{Clubul mămicilor}: Împreună în lume

Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.

***

Versetul de azi:

”...Fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.” (1 Cor. 15, 58)

Unul din lucrurile care îi apropie cel mai mult pe doi soți este mărturisirea pe care o fac împreună. Slujirea aproapelui. În căsătorie nu este vorba doar de el și ea, ori numai despre el, ea și copiii.
Sensul căsătoriei nu se oprește între zidurile apartamentului, ci în slujirea pe care cei doi o fac împreună înspre aproapele. Și căsnicia este ”biserica de acasă”, iar unul din rolurile Bisericii este mărturisirea iubiriilui Dumnezeu în lume prin împreună slujire.

• Căsnicia voastră aduce mărturie despre aceasta?
• În care domeniu se intersectează pasiunile voastre și cum puteți sau cum faceți să puneți aceasta în slujba celorlalți?
• Sunt decizii pe care le iau sau pe care le doresc care vin în contradicție cu planurile de viață ori dorințele soțului? Cum le gestionez? Care sunt repercusiunile lor în viața noastră împreună?

***

Situatia zilei:

Despre autoritatea în fața copiilor
”- Aş vrea să văd un asfinţit de soare... Fă-mi această plăcere... Porunceşte soarelui să asfinţească...
- Dacă eu i-aş porunci unui general să zboare din floare în floare, asemeni unui fluture, ori să scrie o tragedie, ori să se prefacă într-o pasăre de mare, şi dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca, cine-ar fi de vină? El sau eu?
- Măria ta, zise cu hotărâre micul prinţ.
- Întocmai. Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea, spuse mai departe regele. Autoritatea se bizuie, înainte de orice, pe raţiune... Am dreptul de a cere supunere, pentru că poruncile mele sunt înţelepte.” (Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupery)