miercuri, 31 decembrie 2008
luni, 29 decembrie 2008
sâmbătă, 27 decembrie 2008
Mos Craciun
Cred ca adevarata despartire de Mos Craciun nu e cand stim ca acesta nu exista, ci cand suntem prea mari ca sa primim jucarii.
Fetele mele mari, clar, stiu cine e 'Mosul'. Dar nu au avut niciodata sentimente neplacute fata de asta. Si totusi, anul acesta, presupunand ca vor primi doar carti, au trait o adevarata drama. Nu, sa nu fiu inteleasa gresit, fetelor le place mult sa citeasca, au la activ destule carti, dar Mosul e mosul. El trebuie sa vina cu jucarii, nu cu carti sau cu haine; pe astea le cumpara mama. Au fost atat de incantate sa nu gaseasca nicio carte sub brad :D
Fetele mele mari, clar, stiu cine e 'Mosul'. Dar nu au avut niciodata sentimente neplacute fata de asta. Si totusi, anul acesta, presupunand ca vor primi doar carti, au trait o adevarata drama. Nu, sa nu fiu inteleasa gresit, fetelor le place mult sa citeasca, au la activ destule carti, dar Mosul e mosul. El trebuie sa vina cu jucarii, nu cu carti sau cu haine; pe astea le cumpara mama. Au fost atat de incantate sa nu gaseasca nicio carte sub brad :D
de Craciun
Toata lumea posteaza de Craciun. Cum ar trebui sa fie, cum a fost, cum e inca.
Pentru mine, a fost un Craciun la superlativ. Nu a avut nimic din ce are Craciunul traditional (in afara de colindatul din Ajun)
Am fost in fiecare zi la biserica pana la vremea pranzului tarziu, acasa nu am avut nici macar traditionala masa in familie.
Am facut mancare in Ajun, pana la 7 dimineata, dar de mancat, am mancat atat de putin... si ma gandesc ca tot mai buna era mancarea de post.
In schimb, am trait cu o intensitate uluitoare. M-am intors la copilarie. Am savurat fiecare clipa, chiar si pe cele in care am dormit. Am dormit la maximum.
Nu am vazut nicio emisiune tv, niciun film si totusi, toate sentimentele (surogat provocate de imaginea Craciunului din filme) le-am trait pe viu, asa, in absenta manifestarilor materiale.
Pentru prima data, dupa ani de zile, am simtit Craciunul ca dar, ca liniste, ca bucurie.
Am simtit ca am trait, adevaratul spirit al Craciunului, acolo unde se intampla el, la sursa, in Biserica.
Craciunul e bucurie, e bucuria Nasterii Domnului, dar cum poti simti aceasta bucurie in afara Bisericii? Probabil ca de aia am avut abia acum sentimentul ca "m-am intors acasa"
Pentru mine, a fost un Craciun la superlativ. Nu a avut nimic din ce are Craciunul traditional (in afara de colindatul din Ajun)
Am fost in fiecare zi la biserica pana la vremea pranzului tarziu, acasa nu am avut nici macar traditionala masa in familie.
Am facut mancare in Ajun, pana la 7 dimineata, dar de mancat, am mancat atat de putin... si ma gandesc ca tot mai buna era mancarea de post.
In schimb, am trait cu o intensitate uluitoare. M-am intors la copilarie. Am savurat fiecare clipa, chiar si pe cele in care am dormit. Am dormit la maximum.
Nu am vazut nicio emisiune tv, niciun film si totusi, toate sentimentele (surogat provocate de imaginea Craciunului din filme) le-am trait pe viu, asa, in absenta manifestarilor materiale.
Pentru prima data, dupa ani de zile, am simtit Craciunul ca dar, ca liniste, ca bucurie.
Am simtit ca am trait, adevaratul spirit al Craciunului, acolo unde se intampla el, la sursa, in Biserica.
Craciunul e bucurie, e bucuria Nasterii Domnului, dar cum poti simti aceasta bucurie in afara Bisericii? Probabil ca de aia am avut abia acum sentimentul ca "m-am intors acasa"
marți, 23 decembrie 2008
duminică, 21 decembrie 2008
joi, 18 decembrie 2008
blog de greier...
Vad ca blogul meu se transforma in sunet. Dar sunt in pauza de scris, traiesc intens. Totusi, pun azi si niste versuri
Ducu Bertzi - Nu am Cer....
