Cuvântul anului: Cu entuziasm, către 2021!

A venit momentul să mă gândesc și eu la cuvântul anului pentru 2021. Un obicei pe care l-am deprins la inspirația Irinei în urmă cu ceva ani.

Anul acesta m-am gândit mult ce să aleg. Poate mai mult decât în alți ani, pentru că lumea s-a schimbat într-un mod în care nu ne așteptam. Am vrut să fie un cuvânt-motivație, un cuvânt-provocare, un cuvânt-energie. Și a răsărit astfel cuvântul Entuziasm.

Simt că avem nevoie de entuziasm, să ne recalibrăm pentru anul care urmează.

Entuziasmul este o stare sufletească sesizată încă din cele mai vechi timpuri. Ca și termen în vechile filosofii a fost atribuit unei stări de posesie divină (gr. en-theos). E starea pe care omul o trăiește în prezența divinului, o stare de exaltare.  Despre primii apostoli care propovăduiau Vestea cea Bună (venirea Mântuitorului și toate evenimentele asociate) se spunea că erau „plini de must” (Faptele Apostolilor). Dar și mai înainte, pe drumul spre Emaus, în urma întâlnirii cu Mântuitorul cel înviat, ucenicii Luca și Cleopa spuneau unul către altul: „Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?” (Lc. 24, 32)

Pentru același cuvânt - entuziasm - din limba română, limba engleză delimitează între excitement și enthusiasm. Primul termen se referă la starea de activare emoțională intensă, iar al doilea la starea de inspirație/posesie divină despre care spuneam mai sus.

Îmi propun să mai scriu despre entuziasm pe parcursul anului. Acum aș vrea să menționez doar importanța lui în gestionarea unor emoții care ne-au marcat cu precădere anul care stă să treacă: frica și anxietatea. Entuziasmul, alături de curiozitate, sunt emoțiile care ne ajută să le gestionăm și să le convertim pe ambele. Un studiu despre activităţile care induc anxietate, cum ar fi, vorbitul în public, a descoperit că răspunsul intuitiv – încercarea conştientă de a se calma – nu este cea mai bună strategie. În schimb, persoanele care, înainte de o încercare grea şi stresantă, au fost învăţate să spună „Sunt entuziasmat” s-au descurcat mai bine. Descoperirea contrară a ceea ce s-a intuit până acum provine dintr-o serie de experimente realizate de Alison Wood Brooks, publicate în revista Journal of Experimental Psychology (Brooks, 2013). Mai multe despre acestea, în postări viitoare.

Acum, doar câteva citate inspiraționale:

Căsătorie cu sens (1):15 reguli pentru găsirea unui soț pe viață

Cineva spunea că mai mult ne pregătim pentru petrecerea de nuntă decât pentru căsnicia în sine. Există o anume superficialitate în angajarea pe calea căsătoriei. Mulți dintre cei care vor să facă acest pas o fac doar „din dragoste”, înțelegând prin acest lucru că „se simt iubiți”, se simt „totul” pentru celălalt, ori îl iubesc pe celălalt și vor să le fie „totul”. Ar merge până la capătul lumii pentru celălalt. Însă... „totul” se stinge la prima provocare! Aproape că a dispărut percepția căsătoriei ca lucrare, ci în fața piedicilor apare imediat abandonul. Scuza nepotrivirii de caracter. E adevărat că sunt și situații foarte grave, în care e indicată despărțirea. Dar de prea multe ori nu este vorba despre ele.

Am găsit câteva gânduri despre căsătorie ale Starețului Emilianos Simonopetritul extrase dintr-o predică ţinută în biserica Sfântului Nicolae din Trikala, Grecia, la 17 Ianuarie 1971, adică acum cincizeci de ani.

Photo by Boston Public Library on Unsplash

Îmi propun să împart articolul în mai multe episoade, cel de față fiind o listă de lucruri de evitat dacă vrei să găsești un soț/o soție pe viață. Iată ce spune părintele Emilianos:

1. Nu alegeţi pe cineva care-şi pierde vremea prin cluburi, distrându-se şi aruncându-şi banii pe excursii şi luxuri. 

2. N-ar trebui să alegeţi nici pe cineva care, după cum veţi afla mai târziu, îşi ascunde egocentrismul în spatele unor cuvinte de dragoste. 

