sfarsit de septembrie

Azi a fost o zi minunata. Am iesit la soare de pe la 15 si ne-am intors in casa la 20. Am pornit intr-o plimbare prelungita, caci nu stim cata vreme ne mai putem bucura de vremea asta asa frumoasa.
Calatoria noastra a inceput la Rapa Galbena. Felul cum e aranjat locul, da un aer foarte medieval acestei parti a Iasului, foarte elegant... ceea ce e placut sa simti.

Am urcat copoul facand prima halta in parculetul din Puskin, o zona cu camine studentesti. Caldura si soarele de afara le imbiau pe vrabiute la un dus.

Am urcat incetisor Copoul, ajungand in parc. Toamna, cam la inceput: totul verde, ici si colo cate o frunza galbena.

Fetele i-au dat binete lui Octav Bancila, caci el e patronul liceului la care invata.

Am cercetat inima unui copac...



Si am iesit din parc , in urcusul nostru spre gradina botanica.
Am vizitat si serele, si, "ei azi tot am facut ceva: am vazut bananute verzi in copaci" (concluzia mezinei)

Ne-am distrat cu veveritele
am mirosit ultimii trandafiri si ne-am amuzat de catelul din spatele celor doi :)A fost o zi foarte reusita si cu adevarat reconfortanta. Ajunsi acasa, pe la 20, dupa o pizza in mall, fetele nici nu mai stiu cand s-au bagat in pat. Erau in transa. Cea mica a uitat de pretentiile de a ma baga in pat langa ea, pana adoarme. Dar si eu sunt rupta, desi, nu s-ar spune dupa ora la care sunt pe net. Inca savurez momentul :)

Evanghelia de duminica

sursa imaginii

Evanghelia duminicii a XVIII-a după Rusalii

(Pescuirea minunată)

Luca 5, 1-11

"1. Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,

2. A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.

3. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.

4. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.

5. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.

6. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.

7. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,

8. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos

9. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.

10. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.

11. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El."

***

Am ales pentru astazi, un fragment dintr-o predica a parintelui profesor Vasile Raduca, preluata de aici, din care voi da doar cateva fragmente:

Pentru un pescar încercat, cum era Simon, a arunca mrejele pentru pescuit în miezul zilei era de-a dreptul de neconceput. În apele limpezi, cum sunt cele ale lacului Ghenizaret, pescuitul se făcea noaptea, nu ziua. A arunca mrejele în asemenea ape pe timpul zilei ar fi fost dovada celei mai naive nepriceperi [...] Simon a depăşit conştiinţa competenţei sale într-ale pescuitului şi va face act de reală supunere faţă de porunca lui Iisus. Consecinţa supunerii smerite a avut drept urmare prinderea unei impresionate cantităţi de peşte, pentru care Simon a avut nevoie de concursul tovarăşilor săi şi de barca acestora...

Fiecare dintre noi, atenţi la învăţătura lui Hristos, avem şansa şi privilegiul să devenim ucenici ai lui Hristos, angajaţi, în câmpul Evangheliei, cu condiţia să fim sinceri în ascultarea şi primirea cu smerenie a Cuvântului Evangheliei. Cuvântul împărăţiei ni se adresează tuturor. Eficienţa lui în noi depinde de câtă atenţie îi acordăm şi cu câtă smerenie ne punem, ca Simon Petru, sub ascultarea lui.

Lucruri frumoase

Am facut un nou blog, dedicat noii mele achizitii: masina de cusut si noului meu hobby, croitoritul.
Aici voi posta fotografii cu lucrurile pe care le voi face. De asemenea, cum lucrul mainilor noastre trebuie sa fie insotit de gandul la Dumnezeu, voi pune aici si rugaciuni sau citate referitoare la munca femeii.
Reiau si "lectura" Bibliei. Pentru ca nu am vreme sa ma tin de postat zilnic, i-am schimbat denumirea, urmand indemnul "Cercetati Scripturile", caci sunt "de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate"
***
Azi am muncit in casa. Curatenie de sambata. Mama mi-a trimis sarmale, asa incat nu am avut de facut mancare si am tras o smotruiala buna.
Spre seara, m-am delectat punand elastic la niste pantaloni de-ai fetelor.
Nu am iesit la plimbare, decat cat am coborat cu fetele Copoul, caci au avut pregatire la centrul de excelenta.
***
Irina a postat un meme despre toamna:

• Cand incepe toamna pentru tine? la 1 septembrie, cand incepe anul bisericesc
• Ce iti place cel mai mult toamna? imi place cand ies la plimbare si frunzele sunt in toate culorile, iar cerul e albastru. Anul acesta nu am avut parte de o asemenea zi. Imi place cand afara e frig, si ploua, iar in casa e cald... imi place sa ascult ploaia si sa multumesc lui Dumnezeu pentru acoperisul de deasupra capului.
• Care este amintirea ta preferata despre toamna? plimbarile in gradina botanica, cand e expozitia de crizanteme; atunci, toata gradina e cufundata in culoare si muzica de buna calitate.
• Ce iti place sa bei toamna? irish coffee si infuzie fierbinte de fructe de padure si miere
• Care e mancarea ta preferata de toamna? magiunul de prune
  
• Cum este vremea de toamna in zona in care locuiesti? anul acesta, ploioasa
• Ce culoare are toamna? are doar culorile primare: albastru, galben si rosu
  
• Cum miroase toamna? pamant ud, bruma si dumitrite
  
• Cumparaturi pentru Sarbatori toamna:da sau nu? nu, imi place sa astept pana in perioada Craciunului
  
• Daca ai putea pleca toamna undeva, unde ai merge? la munte
  
• Care este sportul tau favorit de toamna? plimbarea :)
  
• Care este sarbatoarea de toamna favorita? Sf. Maria
  
• Care este placinta ta preferata de toamna? cu mere
• Ai o carte favorita de toamna? La Medeleni, de Ionel Teodoreanu si Orasul cu salcami, de Mihail Sebastian
  
• Dar un poem sau un citat favorit? "Amurg violet" de George Bacovia:

Amurg violet Amurg de toamnă violet ... Doi plopi, în fund, apar în siluete -- Apostoli în odăjdii violete -- Orasul e tot violet. Amurg de toamnă violet ... Pe drum e-o lume lenesă, cochetă; Multimea toată pare violetă, Orasul tot e violet. Amurg de toamnă violet ... Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orasul tot e violet.

Si ati vazut vreodata "how it works"?
Eu nu, pana acum. E fascinant.
Am auzit ca Singer ar fi inventat principiul pornind de la un vis. Se facea ca era o barza pe lac, care a bagat ciocul si a scos o broasca. Si cine stie ce conexiuni i s-or fi invartit prin cap, ca s-a gandit ca pe acelasi principiu ar trebui sa functioneze si o masina de cusut.
Recunosc ca as putea visa mii de berze, fara sa ma duca mintea spre asa ceva. Dar imaginea e foarte sugestiva. Am luat-o de aici.

Vise in curs de implinire

Mi-am luat masina de cusut! E o nebunie! E asa draguta si parca ma astepta.
Are multe optiuni, de la cusut nasturi, la broderii, cusut fermoare, tivuri...
Bineinteles ca am si pus-o in functiune; de, mi-am luat jucarie noua!
Le-am facut la papusile fetelor un rand de hainute (pana ce ma apuc de "lucruri serioase", trebuie sa invat secretele si sa-mi exersez indemanarea)
Le-am explicat si lor, pe masura ce desteleneam cartea tehnica, ce inseamna fiecare element, rugandu-le cu toata insistenta sa nu umble la ea, caci poate deveni periculoasa.
***
Imi amintesc vremea in care, acasa la mama, stricam materiale in timp ce ea era la serviciu. Ea avea o masina mecanica, Ileana, foarte buna de altfel, dar imi aduc aminte ca mama intotdeauna "ne ferea" de a invata sa coasem pentru motivul ca ei nu-i placea sa coase. Nu stiu cum se face ca am ramas cu un dor pentru asta, iar gestul de azi a fost facut cu strangere de inima cumva...
Imi aduce aminte de povestile ori cu frumoasa din padurea adormita, ori cu altele, in care parintii incearca "sa-si fereasca" odorul de "destin" dar pana la urma tot se intampla.
Ca un crestin ce sunt, nu cred in predestinare, dar am simtit intotdeauna acest dor impotriva dorintei mamei mele. Nu am stiut niciodata de ce nu putea sa suporte aceasta activitate, de vreme ce era cu adevarat talentata in ceea ce facea si am putut merge si la banchetul de sfarsit de liceu cu o rochie realizata de ea, o bijuterie.
E adevarat ca a lucrat in domeniul confectiilor, dar nu era croitoreasa; imi aduc aminte cand, micuta, de vreo 5 ani, am mers pentru prima oara la ea la serviciu, o fabrica renumita in vremea aceea, iar o colega de-a ei m-a intrebat ce vreau sa ma fac cand voi fi mare. Iar eu, fireste, ca vreau sa lucrez si eu in fabrica acolo.
Probabil ca i s-a intiparit in minte acea spusa a mea, de "m-a pazit" asa de masina de cusut. Mie, la varsta asta, stiu sigur ca nu mi-ar placea sa lucrez intr-o fabrica. Dar la fel de sigur stiu ca mi-ar placea sa "imbrac" casa cu lucrul mainilor mele, asa cum era la noi acasa, atunci, in vremea copilariei mele.
Ieri am anuntat-o ca-mi iau masina de cusut. Mi-a zis din nou ca nu i-a placut niciodata sa coase. Dar hotararea era luata. S-a oferit sa mi-o dea pe a ei. Nu am primit-o; poate mai vrea si ea sa-si coase o fata de perna, sa indrepte un tiv, ceva.
Mi-am luat-o pe a mea. Si o sa le invat si pe fete, cand va veni momentul, sa coase.
***
Iata si o mostra din ce stie sa faca.

Visand frumos

Nu sunt croitoreasa. Dar stiu sa folosesc o masina de cusut, sa trag o linie dreapta (bine, stiu eu mai multe dar sunt asa modesta...)
Cand vad lucruri atat de frumoase, atat de simplu de facut, dar mai ales atat de scumpe la noi in magazine, imi vine sa ma apuc instantaneu de cusut; doar ca nu am masina.
Tot imi zic ca nu am timp, ca daca as avea, nu as folosi-o, dar, mai ales acum - ca indata (daca da Dumnezeu, caci vad ca o piedica o aduce pe alta, de parca-i un facut cu casa asta) ne vom muta, - asa as vrea sa-mi fac un camin cald si personalizat!
Iata un exemplu de fata pentru fotoliu, pe care l-as aseza in bucatarie. Ce veselie ar aduce asa o pata de culoare!!! Dar chiar si niste fete de perne mai deosebite, un sort ori ceva decorativ, care s-ar realiza atat de usor.
Ma duc sa-mi iau masina! (cand ajung la Metro). Irina a spus ca a gasit una ieftina si suficienta pentru ce-i trebuie ei (si cred ca si mie). Si e foarte multumita de ea.

sursa imaginii

Despre Maica Siluana

Iata si anuntul de pe situl Centrului:

1. Centrul nostru are noul sediu în Iaşi, Strada Tălpălari nr 12.

2. Cei care ne puteti ajuta pentru amenajarea noului sediu din Iaşi, o puteţi face donând orice sumă

• prin poştă la adresa Asociaţia Centrul de Formare şi Consiliere Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Strada Tălpălari, nr 12, cod 700 127, Iaşi
• prin virament în contul Asociaţiei noastre deschis la BCR Al. I. Cuza Iaşi : RO 51 RNCB 0140025294990001.