Asculta mai multe audio Muzica »
Nu am cer, nu am cuvinte
Ochii mint si gura minte
Unde-s cantecul si harul
care imi umpleau paharul?
Carnea mea e plictisita
de-ndoiala si ispita
vai, ce trista-i tampla mea
ca n-are deasupra stea
sufletul e-un han cu hoti
pe unde trecura toti
e un schit paraginit
si de ingeri ocolit
Doamne, de m-as naste iar
n-as mai vietui-n zadar
as avea inima treaza
si-as muri strapuns de-o raza
Eu in mine-s prizonier
n-am lumins si n-am cer
geaba-ncerc sa ma desferec
din camasa de-ntunerec
Ducu Bertzi - Nu am Cer....
Asculta mai multe audio Muzica »
Nu am cer, nu am cuvinte
Ochii mint si gura minte
Unde-s cantecul si harul
care imi umpleau paharul?
Carnea mea e plictisita
de-ndoiala si ispita
vai, ce trista-i tampla mea
ca n-are deasupra stea
sufletul e-un han cu hoti
pe unde trecura toti
e un schit paraginit
si de ingeri ocolit
Doamne, de m-as naste iar
n-as mai vietui-n zadar
as avea inima treaza
si-as muri strapuns de-o raza
Eu in mine-s prizonier
n-am lumins si n-am cer
geaba-ncerc sa ma desferec
din camasa de-ntunerec
miercuri, 17 decembrie 2008
La fereastra cu gutuie
Un cantec de sezon pe care-l iubesc mult tare
TUDOR GHEORGHE - La fereastra cu gutuie
Asculta mai multe audio Muzica »
TUDOR GHEORGHE - La fereastra cu gutuie
Asculta mai multe audio Muzica »
luni, 15 decembrie 2008
Colind
DUCU BERTZI
Asculta mai multe audio Muzica »
23 DE COLINDE DIN BIHOR !!!!!!
Asculta mai multe audio Muzica »
duminică, 14 decembrie 2008
luni, 8 decembrie 2008
marți, 2 decembrie 2008
Premiu
Am primit un premiu atat de vesel!
Multumesc, Cristina
mi-ai adus un zambet larg pe buze intr-o seara deja minunata.
Am inteles ca regulile sunt acestea:
* Copiaza premiul adica codul HTML , il gasesti aici
* Scrie un post , in care vei linka blogul care te-a premiat
* Scrie si linkul blogului Dolce Memole http://dolce-memole.blogspot.com/ care permite sa fii premiat si unde poti citi regulamentul.
* Premiaza minim 7 bloguri
asa ca va premiez si eu, mai departe,
http://picurideroua.wordpress.com/
http://floricelecolorate.blogspot.com/
http://namerose.blogspot.com/
http://jurnaldemultumire.blogspot.com/
http://daruindveidobandi.blogspot.com/
http://dulcecasa.blogspot.com/
http://constantaro.blogspot.com/
Si lista poate continua, stiti voi, pe toate va iubesc...
Toate cele de la lista mea de bloguri, pe care nu am mai actualizat-o in ultima vreme si am vazut ca au aparut multe blogerite de cand nu am mai frecventat eu netul
Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toate si sa va dea bucuria cadou de Nasterea Domnului
cartea cea mai aproape de tine
O leapsa pe care am gasit-o intamplator pe un blog: "cartea care este cea mai aproape de tine". Deschide-o la pagina 123. Găseşte a 5-a propozitie/frază. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni.
Eu nu dau leapsa mai departe, pentru ca nu am primit-o. Dar mi-a placut ideea si invit pe cei care vor, sa posteze in conformitate.
(Cartea pe care o citesc eu avea semnul pus chiar la pagina 123 - ce coincidenta)
Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni.
Eu nu dau leapsa mai departe, pentru ca nu am primit-o. Dar mi-a placut ideea si invit pe cei care vor, sa posteze in conformitate.
(Cartea pe care o citesc eu avea semnul pus chiar la pagina 123 - ce coincidenta)
El ne iubeste. Daca oamenii ar sti aceasta, niciun singur om n-ar mai deznadajdui, pentru ca Domnul nu numai ca iarta, dar se si bucura de intoarcerea pacatosului. Chiar si atunci cand moartea iti bate la usa, crede cu tarie ca, de indata ce vei cere iertare, o vei si dobandi.
Domnul nu e ca noi. El este bland, milostiv si bun, si atunci cand sufletul Il cunoaste, el se minuneaza fara sfarsit si zice: "Ah, ce Dumnezeu avem!"
duminică, 30 noiembrie 2008
Ier. Rafail Noica
Din ce moarte ne-a izbavit Hristos:
Conferinta decembrie 2005 Postul Nasterii Domnului
Arad
Conferinta decembrie 2005 Postul Nasterii Domnului
Arad
vineri, 28 noiembrie 2008
luni, 24 noiembrie 2008
Consiliere avort
De pe situl Centrului de formare si consiliere
"Avortul este dublă ucidere: mai întâi a pruncului nevinovat şi vulnerabil chiar în pântecul mamei sale şi apoi a sufletului acesteia. Pentru aceasta avortul este o traumă atât de cumplită.Greutatea păcatului pruncuciderii, mărită de lipsa înţelegerii şi de neştiinţa de a cere şi primi iertarea, face ca femeia care a făcut un avort să treacă printr-o perioadă atât de grea încât i se schimbă viaţa în toate dimensiunile şi domeniile ei. Durerea şi păcatul intră în fiecare colţişor al vieţii sale. Încearcă să scape de amintiri şi de durere prin negare, justificare, acuzarea altora, dar scăparea nu poate veni decât prin asumarea durerii în faţa milostivirii lui Dumnezeu.
Procesul vindecării sufletului rănit poate fi parsurs mai profund când Taina Pocăinţei e însoţită de o consiliere spirituală adecvată. În acest sens Centrul de Formare şi Consiliere Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil organizează grupuri de consiliere pentru ieşirea din suferinţa numită "sindromul post avort". Un grup este alcătuit din 8, 10 persoane şi consilierea presupune efectuarea unor paşi în întâlniri săptămânale cu durata de două ore. Durata totală a consilierii este în funcţie de participanţi. Ziua şi orele şedinţelor de consiliere se stabilesc după formarea grupului.
Pentru aceasta vă rugăm ca, până la data de 25 Noiembrie 2008 să ne adresaţi o cerere de înscriere, cu numele real sau cu un pseudonim, pe adresa consiliere.avort@gmail.com Vă aşteptăm!"
Parintele Rafail
Din ce moarte ne-a scapat Hristos?
Asculta mai multe audio Diverse »
O conferinta sustinuta intr-un Post al Craciunului
Întrebări la care Părintele răspunde în această conferinţă:
- Ce pot face eu, care este partea mea, ca să trec de la nesimţire duhovnicească la simţire?
- De ce atâta suferinţă? La ce foloseşte criza?
- Cum pot afla rolul meu în viaţă? De câţiva ani mă macină această întrebare. Cum pot scăpa de ea?
- Ce înseamnă tăcerea duhovnicului ca răspuns la spovedanie?
- Cum putem birui ispitele?
- Ce sanse avem sa ne mantuim fara un parinte duhovnic si cum il putem gasi?
luni, 17 noiembrie 2008
vineri, 14 noiembrie 2008
Vorbeam odata mai mult despre prieteni.
Azi, desi am mai multi, vorbesc mai putin despre ei.
La inceputul postului, un gand bun si o rugaciune pentru toti cei pe care i-am cunoscut in lumea reala sau virtuala.
Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti si sa aduca in inimile voastre neincetata nadejde.
Si nu nadejdea ca veti primi o rasplata pentru ceea ce faceti, ci ca El e intotdeauna cu voi, cu noi, indiferent ce am face.
Si va invit sa cititi din nou acest text.
Si sa primiti aceasta floare, care e cea mai frumoasa, ireala si extraordinar de frumos mirositoare, pe care am intalnit-o intr-una din calatoriile mele.
Azi, desi am mai multi, vorbesc mai putin despre ei.
La inceputul postului, un gand bun si o rugaciune pentru toti cei pe care i-am cunoscut in lumea reala sau virtuala.
Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti si sa aduca in inimile voastre neincetata nadejde.
Si nu nadejdea ca veti primi o rasplata pentru ceea ce faceti, ci ca El e intotdeauna cu voi, cu noi, indiferent ce am face.
Si va invit sa cititi din nou acest text.
Si sa primiti aceasta floare, care e cea mai frumoasa, ireala si extraordinar de frumos mirositoare, pe care am intalnit-o intr-una din calatoriile mele.