3. Nu alegeţi drept soţie o femeie ca praful de puşcă, care, de îndată ce-i zici ceva, sare în sus. Nu-i o nevastă bună.

4. Mai mult, dacă vreţi să aveţi o căsătorie cu adevărat izbutită, nu vă apropiaţi de tânăra sau tânărul neputincios să-şi lase părinţii. Porunca lui Hristos este limpede: „va lăsa omul pre tatăl său şi pre muma sa, şi se va lipi de femeia sa” (Marcu 10:7). Dar când îl veţi vedea pe celălalt legat de mama sau tatăl lui, când veţi vedea că îi ascultă cu gura deschisă şi este gata să facă orice-i vor zice, să vă ţineţi departe. Este o persoană bolnavă sufleteşte, imatură psihologic, şi nu veţi izbuti să faceţi cu dânsul o familie. Bărbatul care vă va deveni soţ ar trebui să fie plin de viaţă. Însă cum ar putea fi aşa, dacă nu şi-a dat seama, dacă n-a înţeles, dacă n-a asimilat faptul că casa părinţilor nu e nimic altceva decât o glastră în care a fost aşezat, pentru a fi scos mai târziu şi răsădit în alt loc?

5. De asemenea, când vă veţi alege soţul, încredinţaţi-vă că nu este un om necomunicativ – în care caz nu va avea prieteni. Şi dacă azi n’are prieteni, mâine va socoti anevoios să vă aibă drept prieten şi tovarăş. 

6. Păziţi-vă de oamenii nemulţumiţi, plângăcioşi şi întunecaţi, ce se aseamănă unor păsări mohorâte. 

7. Păziţi-vă de cei ce se jelesc mereu, zicând: „Nu mă iubeşti, nu mă înţelegi” şi altele de acest fel. Ceva la aceste făpturi ale lui Dumnezeu nu e în regulă.

8. Păziţi-vă şi de fanaticii religioşi şi cei excesiv de evlavioşi; adică de cei ce se supără din pricina unor lucruri mărunte, care critică tot şi sunt hipersensibili. Cum veţi putea trăi cu un astfel de om? Veţi şedea ca pe ghimpi. 

9. Feriţi-vă şi de cei ce socotesc căsătoria ceva rău, ca un soi de întemniţare, de cei ce zic: „Dar niciodată în viaţă nu m’am gândit să mă căsătoresc!”

10. Păziţi-vă de falşii creştini, care văd în căsătorie ceva dezgustător, asemenea unui păcat, şi-şi coboară grabnic ochii când aud vorbindu-se despre ea. Dacă vă veţi căsători cu unul ca acesta, vă va fi un ghimpe în trup, şi o povară pentru mănăstirea sa, dacă se va călugări.  

11. Păziţi-vă de cei ce se cred desăvârşiţi şi nu află greşeală într’înşii, dar găsesc mereu greşeli la ceilalţi. 

12. Păziţi-vă de cei ce se cred aleşi de Dumnezeu ca să-i îndrepte pe ceilalţi.

13. Mai este o problemă serioasă căreia trebuie să-i daţi atenţie: ereditatea. Căutaţi să-i cunoaşteţi bine pe tatăl, mama, bunicul, bunica, unchiul celuilalt. 

14. Trebuie să existe şi minime condiţii materiale. 

15. Mai presus de toate, îngrijiţi-vă să aflaţi despre credinţa celuilalt. Are el sau ea credinţă? Are idealuri persoana pe care vă gândiţi să v-o faceţi tovarăş de viaţă? Dacă pentru el Hristos nu înseamnă nimic, cum vei putea să intri tu în inima sa? Dacă n-a fost în stare să Îl preţuiască pe Hristos, crezi că te va preţui pe tine? Sfânta Scriptură îi spune bărbatului că soţia trebuie să fie a „legământului tău” (Mal. 2,14), adică de credinţa ta, de religia ta, ca să ţi se poată alătura spre Dumnezeu. Doar atunci veţi putea avea, după cum zic Părinţii Bisericii, o căsătorie „cu încuviinţarea episcopului”, adică cu consimţământul Bisericii, şi nu un simplu act formal.

Discută mai înainte lucrurile cu duhovnicul. Examinează împreună cu el fiecare amănunt, şi el va sta de partea ta ca un prieten adevărat, iar când îţi vei atinge ţinta, căsătoria ta va fi un dar de la Dumnezeu (cf. 1 Cor. 7:7). Dumnezeu dăruieşte fiecăruia în parte darurile sale. Pe unul îl duce înspre căsătorie, iar pe altul înspre feciorie. Nu că Dumnezeu ar face această alegere zicând „tu du-te aici” şi „tu du-te acolo”, însă ne dă tăria de a alege după dorirea inimii noastre, precum şi bărbăţia şi puterea de a îndeplini această alegere.

Dacă ţi-ai ales astfel soţul, mulţumeşte Domnului! Fă-i cunoştinţă cu duhovnicul tău. Dacă n-ai unul, amândoi ar trebui să alegeţi împreună un duhovnic care să vă fie Stareţ, părinte, cel care vă va aminti de Dumnezeu şi vi-L va arăta. (Căsătoria – Taina cea mare, Starețul Emilianos Simonopetritul)

 

Fericire, 2020

Anul acesta, 2020, a fost despre fericire.

La prima vedere, poate părea o provocare un pic ironică: Cum să fii fericit într-un an caracterizat de pandemie și toate consecințele acesteia? Și iată că exact asta a fost: o provocare! Cu cât mai greu, cu atât mai aproape de fericirea autentică, cea cernută de „motive”. Cu atât mai aproape de fericirea ca alegere, fericirea ca proces.

În greu, putem găsi calea spre fericirea nobilă, a omului care se gândește la aproapele, care se lasă pe sine pentru a-l vedea pe celălalt. Fericirea dată de Prezența Mântuitorului. Fericirea învingerii obstacolelor, interne sau externe. 

Fericirea nu se referă neapărat la hamacul întins între palmierii de pe plajele exotice, nici casa de lux. Fericirea este despre a da, despre a oferi altora bucurie, chiar și atunci când deții acel „hamac”.

Photo by lorenz Narbs on Unsplash

 

Am cunoscut odată un patron de hotel dintr-o stațiune de pe litoral. În funcție de ora la care ieșeai din cameră, îl puteai găsi: la orele de masă, mâncând neștiut alături de clienții hotelului, atent să nu le lipsească ceva. În timpul zilei, lucrând în diverse zone: la birou, bineînțeles, dar și la atelier, reparând cu meșterii. Spre seară, trecea la curățat plaja, alături de muncitorii sezonieri. Apoi, se recompensa cu câteva ture de skyjet. Mi-a rămas în minte omul acesta ca o lecție: poți fi fericit o vară întreagă la mare doar dacă faci din asta o viziune. Viziunea lui: să aibă un hotel la care clienții să fie mulțumiți și să se simtă respectați. Și chiar era așa! Însă, dacă te gândești că plaja în sine sau „distracțiile” sunt suficiente pentru a fi fericit, vei trăi o dezamăgire pe care vei căuta s-o umpli cu lucruri tot mai intense, care nu vor face decât să adâncească hăul nefericirii, al singurătății și al fricii. Patima lăcomiei de fericire are același mecanism declanșator ca și lăcomia de mâncare. Și la fel cum stomacul se „lărgește”, trebuind tot mai multă mâncare și mai specială pentru a ajunge la sațietate, la fel și „fericirea consumabilă” lărgește până la dependență nevoia de senzație.

Iată că se sfârșește anul provocării la fericire. Am ajuns la decembrie, luna fericirii prin excelență, pentru că e a dăruirii prin excelență. A dărui altora bucurie, atenție, slujire.

 

Photo by Nick Fewings on Unsplash

 

Închei cu un fragment din „Cartea despre fericire” de pr. Andrei Lorgus. 

„Desigur, înțelegem că în viață sunt multe lucruri tragice, triste, este destul de mult păcat, sunt destul de multe patimi, iar noi avem programul ortodox de luptă cu patimile și păcatul. Avem însă și alt program: afirmarea vieții și fericirii. El e aparte, nu ca la lumea asta: nu prin plăceri, nu prin permiterea a orice, ci prin conștientizarea naturii noastre, a relației noastre cu Dumnezeu și prin educarea de sine. De aceea, vorbim de „Ortodoxia vieții”. Oricâtă amărăciune ar fi în viață, bucuria este oricum mai multă.