Vă rugăm să vă însoţiţi donaţiile de un pomelnic pentru a ne ruga pentru dumneavoastră, iar binefăcătorilor care doresc li se vor publica numele pe site.

Multumesc pentru “Brillante webloglive” si "Premio A la Luz Interior"

Premiu dedicat blogurilor si site-urilor care se disting prin tema care o expun, cat si prin design.

Acestea sunt regulile:
- Cand se primeste premiul, trebuie scris un post, cu poza premiului si scrieti numele persoanei si link catre blogul de la care ati primit premiul
- Alegeti un minim de 7 bloguri ( mai multe sau mai putine), scrieti numele si link catre acel blog
- Anuntati ca ati dat premiul “Brillante webloglive”

Acest premiu nominalizeaza in jur de 7 persoane generoase, spontane, prieteni adevarati, pe care le-ati cunoscut prin intermediul blogului lor : pare ceva simplu... dar nu e usor sa mentii aprinsa “Lumina Interiora”, sa o cultivi pe zi ce trece, fara sa se stinga….

Ii multumesc mamicii iubitoare pentru supriza pe care mi-a facut-o daruindu-mi aceste premii.
Le trimit si eu mai departe, nu fara efort, caci toate fetele pe care le-am cunoscut pe bloguri le-ar merita. As vrea sa daruiesc cuiva care nu a mai primit aceste premii...
Am descoperit abia acum ca am mai primit odata premiul, dar cu vacanta, se pare ca mi-a scapat. Multumesc si tie, Marilena. Am gasit postarea ta acum, cautand sa vad daca le-ai mai primit. Nu m-am gandit ca as putea sa le primesc si eu, probabil de aceea nu ma uitam cu atentie pe mesajele de continuare...
Nu ma mai lungesc cu vorba
In primul rand, multumiri "doamnei profesoare" - Irina - ea m-a ajutat sa-mi depasesc "timiditatea" de a crea un blog
Continui lunga lista de aprecieri cu o doamna pe care o cunosc, desi ea nu posteaza in mod regulat, dar care are o inima de aur: Ania
De asemenea, ii daruiesc acest premiu, pentru modelul pe care-l ofera tuturor femeilor pe care Dumnezeu le-a randuit sa fie sotii de preoti: Natalia
Pentru discretie si frumusete: Cami
Pentru exuberanta si pofta de viata pe care o inspira: Irina
Nu in ultimul rand, Gingasia. Pentru indemnul la cultura.
Si, a saptea persoana, desi una din cele mai importante din viata mea, Oana, care pe moment ia o pauza de blog

Meniu saptamanal... aplicat

La cererea publicului, un exemplu de meniu, chiar pentru saptamana viitoare
Din cauza racelii, eu am stat in casa, doar fetele cu tati au mers cu listuta in selgros.
In meniu, nu am trecut fructele, care nu se manaca "la ore fixe"; de asemenea, nici garniturile de salate ori de muraturi nu le-am trecut, caci sunt "dupa chef".
O alta observatie; dupa cum se poate observa, la noi pranzul e alcatuit doar dintr-un fel, iar gustarea de dupa-amiaza e de fapt felul al doilea. Am zis sa le invat eu pe fete cu mese dese si mai mici, decat sa se chinuie cand vor creste ()
Ca reguli generale, incerc sa tin cont atat de preferintele fetelor, cat si de necesitatea unui meniu variat si echilibrat (ceea ce se rezolva foarte usor daca si ele iau parte la alcatuirea lui); in acelasi timp, stabilirea meniului ma ajuta sa fac zilele de post "ca si cum nu ar fi"; tot ce au de facut fetele e sa evite, la scoala, sa manance eventuale oferte de dulce de la colegi... ceea ce uneori uita
Dar nu ma alarmez, sunt totusi copii si nu vreau sa le inspir "frica" de post.
O alta regula generala - daca intr-o zi nu avem chef sa mancam ce ne-am propus ori avem invitatie la o pizza ori... ce o fi, iar, nu ne alarmam. In definitiv, meniul e ca sa ne ghideze, nu sa ne faca viata grea.
A, si o ultima idee: meniul se poate repeta la cateva saptamani (desi la mine spaghettile nu lipsesc in nicio saptamana, caci sunt preferatele fetelor).
Si acum, chiar ultima idee: dupa cum se vede, eu gatesc cam inainte de fiecare masa. Nici eu, nici fetele nu agream prea mult ideea unui fel de mancare pe care sa-l intindem pe toata saptamana. Pe de alta parte, mancarurile pe care le prepar eu sunt de obicei foarte rapide, asa incat nu as putea zice ca petrec toata ziua in bucatarie.
Despre tati nu am zis nimic din doua motive: 1. mananca acasa doar cina; 2. ii place tot ce-i pregatesc eu, asa incat nu-si face probleme :)

Meniu saptamanal

Pentru ca avem un program foarte incarcat, abia la sfarsit de saptamana reusim sa ne adunam pentru a merge a cumparaturi.
De foarte mare ajutor in alcaturirea listei imi este intocmirea unui meniu saptamanal. Pe baza acestuia, stiu dupa ce sa ma uit in frigider si in camara, sa vad ce lipseste si sa completez aceasta lista, mergand astfel la cumparaturi "cu lectiile facute".
Iata aici si foaia mea de meniu, pe care o listez si o completez apoi de mana. Mie imi place sa "ma joc" cu aceste tabele printate; la fel de util e insa si un tabel desenat cu mana pe o coala alba de hartie.


Am gasit si o modalitate mai jucausa de a planifica meniul aici:
Aceasta planificare este pe 3 coloane si cuprinde: pe prima, felul de mancare, pe a doua - necesarul de ingrediente iar pe a treia lucruri de care sa nu uiti.
Daca place cuiva, il poate lista de aici:
Si o postare despre planificarea meniului, foarte utila, la Irina

Joia recunostintei

De multa vreme nu am mai "multumit". Public, caci fiecare moment din viata imi e prilej de multumire, iar daca ar fi sa scriu aici ceea ce trebuie intr-adevar, ar trebui sa scriu doar multumiri.
Astazi vreau sa multumesc cat pot eu de mult, cat nici macar nu pot exprima de mult, pentru ca nu stiu cuvinte sa pot descrie, multumesc pentru momentul acesta in care mi-a ingaduit sa cunosc o persoana exceptionala si mi-ar fi fost suficient si atat, doar sa o cunosc si sa schimb cateva cuvinte cu ea, dar nu, bunatatea Lui nemasurata a facut sa devina acea persoana unul din "casnicii" mei, sa am posibilitatea sa-i "slujesc".

Nu sunt cumplite viforele pentru acela in al carui suflet straluceste faclia focului Tau. Imprejur - vreme rea si intuneric, groaza si urlet de vijelie; iar in sufletul lui pace si lumina: acolo e Hristos ! Si inima canta: Aliluia!

***

Vad cerul Tau stralucitor de stele. O, cat esti de bogat si cate lumini ai ! Prin razele indepartatilor luminatori ma priveste vesnicia; sunt asa mic si neinsemnat, dar cu mine este Domnul si pretutindeni sunt pazit de dreapta Lui cea iubitoare.

Slava Tie, pentru necontenita Ta purtare de grija;

Slava Tie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus in cale;

Slava Tie, pentru dragostea rudelor, pentru daruirea prietenilor;

Slava Tie, pentru blandetea dobitoacelor care-mi slujesc;

Slava Tie, pentru clipele luminoase ale vietii mele ;

Slava Tie, pentru bucuriile limpezi ale inimii;

Slava Tie, pentru fericirea de-a trai, de-a ma nevoi si de-a contempla;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

Prietenii nostri necuvantatori

Ce este "Miercurea fara cuvinte"?

O testoasa, Riki-Piki

Un canar, Lilu

un haski fata - Ildico - nu a vrut sa stea la poza era in gradina

un haski baiat Diamond

Emotie de toamna

Si noi la scoala

Si la noi, ca peste tot, a fost prima zi de scoala.
La scoala... liniste

S-a cunoscut, intr-adevar, de-a lungul celor patru toamne de pana acum, o evolutie si "cresterea" copiilor. Azi, am vazut cu bucurie, dupa ce in clasa I doamna nu se auzea de galagia copiilor, in clasa a II-a, poate, poate, mai reusea sa-i linisteasca, in clasa a III-a deja trebuiau vreo cateva observatii...
Ei, astazi, Doamna a sunat clopotelul in clasa si, surpriza, toata forfota copiilor care isi povesteau cu aprindere "nemaipomenitele" vacante s-a oprit ca prin farmec.
A fost o surpriza atat de placuta sa-i vad pe toti ca s-au linistit, ca Doamna a putut sa-si tina discursul de inceput de an intr-o liniste perfecta, incat mi-au dat lacrimile, asa, pe furis. Copiii astia chiar au crescut; copiii astia chiar sunt deosebiti. Si le straluceau asa frumos la toti ochisorii, si erau asa frumosi, cu uniforme si cu flori pe masa... A fost cel mai frumos inceput de an, in sensul ca azi am vazut parca rezultatul eforturilor Doamnei din cei trei ani care au trecut.
Si erau atat de incantati sa auda ca vor invata lucruri noi la scoala, ca vor invata si despre istoria poporului nostru si a Europei, si despre geografia Romaniei... Adica erau chiar incantati. Eu nu am trait niciodata acest sentiment de incantare afland ca am de invatat "mai mult". Am avut si eu o invatatoare foarte buna, dar atunci un invatator bun era si foarte sever, asa ca eu nu-mi amintesc cu bucurie asa de mare de momentele in care aveam de invatat. Ei, copiii astia abia asteptau sa invete; si m-am felicitat pentru a nu stiu cata orara ca am facut aceasta optiune, cand le-am dat in clasa I si am multumit lui Dumnezeu ca a avut grija sa le dea copiilor mei un loc bun de unde sa porneasca in viata si o Doamna atat de deosebita.
Exceptional!
***
La gradinita nu este acest "cult" al inceputului de scoala. Copiii sunt adusi ca dupa un sfarist de saptamana. Si aici avem o Doamna foarte buna, care stie extraordinar de bine sa fie apropiata de copii, sa ii iubeasca pe toti, desi sunt destul de multi; la varsta prescolara, ce le trebuie copiilor cel mai mult este iubirea; mai mult decat sa stie sa numere, decat sa cante sau sa recite.
Iar un educator care stie sa iubeasca, ii va face pe acei prichindei si sa numere, si sa cante, si sa se poarte frumos; caci si copiii vor face ceea ce trebuie cuceriti de iubirea ei.
Doamna noastra are cate o vorba pentru fiecare, de parca acel copil, cu care vorbeste, in acel moment, ar fi singurul din mintea ei. Stie sa-l faca pe fiecare copilut sa se simta atat de important si de apreciat!

Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi Sfânta Învierea Ta o slăvim

Astazi e mare sarbatoare, Inaltarea Sfintei Cruci. Despre "drumul crucii", de la instrument de tortura la obiect de cult, am gasit o serie de informatii aici:

Încă din secolul al II-lea, creştinii erau cunoscuţi drept crucis religiosi

(„închinătorii crucii“). Prefigurată în Vechiul Testament prin diferite obiecte sau semne, Sfânta Cruce (lat. crux, gr. stauros) devine, în Noul Testament, din instrument de tortură şi blestem, altarul de jertfă al lui Hristos, sfinţit cu însuşi Sângele Său, mijlocul proslăvirii Sale, semnul biruinţei şi „armă asupra diavolului“, fiind totodată semnul ce se va arăta pe cer la cea de-a doua venire a Domnului. În cele ce urmează, ne propunem o incursiune în istoria lemnului Sfintei Cruci şi a cultului adus acestuia, de-a lungul vremii, în

Biserica Ortodoxă.

Bucura-te, cinstita Cruce, arma pacii;
Bucura te, semnul calatorilor;
Bucura-te, intelepciunea si intarirea celor ce se mantuiesc;
Bucura-te, nebunia si sfaramarea celor ce dosadesc;
Bucura-te, sad bine rodit, nemuritor si de viata purtator;
Bucura-te, floare, care ai inflorit mantuirea noastra;
Bucura-te, ca impreunezi pe cele de pe pamant cu cele de sus;
Bucura-te, ca luminezi inimile celor de jos;
Bucura-te, prin care stricaciunea sa stricat;
Bucura-te, prin care mahnirea sa pierdut;
Bucura-te, bogatia bunatatilor celor inmiite;
Bucura-te, lauda credinciosilor cea de mii de ori numita;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!

Despre intelepciune

Ce este, Israele, că eşti în pământul vrăjmaşilor? Te-ai învechit în pământ străin. Te-ai pângărit împreună cu cei morţi, te-ai socotit cu cei ce se coboară în locuinţa morţilor. Părăsit-ai izvorul înţelepciunii.

În calea lui Dumnezeu de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace în veci.
Învaţă unde este înţelepciunea, unde este tăria, unde este puterea înţelegerii, pentru a cunoaşte de asemenea, unde este lungimea zilelor şi viaţa, unde este lumina ochilor şi pacea!

Cine a aflat locul ei şi cine a intrat în vistieriile ei? Unde sînt căpeteniile neamurilor şi cei ce stăpânesc fiarele pământului? Cei ce cu păsările cerului se joacă şi strâng argint şi aur, în care nădăjduiesc oamenii şi a căror avere era fără sfârşit? Cei ce lucrau argintul şi se străduiau ca lucrările lor să fie neîntrecute?
S-au stins şi în locuinţa morţilor coborând, alţii s-au sculat în locul lor. Cei mai tineri au văzut lumină şi au locuit pe pământ, şi calea ştiinţei n-au cunoscut. Nici n-au înţeles cărările ei, nici nu s-au ţinut de ea; fiii lor s-au îndepărtat de la calea lor. Nici nu s-a auzit de ea în Canaan, nici nu s-a văzut în Teman. Nici fiii Agarei, cei ce caută înţelepciunea cea de pe pământ, nici neguţătorii Madianului şi ai Temanului şi povestitorii de pilde, şi cei ce caută priceperea n-au cunoscut calea înţelepciunii, nici nu şi-au adus aminte de cărările ei.
O, Israele! Cât este de mare templul lui Dumnezeu şi cît de întins locul stăpânirii Lui! Mare este şi n-are sfârşit, înalt şi nemăsurat!
Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război.
Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a dat;

Pierit-au pentru că n-au avut înţelepciune; pierit-au prin nebunia lor.

Cine s-a suit în cer şi a luat înţelepciunea şi a coborât-o din nori? Cine a trecut marea ca s-o descopere şi s-o cumpere în schimbul aurului curat? Nu este nimeni care să ştie calea ei sau să cuprindă cărarea ei; ci Cel care ştie toate o ştie pe ea şi o află cu înţelepciunea Lui, El Care a zidit pământul pentru veşnicie şi 1-a umplut de dobitoace. El Care trimite lumina şi merge şi o cheamă pe ea, şi ea Îl ascultă cu cutremur. Din pricina Căruia stelele strălucesc la locul lor şi se veselesc. Chematu-le-a, şi ele au răspuns: "Iată-ne!" Ele strălucesc cu bucurie pentru Cel care le-a făcut. Acesta este Dumnezeul nostru, şi nimeni altul nu este asemenea Lui.
Aflat-a toată calea ştiinţei şi a dat-o lui Iacob, sluga Sa, şi lui Israel, cel iubit de Dânsul. După aceasta pe pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună a locuit.

Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu şi legea care dăinuieşte în veac; toţi cei ce o ţin vor trăi, iar cei ce au părăsit-o vor pieri.

Întoarce-te, Iacove, şi te teme de ea, umblă prin strălucire în preajma luminii ei.

Nu da altuia mărirea ta şi cele de folos ţie, celui de alt neam.

Fericiţi suntem, Israele, că cele ce Îi plac lui Dumnezeu ni s-au arătat. (Baruh 3,10-4,4)

Din nou la scoala...

Desi pana la urma nu au lucrat mai nimic in vacanta ca am fost foarte incarcati de alte activitati (bine, au citit, dar lectura nu o pun la "lucru"), saptamana aceasta m-am ocupat de fete sa le "introduc" in problemele de mate. Parte sa vad ce-si mai aduc aminte, parte sa le reactualizez cunostintele. Un fel de evaluare inaintea evaluarii de la scoala.
In anul care a trecut, la matematica au pus accent pe ordinea efectuarii operatiilor, aflarea termenului necunoscut si probleme realizate prin metoda grafica.
Le-am pus mai intai sa "treaca" prin caietele de anul trecut. Sa citeasca lectiile, sa citeasca problemele si exercitiile, pentru a vedea cum au fost rezolvate.
Problemele rezolvate prin metoda grafica reprezinta de cele mai multe ori spaima parintilor; imi aduc aminte inclusiv de "problemele" parintilor mei cand imi ziceau ca ei stiu sa ajunga la rezultat, dar nu stiu cum sa-mi explice mie sa inteleg. Acum fac parte dintre parintii care stiu sa rezolve folosind aceste metode, si mai ales sa le explic si copiilor sa o faca.
Dupa trei zile de lucrat - adica maximum 2 ore zilnic, acum rezolva toate tipurile de probleme si exercitii de care am scris mai sus intr-un mod corect. Ceea ce inseamna ca vor intra usor din nou in programul scolar. Si, ce ma bucura mai tare, sunt relaxate rezolvandu-le, ceea ce arata ca stapanesc destul de bine algoritmii.
S-ar zice ca suntem pregatite de scoala din punctul asta de vedere.

Am terminat azi si ultimele cumparaturi, luni dimineata vom avea de luat doar florile.

Cu bucurie,
Cristina

Instrumente pentru scoala

Incepand din acest an, fetele vor avea posibilitatea sa locuiasca fiecare in camera ei; acest lucru, dar si faptul ca incepe un nou an scolar, m-au facut sa caut noi modalitati de stimulare si deprindere a ordinii individuale, deoarece sunt de parere ca ordinea din exterior duce la o buna aranjare si a "mansardei".
De asemenea, cand ai copii, niciodata nu poti spune ca ai prea multa imaginatie, caci ei sunt mereu in cautare de nou, iar daca vrei sa-i orientezi intr-o directie, trebuie sa dai dovada de toata diplomatia din lume.
----------------/-----------------------------

pentru ca fetele mele au crescut si pot fi "mai" autonome din acest punct de vedere;
pentru ca sunt la varsta la care le place sa lege "fratii", sa aiba secrete si sa-si poarte singure de grija;
pornind de la sugestii gasite la FlyLady;

------------/--/--------------------------
Am alcatuit un "Jurnal secret al elevului perfect", care cuprinde sugestii de sistematizare a timpului pentru a-ti mai si placea sa traiesti si sa te distrezi, nu doar munca (imi aduc aminte ca cea mai mare asteptare a mea fata de scoala a fost ca sa se termine).
Aceste sugestii sunt facute intr-un mod apropiat copiilor (de aceea le-am semnat cu numele unei persoane fata de care au sentimente detasate de prietenie, sa nu fie "vocea mamei", care vesnic face observatii). I-am dat forma secretului, pentru ca, desi le place ideea de a avea secrete, am observat ca nu prea au.
Iata doar o mostra de aplicare a zonelor la varsta lor. Caietul cuprinde 10 pagini, in care sunt scrise: o scrisoare de introducere, de la nana lor, lista cu materiale necesare pentru realizarea acestui "jurnal", startul, rutinele (seara, dimineata, pranz), planificarea saptamanala a activitatilor scolare - teme, proiecte, lecturi, studiu pian, o scrisorica despre cum sa ordoneze camera, precum si lista zonelor.
Jurnalul este deschis, fiind doar un punct de plecare, pe care ele vor trebui sa-l completeze si sa-l urmareasca in realizare. este un fel de "voce a mea" inregistrata pe hartie.
Eu am mai folosit astfel de rutine, dupa cum aratam aici care "m-au inlocuit" cu succes. In perioada vacantei, recunosc, nu am exagerat cu ordinea, am fost si mult pe fuga, dar acum, e momentul sa pornim din nou la drum.

Parintele Arsenie, ca intotdeauna

Parintele Arsenie, la cei 94 de ani ai sai, ne arata cum sa ne pastram curatia din inimi. Foarte frumos interviul, foarte apropiat de sufletul fiecaruia!

Intregul interviu poate fi citit aici.
"Care ar fi priorităţile unei adevărate vieţi de familie, astăzi?

În primul rând să se iubească. Numai în iubire te poţi desăvârşi. Niciodată nu se poate repara ceva fără iubire. Apoi smerenia. Poziţia creştinului este să fie cu smerenie. Harul vine numai la smerenie. Smerenia te ridică până la cer.

Se înmulţesc divorţurile. Ce ar trebui să facă Biserica?

În cazul divorţurilor, oamenii au greşit când s-au luat. Dar Biserica acceptă divorţul ca să nu se strice armonia în viaţă. Ca să se evite desfrânarea, Biserica a îngăduit căsătoria a doua şi a treia. Biserica se îngrijeşte de oameni şi le vine în ajutor. Dacă s-a măritat pe grabă, pentru că băiatul are cravata frumoasă, pentru că are marcă de maşină nu ştiu de care... Tinerii să nu se grăbească la o căsătorie numaidecât.

Cum putem oferi o educaţie creştină copiilor?

Mai întâi trebuie să fim cu dibăcie. Să încercăm să-L propunem cu povestiri pe Dumnezeu, conştiinţei lor. Să înceapă să se închine. Copiii nu înţeleg puterea grozavă a credinţei, dar practica în sine va aduce roade mai târziu. Un alt element din educaţia lor ar fi să-i iubească la rândul lor pe ceilalţi copii. Învăţătura creştină îi mai domoleşte. Ştiţi cum se spune: „Părinţii care nasc copii mulţi umplu raiul de sfinţi“. Pentru că se înţelege că dacă i-ai făcut, trebuie să-i şi mântuieşti. Şi nu poţi să-i mântuieşti fără blândeţe. Părinţii trebuie să se bucure la vederea copiilor când intră în casă. E aici problema libertăţii fiului care are tendinţa să facă ce vrea, nu ce trebuie. Copilul este ca un „animal“ neformat, dar poţi întrezări şi câte ceva neprevăzut, care te surprinde: „Măi, ia uite ce a spus copilul ăsta!“ Pentru că „animalul“ acesta mic e totuşi om. Trebuie să-l înţelegi. Eu cred că blândeţea este fundamentală în educaţie. Blândeţea dă rezultatele cele mai bune. Ea prinde în adânc, teama prinde în coajă. Dacă copilul face de frică, nu e de ajuns. Dacă prinde în adânc, se întâlneşte cu viaţa, cu pragurile vieţii şi, în anumite momente de răscruce, copilul va zice: „Uite ce zicea mama, uite ce spunea tata…“ Pentru că a prins în adânc."

Maria, copila dăruită să schimbe lumea

Naşterea Maicii Domnului este prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc, care a început la 1 septembrie, iar viaţa şi copilăria Mariei, fiica lui Ioachim şi a Anei, schiţată destul de succint în Sfânta Scriptură, este cunoscută şi prezentată în mod special în scrierile apocrife, care oferă foarte multe amănunte. Cea mai importantă sursă în acest sens o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris în jurul anului 140.

Suntem minunaţi, dar ne lipseşte ceva

"Aşa ne-a făcut Dumnezeu. Omul, când n-a mai făcut ce l-a învăţat Dumnezeu să facă şi ce i-a zis că e bine pentru el, a murit, a căzut, n-a mai dansat cu Dumnezeu! Dumnezeu l-a dăruit pe om cu libertate şi l-a învăţat, prin poruncă, ce e bine, ascultarea de Dumnezeu, şi ce e rău, neascultarea de Dumnezeu. Dar i-a respectat libertatea de a alege, insistând să-l înveţe ca pe un copil, că în funcţie de alegerea lui va trăi sau va muri. Şi când omul a ales să calce porunca, a murit. Adică s-a desprins, s-a tăiat de această energie a lui Dumnezeu şi arată cam cum arată un frigider care nu mai e în priză. Un frigider scos din priză are tot ce-i trebuie ca să-şi împlinească rostul: are freon, are instalaţia necesară, are sertare, are izolare termică, la început are şi ceva gheaţă, dar, încet-încet, se dezgheaţă, curge, rugineşte şi nu mai e bun decât să pui cloşca în el…

R.B.: Să înţeleg că fără Dumnezeu suntem deconectaţi?

M.S.: Exact, deconectaţi. Şi, până la „plinirea vremii”, omul a tot văzut cât de greu este fără Dumnezeu, cât de rău e să fii tu dumnezeu… Că omul căzut, şi noi toţi asta vrem, să fim dumnezei fără Dumnezeu: „eu am dreptate”, „eu hotărăsc”, „eu pot”… Şi pot şi pot, până într-o zi când nu mai pot… Vreau, vreau, dar într-o zi nu mai vreau. Nu că nu mă lasă alţii, dar nu mai vreau eu. Ei, cine e acesta care acum poate, acum nu mai poate, acum vrea, acum nu mai vrea! Ce fel de dumnezeu sunt eu, acesta? Pentru că sunt un dumnezeu, iată, pe care îl doare burta. Poţi să te rogi, să te închini unui dumnezeu care are crampe intestinale? Nu poţi. Şi aşa ne dăm seama, încet-încet, descoperim, că nu suntem dumnezei.

Suntem minunaţi, dar ne lipseşte ceva. Şi acest ceva ce ne lipseşte ne doare. Tânjim după acest ceva şi-l căutăm…

În votcă, în avere, în dans, în plăcerile pământeşti şi nu-l găsim pentru că nu este. Nu este. Ce ne lipseşte este Dumnezeu. Dar iată, Dumnezeu a venit, e cu noi, S-a făcut om şi a zis: „Veniţi la Mine voi, toţi cei osteniţi şi Eu vă voi odihni pe voi!”. Un om odihnit este un om întreg, întregit, un om care s-a întors la Dumnezeu şi Dumnezeu şi-a făcut sălaş în el. Acum totul e altfel. Acum mănâncă aşa, ca un om cu Dumnezeu în el, bea ca un om care are puterea lui Dumnezeu în el, iubeşte ca un om care are puterea lui Dumnezeu în el, se bucură de viaţă ca un om care are puterea lui Dumnezeu în el. Şi atunci şi dansul lui e iarăşi dans…"

Monahia Siluana Vlad

(Capitol din cartea:

Unde-ţi este bucuria, omul lui Dumnezeu?

în curs de apariţie le Editura Mitropolia Olteniei)

Trece vremea...

