuta sa ajungem, intr-o zi, "stapana casei" pe care o dorim.
***
Am uitat sa pun mai sus o idee de-a Annei, care de asemenea mi s-a parut interesanta: pentru a fi manager de hotel trebuie sa faci scoala de cel putin 3 ani (nu stiu cum e la noi) si abia atunci poti zice ca ai diploma, dar iti trebuie si practica; oare de ce suntem asa sigure ca a fi "stapana casei" e ceva ce e innascut si nu trebuie deprins?
Inca ceva, idee personala: cred ca Anna se refera la acea sapana acasei care e intotdeauna cu zambetul pe buze, a carei casa straluceste, care e aranjata iar celor care intra pe usa, in orice moment, le pare ca facea o activitate preferata si se simt bine-veniti. La celalalt pol este stapana neglijenta, care nu are grija de sine, "pentru ca nu mai termina treburile", care striga la copii sa-si vada de jocurile or, pentru ca nu are timp de ei, iar cand vine sotul acasa, ii pune mancarea inainte, insotita de reprosuri ca nu o ajuta, ca nu e atent cu ea etc. etc. (din pacate, am trecut si prin astea)