Fericirea creștină e Paștele! Învierea lui Hristos este biruința vieții asupra morții, biruința iubirii asupra urii. Fericirea creștinului este convingerea nemuririi, nădejdea vieții, a dragostei.

Prin toate suferințele lumii fericirea luminează, fiindcă Hristos a biruit moartea! Ea luminează prin întunecimea trădărilor și a cinismului, fiindcă Domnul e dragoste! Fericirea nu pleacă nicăieri din inima omenească, fiindcă Dumnezeu, prin harul Său, este prezent în fiecare inimă. Și chiar și atunci când ultima nădejde se scurge odată cu lacrimile, o picătură de fericire îi amintește lin omului că ea există.

Fericirea va lumina întotdeauna, fiindcă dragostea învinge descurajarea și frica, fiindcă dragostea este mai puternică, fiindcă dragostea, cum spune din proprie experiență Apostolul Pavel, niciodată nu cade (I Cor. 13, 8).”

Vă doresc o lună decembrie fericită!

{Jurnal de recunoștință: ziua 90/90}

Au trecut trei luni de când am inceput acest demers.

Mulțumesc, Doamne, pentru trei luni de recunoștință. Pentru toate zilele care au fost și care vor veni.
Au fost și zile mai bune, și zile mai rele, dar recunoștința a rămas constantă.
Azi mulțumesc pentru constanță și perseverență.. Pentru faptul de a stărui în ceea ce mi-am propus, în ciuda piedicilor care apar.

Și ce e mai frumos decât să celebrezi recunoștința la evenimentul consacrat prin excelență ei: Sfânta Liturghie. Mulțumesc, Doamne, pentru toate, văzute și nevăzute, știute și neștiute.
Amin

{Jurnal de recunoștință : ziua 52 / 90}

Deja sunt în ziua a 52-a de recunoștință.

 

Azi, mulțumesc pentru pentru faptul că am venit pe această lume. Și pentru că sunt creștină (deși, poate de multe ori, faptele mele nu mă arată astfel. Doamne, iartă-mă!)

Ziua de azi e prima din „zilele mele” - este ziua sfintei mucenițe Cristina, care a pătimit în timpul împăratului Decius (249-251).

În zilele noastre de creștini la peste 2000 de ani distanță de Mântuitorul Iisus Hristos, a cocheta cu neopăgânisme, a crede în horoscop pot părea lucruri superficiale, care nu afectează substanța creștină, ci dimpotrivă, putem considera semn de profunzime și finețe spirituală îmbrățișarea diverselor „manifestări ale divinității”.

În trecut însă - iată, în vremea lui Decius - lucrurile acestea se trăiau pe viață și pe moarte.

Este și cazul celor pomeniți azi împreună cu sfânta al cărei nume îl port.

Spre exemplu sf. Petru a fost ucis pentru că nu a vrut să aducă jertfă zeiței Afrodita. S-ar gândi un creștin din zilele noastre că un gest atât de simplu precum invocarea numelui unei zeițe păgâne e un act de apostazie? Pentru noi, acum, Afrodita e mai mult un simbol al frumuseții, un arhetip ancestral fără impact asupra credinței creștine. Iată însă că au fost vremuri când un creștin era în stare mai degrabă să moară decât să aprindă aromate în cinstea ei.

În acea perioadă, un alt creștin, Nicomahus, amenințat cu schingiuirea, a ales să se lepede de Hristos și a primit să aducă jertfă zeiței, dar a murit pe loc, în chinuri. Se spune că tânăra de 16 ani, Cristina, ar fi zis la vederea acestei morți:“O, Nicomahus, om blestemat și pierdut! În loc să înduri durerea pentru o oră, te-ai făcut vrednic de chinuri veșnice!” Cum era de așteptat, gărzile s-au sesizat că e creștină și au prins-o, împreună cu Dionisie, care era cu ea. Pavel și Andrei - soldații care primiseră ordin să îi păzească - de unde la început au vrut să o violeze pe tânără, în cele din urmă au fost convertiți datorită învățăturilor ei și au crezut în Hristos. S-a făcut astfel că cei trei bărbați au fost condamnați și uciși cu pietre, iar Cristina, aruncându-se peste ei, i s-a tăiat capul.
Azi e prilej pentru mine să-mi fac o cercetare cu privire la propria credință și la felul în care mă raportez la Hristos.

{Jurnal de recunoștință : ziua 39 / 90} - Odele lui Solomon

Azi, mulțumesc pentru prietene: pentru Oana 💓, Luminița, pentru Iuliana, pentru Monica, pentru Claudia și... pentru Bianca

Și mulțumesc pentru Odele lui Solomon (poezii creștine din sec. I-II), către care m-a direcționat Iuliana și pe care le pun și aici, să le am aproape.


Oda a treia

1. M-am imbracat cu iubirea Domnului.
2. Si mădularele Lui sunt cu mine si eu depind de ele; si El ma iubeste.
3. Caci n-as fi stiut cum sa-L iubesc pe Domnul, daca El nu m-ar fi iubit mereu.
4. Cine poate discerne iubirea afara doar de cel iubit?
5. Il iubesc pe Cel iubit, si sufletul meu Il iubeste, si oriunde este odihna Lui, acolo sunt si eu.
6. Si nu voi mai fi strain caci nu este invidie la Domnul Cel prea-inalt si indurator.
7. Unitu-m-am cu El, caci iubitorul a gasit pe Cel iubit;
iubit-am pe Cel Ce e Fiul, si eu voi deveni fiu.
8. Intr-adevar, oricine e unit cu Cel nemuritor, cu adevarat va fi nemuritor
9. Si cel ce se bucura in Cel Ce e Viata, va deveni viata.
10. Acesta este Duhul Domnului care nu e mincinos,
Cel ce invata pe fiii oamenilor sa cunoasca Caile Lui.
11. Fii intelept si intelegator si veghetor.
Aliluia.

Oda a patra

1. Nimeni nu poate intina Locul Cel sfant al Tau, Dumnezeul meu;
nici nu-l poate schimba, nici stramuta.
2. Caci nu este nici o putere asupra lui;
caci sanctuarul Tau e planuit de Tine inainte sa fi facut orice loc.
3. Cel Vechi nu poate nu poate fi schimbat de cele ce sunt dupa El.
Tu ai daruit inima Ta, Doamne, credinciosilor Tai.
4. Niciodata nu vei fi nelucrand, nici vei fi fara roade.
5. Caci o ora a credintei Tale e mai vrednica decat toate zilele si anii.
6. Caci cine se va imbraca in harul Tau si va fi ranit?
7. Cunoscuta este pecetea Ta. Si fapturile Tale o cunosc.
8. Si ostirile tale o au si Arhanghelii cei alesi ai Tai sunt investmantati cu ea.
9 Tu ne-ai dat noua prietenia Ta, nu pentru ca aveai nevoie de noi,
ci ca noi pururea avem nevoie de Tine.
10. Ploua peste noi ploaia ta cea lina
si deschide izvoarele Tale cele induratoare
care ne izvorasc noua lapte si miere.
11. Ca la Tine nu e parere de rau,
ca sa-ti para rau de vreuna dintre fagaduintele Tale.
12. Caci stii sfarsitul a toate.
13. Ceea ce dai, le dai de bunavoie,
ca niciodata sa le iei inapoi.
14. Caci totul este cunoscut de Tine ca Dumnezeu
si oranduit de la inceput inaintea Ta.
15. Si Tu, Doamne, pe toate le-ai facut.
Aliluia.

Oda a cincea

1. Pe Tine Te laud, Doamne, căci Te iubesc.
2. O, Prea Înalte, nu mă uita, căci Tu ești nădejdea mea.
3. De bunăvoie am primit harul Tău ca să viez prin el.
4. Veni-vor cei ce mă prigonesc, dar nu mă vor vedea.
5. Fă să cadă asupra lor un nor de întuneric
și o ceață de adâncă întunecime să-i învăluie.
6. Și lasă-i fără lumina de-a vedea, ca să nu mă prindă.
7. Îngreunează planurile lor, așa încât cele ce au uneltit să se întoarcă
împotriva capetelor lor.
8. Căci au uneltit un plan, dar n-a fost să fie.
9. Cu ură s-au pregătit și s-au găsit a fi neputincioși.
10. Și pentru că în Domnul mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme.
11. Și pentru că Domnul este mântuirea mea, nu mă voi înfricoșa.
12. Și El este o cunună împletita pe capul meu și nu mă voi tulbura.
13. Chiar dacă totul se va cutremura, eu voi sta drept.
14. Și chiar dacă toate cele văzute vor pieri, eu nu voi muri.
15. Căci Domnul este cu mine și eu cu El.
Aliluia.