(aflati detalii despre "Miercurea fara cuvinte dand click pe imaginea de mai sus)

"Şi în templele măreţe, colonade-n marmuri albe,
Noaptea zeii se preumblă în vestmintele lor dalbe..."

Slava Domnului pentru purtarea Lui de grija

Si eu ma bucur nespus ca Maica Siluana va veni la Iasi; auzisem de ea de multa vreme, dar nu am avut ocazia sa o vad. Sper sa-mi ingaduie Dumnezeu aceasta bucurie.
Iată anunţul care a apărut azi pe site-ul Centrului:

Dragii noştri prieteni în Domnul,
Iată, acum, cu multă recunoştinţă pentru ajutorul pe care ni l-aţi oferit prin rugăciune şi dragoste, vă anunţăm că Centrul nostru îşi va relua în curând activitatea după vechea rânduială, cu o singură schimbare: am primit permisiunea să ne mutăm sediul la Iaşi.

Bucuria noastră nu e umbrită decât de întristarea prietenilor noştri din Craiova şi din împrejurimi. Mulţi craioveni ne-au devenit, în cei şapte ani de vieţuire în Oltenia, dragi şi apropiaţi ca nişte fraţi de sânge. De fapt şi suntem: toţi cei care s-au apropiat de noi şi au iubit felul nostru de a sluji pe Domnul ne erau sau au devenit după ce ne-am întâlnit, fraţi de Potir, fraţi după Trupul şi Sângele Domnului de Care am învăţat să atârnăm ca să ne vindecăm, să creştem şi să ne bucurăm cu Bucuria Lui cea Sfântă.

Cu dragoste şi recunoştinţă,

Monahia Siluana cu familia ei în Hristos Domnul

Pregatiri de scoala

Iata ca incepe toamna; indata suna clopotelul; ce am de facut in aceste 2 saptamani:

• De verificat dulapul cu hainele fetelor:

Pregatirea pentru inceperea scolii este si un bun moment de sortat hainele inadecvate pentru anotimpul ce urmeaza. Cum facem noi:
- scoatem TOATE hainele din dulap; pana acum, fetele fiind fiind gemene, am preferat sa le cumpar haine diferite, pe care sa le schimbe intre ele; in felul acesta, fiecare avea "mai multe" :)
le sortam initial pe doua gramezi: hainele gemenelor si hainele celei mici;
- incepem cu hainele mezinei, care are mai putina rabdare si le sortam in:
# haine ramase mici (de dat);
# haine inadecvate sezonului (de pus in dressing);
# haine care vor intra inapoi in dulap.
Dupa ce terminam cu cea mica, trecem la hainele celor mari si repetam operatiunea.
Pe masura ce se intorc in dulap hainele ramase, facem si o lista cu lucruri necesare - de cumparat; pe care o vom lua cu noi cand mergem la magazin.
- de cumparat haine si papuci

• De facut ordine in dulapul cu carti si rechizite: de aruncat creioanele si pixurile stricate/terminate;

- de sortat cartile - de scos cele pe care nu se mai uita si adus altele, potrivite cu varsta

- de sortat jucariile si de distribuit: aruncat, dat deoparte (in beci), pastrat - mult mai putine!!!

- fetele: - de "citit" caietele si cartile din clasa a III-a

- fetele: - de lucrat din culegere

* pentru rechizite, asteptam liste de la doamnele invatatoare si educatoare; doar cele necesare scrisului vom cumpara intr-o prima faza. Luam mai multe (din hipermarket), dar lor le dau doar cat au nevoie pe moment, pastrand deoparte (la lucrurile mele) rezerva strategica; in felul acesta, nu trebuie sa alerg dimineata doar, doar voi gasi o librarie deschisa, sa cumpar un caiet sau un rezerve pentru stilou, caci s-au terminat "chiar aseara"

La multi ani in noul an bisericesc

La multi ani!

Ce frumos ar fi sa aniversam sfarsitul anului bisericesc asa cum il aniversam pe cel al anului civil :) ;
Sa mergem noaptea la biserica, sa inchinam un pahar de vin;
sa facem bilantul anului care a trecut, prin spovedanie si eventual impartasanie;
sa ne gandim la anul care vine, la ce proiecte "spirituale" sa abordam.
Adica Anul Nou bisericesc chiar sa insemne ceva
***
Ne-am obisnuit sa "aniversam" doar evenimentele aduse, sustinute si exacerbate de media: valentine din februarie, acusica dovlecii de la Halloween, cand toti copiii vor fi implicati la gradinite in decorarea si realizarea decorurilor pentru aceasta sarbatoare atat de romaneasca :P
***
De ce ar fi nevoie de serbarea anului nou?
Pentru ca suntem crestini si in felul acesta ne putem aduce aminte ca viata noastra se scurge nu numai dupa "ritmul civil", lumesc, al vietii, ci si dupa cel liturgic.
In vartejul activitatilor zilnice, a ne aduce aminte ca o noua zi incepe seara, la vecernie, ne poate rupe ritmul nebunesc. Putem spune ca avem doua seri si doua dimineti.
Muzica pe care o putem asculta cu asemenea ocazie e cea bizantina.

Ritmurile bizantine, intreruperile de ritmuri mai exact; cand mintea urmeaza melodia prevazand-o parca, dar intreruperile si "intoarcerile" de ritm o fac sa fie in alerta, atenta, sa nu "adoarma" ori sa se miste in virtutea inertiei (ca in ritmurile occidentale, repetitive), pastrand in acelasi timp o linie melodica placuta auzului.

De cantari bizantine, ne putem bucura chiar la slujbele bisericesti, daca sunt cantareti buni.