Post cu bucurie
Post cu folos duhovnicesc va doresc tuturor iar Sfanta Sarbatoare a Nasterii Domnului sa ne gaseasca mai pregatiti si mai deschisi sa-l primim cu tot sufletul si inima noastre pe Pruncul Sfant.
***
Temeiul postului
"Nu-i nici o vinovăţie să mănânci. Domnul fie slăvit!… Ceea ce strică este pofta nesăţioasă, îmbuibarea peste ceea ce trebuie, umflarea stomacului până la refuz. Tot aşa cu vinul. A-l folosi cu măsură, nu-i nici o greşeală. Greşeala e a te da beţiei şi a fi necumpătat, a-ţi perverti folosinţa minţii. Dacă slăbiciunea voastră trupească nu vă îngăduie să treceţi ziua fără să mâncaţi, nici un ins înţelept nu v-ar putea ţine de rău.
Stăpânul nostru e blând şi cu omenie, nu ne cere de nimic peste puterile noastre. Dacă ne cere să ne înfrânăm de la mâncare şi să postim, aceasta nu-i fără un temei şi nu aşa, numai ca să stăm fără să mâncăm, ci pentru că dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, să ne încredinţăm celor ale sufletului în toată vremea care ne stă la îndemână.
Dacă am duce viaţa într-un duh cumpătat, dacă toată vremea noastră slobodă ar fi hărăzită lucrurilor duhovniceşti, dacă ne-om atinge de hrană numai pentru a ne îndestula nevoile şi vom folosi întreaga noastră viaţă în lucrări bune, n-am avea ce face cu ajutorul pe care ni l-ar da postul. Dar firea omenească trândavă fiind, atrasă mai ales spre moleşeală şi bucurie, stăpânul nostru, cel plin de bunătate, ca un duios părinte, a închipuit pentru noi leacul postului, ca să smulgă moliciunea din inimile noastre şi să ne facă să ne strămutăm grija de la lucrările lumii acesteia la cele duhovniceşti…" (Sf. Ioan Gura de Aur)
joi, 13 noiembrie 2008
Sf. Ioan Gura de Aur
(un articol interesant in ziarul Lumina)
Pe 13 noiembrie Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe unul dintre cei Trei Ierarhi ai Bisericii, Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului. Personalitate aleasă, orator şi exeget de neegalat, Sfântul Ioan Hrisostom este iubit şi cinstit în toate Bisericile creştine. Omiliile sale sunt singurele din întreaga Antichitate greacă care pot fi folosite şi astăzi ca predici.
Ele reflectă ceva din viaţa autentică a Noului Testament, prin moralitatea, simplitatea şi sobrietatea lor. Prototip al slujitorului care rămâne fidel până la capăt datoriilor sale spirituale, Ioan nu va şti ce înseamnă diplomaţia, acest lucru aducându-i revocarea şi exilul.
sursa imaginiiAcatistul Sfantului Ioan Gura de Aur
Ioan Gura de Aur - Sfant Ierarh !
(27 ianuarie, 13 noiembrie)
Condacul 1
Pe luminatorul a toata lumea, pe stalpul si intarirea Bisericii, pe povatuitorul pocaintei, pe doctorul si tamaduitorul bolnavilor, pe aparatorul si partinitorul celor necajiti, pe Ioan, trambita cea de aur sunatoare, gura cea de miere izvoratoare, pe dascalul si invatatorul nostru, veniti binecredinciosilor sa-l laudam. Sa aprindem facliile dragostei celei luminatoare si catre dansul sa cadem, aducandu-i aceasta cantare: Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prea-luminate invatatorule a toata lumea!