Oda 40

1. Precum mierea picură din stupii albinelor,
Și laptele izvorăște din pieptul femeii care iubește pe pruncii ei,
Tot așa este speranța mea în Tine, Dumnezeul meu.
2. Precum izvorul țâșnește apele sale,
Tot așa inima mea izvorăște lauda Domnului și buzele mele Îi aduc slavă,
3. și limba mea e dulce de psalmii Lui. și membrele mele sunt unse cu odele Sale
4. Și fața mea se veseleste cu bucuria Lui și duhul meu saltă întru iubirea Lui și sufletul meu strălucește întru El.
5. Și cei închinători se încred în El; și mântuirea va fi sădită întru ei cu vrednicie.
6. Și moștenirea lor este viața veșnică, Și cei fără stricăciune au primit-o. Aliluia.

{Jurnal de recunoștință : ziua 35 / 90}

"You do not just wake up and become a butterfly. Growth is a process." – Unknown

Azi mulțumesc pentru sfântul Siluan. E un vechi prieten al meu, l-am întâlnit prima oară acum 26 de ani, pe când aveam 19 ani. 

Îmi aduc aminte cum citeam cu uimire felul în care vorbea despre iubirea lui Dumnezeu. Era un limbaj pe care nu-l mai auzisem în scrierile de la noi din biserică. Atât de cald, atât de personal, atât de apropiat. Cuvintele lui îmi sunau în inimă ca un cântec, aveau o melodicitate mângâietoare, o înțelegere față de om, o iubire încurajatoare, tonică, pe care o simțeam chiar și în tânguirile cele mai dureroase ale luptei sale. Nădejdea aceea la care a primit chemare răzbătea peste timpuri și a pătruns și în inima mea.
I-am simțit călăuzirea discretă prin oameni care îi poartă numele și pe care Domnul mi i-a trimis pe cale. La 33 de ani a venit Maica Siluana (Vlad), maica mea de suflet, căreia nu am cuvinte să-i mulțumesc deplin. Ea m-a primit cu atâta dragoste în inima ei și a lucrat direct la sufletul meu, modelându-mă și pregătindu-mă pentru lucrarea cu omul pe care o fac astăzi.

Apoi mulțumesc părintelui Siluan, un părinte care a nuanțat lucrarea maicii, m-a ajutat să mă diferențiez de ea, să mă descopăr pe mine, ca cine sunt eu în lucrare, deși ucenică a maicii. Privind retrospectiv, prezența lui în viața mea fiind la patru ani de lucrare cu maica (2012), acum o văd ca pe un fel de examen de absolvire. Uneori poate exista pericolul identificării cu mentorul, iar acest lucru împiedică dezvoltarea vocii proprii. Sf. Siluan a mijlocit să mi se trimită pe cale un om care să mă ajute să mă dezidentific.
Azi, mai mult ca oricând parcă, am înțeles că sfântul și-a trimis ucenicii să mă ajute, să fie la momentul potrivit la locul potrivit. 

Există dincolo îngeri și sfinți care ne susțin nevăzut pe cale. Consider că pentru mine sf. Siluan e unul dintre aceștia.

Mi-a plăcut tare mult un gând pe care l-am întâlnit odată, care spunea că atunci când noi avem un drag special pentru un sfânt este pentru că mai întâi el ne-a ales și ne-a iubit pe noi. Aș putea spune că în viața mea chiar se verifică această idee. Și tare sunt bucuroasă și recunoscătoare!
Bineînțeles, aș vrea să întăresc această mulțumire cu câteva rânduri din cartea Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, care să vă mângâie sufletul și să vă picure în inimă dorul de Acest Dumnezeu.

 ⚘⚘⚘
„Inima mea Îl iubeşte fierbinte pe Domnul, cum voi ascunde focul care-o arde? Cum voi tăinui darurile Sale care-mi desfată sufletul? Cum voi uita binefacerile Domnului prin care sufletul meu L-a cunoscut pe Dumnezeu? Cum voi putea să nu vorbesc de Dumnezeu, când El mi-a robit sufletul? Cum voi tăcea, când noapte şi zi inima mea arde de dragoste pentru El?”.
***
„Duhul Sfânt e iubire și dulceață sufletului, minții și trupului; dar când sufletul pierde harul sau când harul se împuținează, atunci sufletul va căuta iarăși pe Duhul Sfânt cu lacrimi, tânjește după Dumnezeu și zice:
«Sufletul meu tânjește după Domnul și-L caut cu lacrimi. Cum să nu te caut, Doamne? Tu Însuți m-ai aflat mai întâi și mi-ai dat dulceața Duhului Sfânt; și acum sufletul meu tânjește după Tine. Inima mea s-a îndrăgostit de Tine și mă rog Ție: Dă-mi să rămân până la sfârșit în iubirea Ta; dă-mi pentru iubirea Ta să îndur toate întristările și bolile.»”
***
 „Este cu neputință de tâlcuit cât de mult ne iubește Domnul; această iubire se face cunoscută numai prin Duhul Sfânt și atunci sufletul simte această iubire în chip neînțeles. Domnul este prin fire bun și milostiv, blând și iubitor, și bunătatea Lui nu poate fi descrisă, dar sufletul simte fără cuvinte această iubire și dorește să rămână pururea într-o asemenea tihnă.
El a zis: «Nu vă voi lăsa orfani» (In 14, 18), și noi vedem că, într-adevăr, nu ne-a părăsit, ci ne-a dat pe Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt dă sufletului cunoștința în chip nevăzut. În Duhul Sfânt sufletul își află odihna. Duhul Sfânt veselește sufletul și-i dă bucurie pe pământ. Ce fel de bucurie și ce fel de veselie vor fi însă în ceruri? Prin Duhul Sfânt învățăm să cunoaștem iubirea lui Dumnezeu, dar acolo ea va fi desăvârșită. Sunt un om neputincios! Am cunoscut iubirea lui Dumnezeu în desăvârșirea ei, dar nu pot să o am, și sufletul meu plânge în fiecare zi și gândesc mereu: «N-am ajuns încă la ce caută sufletul meu».
***
 „O, cât de bucuros aș fi dacă toate popoarele ar cunoaște pe Domnul!
Doamne, dă-le Tu Însuți să Te cunoască prin Duhul Sfânt, așa cum ai dat apostolilor Tăi pe Duhul Sfânt și ei Te-au cunoscut pe Tine, așa dă tuturor oamenilor să te cunoască prin Duhul Tău Cel Sfânt.”

{Jurnal de recunoștință : ziua 34 / 90} „Ales, ales!”

Azi mulțumesc pentru alegere

Ce se vede pe deal, în depărtare, este o stână. Seara, când e momentul mulsului, se aud strigătele ciobanului, care spune "ales, ales!". Ce o fi asta? Cercetând, am aflat că strigă așa pentru că oile, auzind, se aleg singure: cele de muls într-un țarc, cele sterpe în altul. Se duc singure la locul lor pe care-l știu foarte bine.
"Ales, ales, ales!" M-a dus gândul la imaginea oilor și caprelor pe care le desparte păstorul și pune oile de-a dreapta, iar caprele de-a stânga. (Matei, 25, 33) Cumva, se percepe că Dumnezeu face această împărțire, El fiind partea activă, judcătoare. El judecă și spune care e oaie și care e capră și le dă de-a stânga și de-dreapta.
Iar noi suntem cu frica în sân "oare eu sunt în rândul caprelor? oare mă va da de-a stânga?"

Dar am înțeles de la ciobanul acesta că păstorul nu face împărțirea punând mâna pe oi sau pe capre, sortându-le el după cum le știe, care cu lapte, care sterpe. El doar strigă "Ales, ales!".

E cutremurătoare libertatea asta: ”Ales, ales!”. Și noi alegem.