Icosul 1
Luminatorule si invatatorule, Parinte, cel ce cu invataturile tale ai luminat pre toata lumea, lumineaza-ne si pre noi cu rugaciunile tale, ca sa-ti aducem aceasta cantare de lauda:
Bucura-te, Ioane, fericite slujitor al Domnului Iisus Hristos;
Bucura-te, ca din copilarie ai fost binecredincios;
Bucura-te, ca din gura ta rauri de invatatura au izvorat;
Bucura-te, ca prin tine Dumnezeu S-a proslavit;
Bucura-te, ca prin minunile tale inteleptii s-au rusinat;
Bucura-te, ca prin invataturile tale multa lume s-a invatat;
Bucura-te, ca inteleptul Artemie prin tine s-a botezat;
Bucura-te, ca poporul de bucurie catre tine a strigat; Bucura-te, ca ai fugit de slava omeneasca;
Bucura-te, ca ai iubit viata monahiceasca;
Bucura-te, al necajitilor mangaietor;
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 2-lea
Dupa trecerea din viata aceasta a maicii tale, ai impartit averea saracilor si, parasind lumea, te-ai salasluit in manastire, unde, dupa multe nevointe si osteneli, te-ai invrednicit a vorbi cu Apostolii Ioan si Petru, al caror dar ai dobandit, si cu care impreuna canti lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Dar de la Dumnezeu ai primit, Sfinte Ioane, a lega si a dezlega pacatele oamenilor; dezleaga dar si lantul greselilor noastre si cu dragostea lui Dumnezeu ne leaga, ca, unindu-ne cu dragoste unul cu altul, sa marturisim pe Dumnezeu in Treime si pre tine sa te laudam asa:
Bucura-te, Ioane, ca in chip ingeresc te-ai imbracat
Bucura-te, ca in manastire fiind tu, multe osteneli ai rabdat;
Bucura-te, ca pe monahul cel cazut tu l-ai ridicat;
Bucura-te, ca darul lui Dumnezeu prin tine a lucrat;
Bucura-te, noule Daniile, ca minunata vedenie ai avut;
Bucura-te, caci cu Apostolii Petru si Ioan ai vorbit;
Bucura-te, ca de la Petru cheile imparatiei ai luat;
Bucura-te, ca Ioan prin scrisoare te-a imbarhatat;
Bucura-te, ca de la Apostoli ai primit sarutare, sfanta;
Bucura-te, ca rabdarea ta a fost nemarginita;
Bucura-te, al pocaintei povatuitorule;
Bucura-te, al bunei credinte invatatorule;
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 3-lea
Minunata vedenie ce ti s-a aratat tie, Parinte, a vazut-o si batranul Isihie, imbunatatitul monah; si, povestind fratilor celor iscusiti, se minunau de acest dar pe care te-ai invrednicit a-l primi si cu bucurie slaveau pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Dumnezeu S-a proslavit prin facerea minunilor tale, Parinte, ca pre multi i-ai vindecat cu rugaciunile tale; pe Arhelau de lepra l-ai curatit, monahului Ioan ochiul i I-ai luminat si pe femeia Cristiana o ai scapat de boala, pe leul cel cumplit cu crucea l-ai omorat; iar noi, acest noian de minuni auzind, te laudam, Parinte, zicand asa:
Bucura-tet doctorul trupului cel fara de plata;
Bucura-te, cel ce toate bolile degrab le-ai vindecat;
Bucura-te, luminatorul ochilor trupesti si sufletesti;
Bucura-te, mustratorul celor faradelege;
Bucura-te, povatuitorul celor gresiti;
Bucura-te, stalpul Bisericii cel neclintit;
Bucura-te, lauda ierarhilor cea preafericita;
Bucura-te, ca intrarmat cu puterea Crucii, duhurile rele ai certat;
Bucura-te, ca nepretuita diadema a preotiei de la Hristos o ai luat;
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 4-lea
Se cadea ca lumina aprinsa sa fie pusa in sfesnic ca sa lumineze tuturor. Pentru aceasta, prin randuiala lui Dumnezeu, ai fost adus din pustie in cetate, in slujba Bisericii asezat si prin porunca ingerului sfintit ai fost. Iar la hirotonia ta un porumbel pe deasupra capului tau zbura, pe Gare vazandu-l Flavian patriarhul, impreuna cu cei ce erau de fata, cu frica si cu bucurie au strigat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Supunandu-te voii lui Dumnezeu ai lasat pustia si pe monahii cei impreuna vietuitori, pe care vazandu-i plangand pentru despartirea ta i-ai mangaiat cu mireasma invataturii tale si i-ai indemnat sa aiba dragoste intre ei. Iar noi, de bucurie pentru alegerea ta, te laudam, zicand asa:
Bucura-te, invatatorul nostru cel bland si sfant;
Bucura-te, cel ce prin randuiala lui Dumnezeu ai primit darul cinstitei arhierii;
Bucura-te, podoaba curatiei, marturisita de aratarea cea minunata a porumbelului celui alb;
Bucura-te, ca de a ta vedenie toti s-au spaimantat;
Bucura-te, ca poporul de bucurie slava Domnului a dat;
Bucura-te, ca pentru sufletele omenesti grija ai purtat;
Bucura-te, caci cu dulci cuvinte pe toti i-ai invatat;
Bucura-te, ca pentru dulceata cuvintelor de popor ai fost iubit;
Bucura-te, ca o femeie Gura de Aur te-a numit;
Bucura-te, al sufletelor omenesti ingrijitorule
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 5-lea
Multe sunt minunile tale, Parinte Ioane, caci pe pruncul femeii Zvela cu semnul Crucii l-ai tamaduit si pe femeia cea cu cumplita sa boala o ai tamaduit cu acelasi semn al biruintei si prin stropirea apei o ai ridicat, si de eresul cel pierzator de suflet i-ai scapat, caci cazand capistea a omorat pe toti ereticii care huleau asupra ta, iar ceilalti s-au botezat si cu bucurie slaveau pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Doctorule si invatatorule, Parinte, tamaduieste patimile sufletelor si trupurilor noastre si ne invata cum sa ne pazim de smintelile ereticilor care si azi hulesc Biserica. Iar tu, prin invatatura ta, sa-i intorci la dreptmaritoarea credinta, ca unindu-ne prin dragoste, sa te laudam pre tine asa:
Bucura-te, doctore, ca pe fiul Zvelei l-ai scapat de fierbinteala;
Bucura-te, ca pe femeia ereticului o ai mantuit de boala;
Bucura-te, ca femeia cu barbatul ei de eres s-au lepadat;
Bucura-te, ca primind ei semnul Crucii in Biserica au intrat;
Bucura-te, ca ereticii asupra ta s-au tulburat;
Bucura-te, ca tu pentru eretici lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucura-te, ca ereticii, pentru hula, pedeapsa au primit;
Bucura-te, ca prin invataturile tale ereticii ramasi s-au botezat;
Bucura-te, ca fostii eretici cu crestinii au cantat;
Bucura-te, al Bisericii lui Hristos pazitorule;
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 6-lea
Pentru minunile si invataturile tale, Parinte, ai fost chemat de Arcadie imparatul la scaunul pastoresc al Tarigradului, fara de voia ta; insa silit fiind de porunca imparatului, ai primit scaunul patriarhal, iar boierii, impreuna cu poporul, te-au primit cu dragoste si cu bucurie toti cantau lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Nu ne pricepem ce sa laudam mai mult, Parinte, vrednicia pentru care ai fost ales sau rabdarea pe care ai avut-o dupa primirea scaunului, caci pre cat au fost de multi primitorii, pre atat s-au inmultit si potrivnicii; pentru aceasta si noi, voind a uni amandoua laudele, te laudam, zicand:
Bucura-te, Sfinte Ioane Gura de Aur, ca pentru minunile tale erai de tot poporul laudat;
Bucura-te, ca pentru invataturile tale la scaunul patriarhal ai fost ridicat;
Bucura-te, ca imparatul Arcadie mult te-a iubit;
Bucura-te, ca tot Tarigradul cu bucurie te-a primit;
Bucura-te, ca de sfantul sobor patriarh ai fost sfintit;
Bucura-te, ca pe scaunul patriarhal cu cinste ai fost suit;
Bucura-te, ca fara osebire, pe toti i-ai invatat;
Bucura-te, ca eresurile si toata rautatea o ai dezradacinat;
Bucura-te, ca si pe imparateasa Eudoxia, pentru lacomie, o ai mustrat;
Bucura-te, ca vaduvelor si saracilor ai fost partinitor;
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 7-lea
Mustrat-ai, Sfinte Ioane, pe Pavlichie lacomul, cel ce rapise banii ,vaduvei celei sarace, si pe imparateasa Eudoxia, pentru ca luase via vaduvei, o ai certat; pentru aceasta ai fost urat de toti cei ce lucrau faradelegea, iar saracii si napastuitii, pentru dreptatea ce le faceai, te lau-dau si pe Dumnezeu slaveau, cantand; Aliluia!