{Jurnal de recunoștință : ziua 31 / 90} - Gratitude

Iată că s-a făcut o lună de recunoștință
Azi am aflat că porțile școlilor rămân închise

Mulțumesc pentru aplicația „Gratitude Happiness Journal” - e simpatică și la îndemână, am început să o folosesc recent (cred că de când nu prea mai intru pe aici!).

{Jurnal de recunoștință : ziua 28 / 90}

Azi mulțumesc pentru soare, pentru cântecul păsărilor, pentru zumzetul albinelor, pentru zgomotul tălăngilor, pentru căldura care face totul să înflorească. 

 

Mulțumesc pentru nou, pentru un nou început, pentru o nouă energie. Învierea Domnului se întâmplă independent de starea noastră, iar odată cu ea viața se lansează din nou. Deși acum în alți parametri fizici, cu atât mai mult o invitație la regăsirea și conștientizarea propriei creativități. Nu ca fugă din realitate, ci ca adâncire în prezent. 

Realitatea poate fi înfricoșătoare. Nu atât din cauza virusului, cât a implicațiilor economice. Disponibilizările, șomajul tehnic, creșterea prețului la alimente și servicii, penuria.

(Pentru cei născuți înainte de anii '80, situația pare a începe să semene cu cea din perioada comunismului, fără a mai avea conotație politică. Într-un anume fel, aceștia chiar știu să-și regăsească resursele de coping de atunci). Raționalizare, plafonarea prețurilor, ajutor material acordat persoanelor aflate în dificultate (familii monoparentale, disponibilizate) - toate acestea va fi necesar să fie avute în vedere. Cum le vom face față? Domnul știe. Știu doar că deznădejdea nu ajută niciodată și nici fuga. Reafirmarea propriei demnități, chiar și atunci când ea nu este respectată de ceilalți.

 

{Jurnal de recunoștință : 26 / 90}

 

Mulțumesc pentru această perioadă pascală, pentru bucuria de a primi bucurie, pentru pace și pentru toate cele materiale și pentru toți oamenii și iubirea lor.

{Jurnal de recunoștință : 21 / 90}

Mulțumesc pentru faptul că stau aproape de biserică și am putut urmări preoții care au ieșit la prohodul Domnului în jurul bisericii. Am stat cuminți , fiecare în curtea lui, cu câte o lumânare aprinsă în mână. A fost greu.

{Jurnal de recunoștință : ziua 20 / 90}

Azi mulțumesc pentru o zi liniștită.

Mulțumesc pentru un mesaj de departe.

Mulțumesc pentru curățenia la „altarul” casei.

{Jurnal de recunoștință: ziua 19 / 90}

Azi mulțumesc pentru pâinea pe care am făcut-o 

Mulțumesc pentru clienți

Mulțumesc pentru prieteni 

{Jurnal de recunoștință : ziua 18 / 90}

Azi sunt recunoscătoare pentru ploaie
Mulțumesc pentru mesajul mai uman al lui Marcel Vela în ce privește acordul MAI cu Patriarhia referitor la acțiunile prilejuite de sărbătorile de Paști. Am apreciat.
Mulțumesc pentru zilele astea cu Denii.

{Jurnal de recunoștință: ziua 17 / 90} - Săptămâna Mare

Mulțumesc pentru această zi, pentru faptul că e senin.
Mulțumesc pentru Denii
Mulțumesc pentru retragerea din online

{Jurnal de recunoștință: ziua 16 /90} - de Florii

Azi mulțumesc pentru Apostolul zilei:

"Fraţilor, bucuraţi-vă pururea întru Domnul. 
Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă! 
Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. 
Domnul este aproape. 
Nu vă împovăraţi cu nicio grijă, 
ci, întru toate, 
prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, 
cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. 
Şi pacea lui Dumnezeu, 
care covârşeşte toată mintea, 
să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus. 
Mai departe, fraţilor, 
câte sunt adevărate, 
câte sunt de cinste, 
câte sunt drepte, 
câte sunt curate, 
câte sunt vrednice de iubit, 
câte sunt cu nume bun, 
orice virtute şi 
orice laudă, 
la acestea să vă fie gândul. 
Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, 
şi Dumnezeul păcii va fi cu voi." (Filipeni 4, 4-9)