Icosul al 7-lea
Implinitu-s-au cu tine, Sfinte Parinte, cuvintele Mantuitorului, caci tu pentru dreptate ai fost urat, grait de rau si izgonit de zavistnicii care pizmuiau faptele tale cele bune, printre care, Teofil cel zavistnic, care a izgonit si imprastiat pe nedreptate multime de calugari, si imparateasa Eudoxia, de la care multe ai patimit; iar noi, rabdarea ta vazand, te laudam, zicand asa:
Bucura-te, Sfinte Ioane, caci cu tine cuvintele Mantuitorului s-au implinit;
Bucura-te, ca pentru dreptate de Teofil ai fost urat;
Bucura-te, primitorul calugarilor celor izganiti;
Bucura-te, partinitorul vaduvelor si al saracilor celor asupriti;
Bucura-te, ca pentru via vaduvei, ca si Ilie, pe imparateasa ai mustrat;
Bucura-te, ca imparateasa cu mare manie asupra ta s-a ridicat;
Bucura-te, ca Sfantul Epifanie la izgonirea ta nu s-a invoit;
Bucura-te, ca dupa proorocia ta, pe cale a murit;
Bucura-te, ca si a lui Epifanie proorocie cu tine s-a implinit;
Bucura-te, ca imparateasa cu Teofil, pentru a ta izgonire s-au sfatuit;
Bucura-te, al cuvantului lui Dumnezeu propovaduitorule;
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 8-lea
Izgonit fiind, Sfinte, stateai in casele patriarhale, impreuna cu episcopii cei ce erau cu tine, si te mirai de rautatea lui Teofil si de schimbarea imparatului cu manie asupra ta, si ai zis: Fratilor, rugati pe Dumnezeu pentru mine si nu va departati de la bisericile voastre, ca mie mi s-a apropiat vremea de primejdii si, multe necazuri primind, ma voi duce de aici, iar voi pomeniti-ma si pe mine in rugaciunile voastre, cantand: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Adunandu-se sobor nedrept asupra ta, Sfinte, si invoindu-se imparatul Arcadie cu dansii, a crezut clevetirilor lor, si judecat fiind tu la izgonire, te-au dat ostasilor; care, pe ascuns luandu-te, au mers la mare, inotand spre Prenet. Atunci de naprasna s-a facut cutremur mare in cetate ,si au cazut o parte din palatele imparatesti, din care pricina inspaimantandu-se imparatul, si de zarva multimii, a poruncit sa te intoarca inapoi. Alergand poporul inaintea ta, te lauda, spunand unele ca acestea:
Bucura-te, Parinte Ioane, cel ce ai fost izgonit pe nedrept;
Bucura-te, ca pe ascuns ai fost tu scos afara din cetate;
Bucura-te, ca pentru tine poporul mare zarva a facut;
Bucura-te, ca de cutremur o parte din palate s-au surpat;
Bucura-te, ca Teofil cu toti ai lui din cetate au fugit;
Bucura-te, ca imparateasa Eudoxia de spaima s-a imbolnavit;
Bucura-te , pastorule bun, cel ce nu lasi oile tale;
Bucura-te ca imparatul a poruncit sa te intoarca din cale;
Bucura-te, ca poporul dupa tine multe lacrimi a varsat;
Bucura-te, ca intorcandu-te inapoi iarasi scaunul ti-ai luat;
Bucura-te, caci cu cantari de psalmi ai fost intampinat;
Bucura-te, ca intrand in biserica lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucura-te, al oilor lui Hristos preabunule pastor;
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 9-lea
Iesit-a intru intampinarea ta poporul, cu cantari si cu faclii ducandu-te in biserica, unde, multumind lui Dumnezeu pentru toate cele primite, te-ai rugat pentru cei credinciosi. Vino, Sfinte Parinte, si in mijlocul nostru si te roaga pentru noi cei ce te laudam pre tine si cantam lui Dumne-zeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Dupa intoarcerea ta, ai pastorit oile lui Hristos pana la o vreme, si iar s-a ridicat furtuna si prigoana asupra ta. Caci prin indemnul imparatesei Eudoxia ai fost scos din biserica si de oameni rai ai fost urmarit ca sa te omoare, si pe ascuns ai fost dus pana la mare si de iubitii tai episcopi petrecut, si dandu-le sarutarea cea mai de pre urma, te-ai despartit de dansii. Iar ei, dupa tine plangand, ne-au invatat sa te laudam, zicand unele ca acestea:
Bucura-te, ca Biserica lui Hristos bine o ai carmuit;
Bucura-te, Sfinte Ioane, ca, putin traind, ani indelungati ai implinit;
Bucura-te, ca Biserica lui Dumnezeu lumii o ai vestit;
Bucura-te, ca a doua oara Eudoxia asupra ta s-a tulburat;
Bucura-te, ca iarasi sobor nedrept pentru tine s-a adunat;
Bucura-te, caci cu nedreptate din Bisterica ai fost scos;
Bucura-te, ca multe chinuri ai rabdat pentru Domnul Hristos;
Bucura-te, ca episcopii si poporul tau pentru tine cu amar au plans;
Bucura-te, caci cu necinste in surghiun de ostasi ai fost dus;
Bucura-te, ca dupa izgonirea ta foc de la jertfelnic a iesit;
Bucura-te, al Bisericii lui Hristos luminatorule;
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 10-lea
Ostasii, din porunca imparatului, multa rautate iti faceau, ducandu-te prin vreme de ploaie si prin frig, ca doar vei muri pe cale. Si slabind foarte tare, intr-o noapte, stand la rugaciune, ti s-au aratat Petru si loan, apostolii, care, intarindu-te, au zis: Bucura-te, pastorule bun, de chinuri rabdatorule, caci trimisi suntem de Stapanul Hristos sa te mangaiem in rabdarea ta; caci dupa putin vei trece la odihna, ca in veci sa te bucuri dimpreuna cu noi, cantand: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Pentru dragostea ta, Parinte, doi preoti si un diacon au mers cu tine in surghiun, si au vazut patimirea ta si pe Sfintii Apostoli care ti s-au aratat. Iar la Comani ajungand, Sfantul Vasilisc, Episcopul Comanilor, ti s-a aratat si ti-a zis: Nadajduieste, frate Ioane, caci maine vom fi impreu-na inaintea Imparatului slavei! Asa ca, prin randuiala lui Dumnezeu, ai ramas in Biserica Sfantului Vasilisc, in care ai slujit, si, impartasindu-te cu Sfintele Taine, te-ai dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Da-ne acum, Sfinte, si noua darul tau, ca sa avem dragoste si rabdare in necazuri, ca sa te putem lauda, zicand:
Bucura-te, nevoitorule, ca in izgonire multe necazuri ai rabdat;
Bucura-te, ca Petru si Ioan ca sa te mangaie iarasi s-au aratat;
Bucura-te, ca doi preoti si un diacon, cu tine impreuna au rabdat;
Bucura-te, ca in Comani la Biserica Sfantului Vasilisc ai stat;
Bucura-te, caci cu mare sfintenie in acea biserica ai liturghisit;
Bucura-te, ca, multumind pentru toate, cu Sfintele Taine te-ai impartasit,
Bucura-te, ca, culcandu-te, lui Dumnezeu te-ai rugat; Bucura-te, ca sufletul tau in mainile Domnului l-ai dat;
Bucura-te, ca prin chinuri calatoria ti-ai savarsit;
Bucura-te, ca toti,sfinpi in cer cu mare cinste te-au primit;
Bucura-te, al Imparatiei lui Dumnezeu mostenitorule;
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 11-lea
Savarsindu-ti calatoria nevointelor tale, Parinte, te-ai mutat cu bucurie catre cele ceresti, iar mult chinuitul tau trup s-a ingropat cu cinste de iubitii tai ucenici langa moastele Sfantului Vasilisc, in Comani. Intorcandu-se ucenicii pe mare, au mers la Roma Sfantul Inochentie, si, toate cele despre tine spunandu-le lui si imparatului Onorie, acestia se minunau de rautatea zavistnicilor. Insa, dupa tine varsand lacrimi, slaveau pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Instiintandu-se Sfantul Inochentie si imparatul Onorie de pedepsele ce ai patimit de la imparateasa Eudoxia si de la zavistnicii episcopi, au infricosat prin scrisoare pe Arcadie imparatul, care, vazandu-se inselat, a pedepsit pe toti parasii tai; iar el, pocaindu-se si pentru tine plangand, te lauda, zicand unele ca acestea:
Bucura-te, Sfinte Ioane, dascalul nostru cel bun si invatator desavarsit;
Bucura-te, ca darurile Sfintilor Apostoli ti-au fost drept mostenire;
Bucura-te, ca, rabdand nedreptatea, acum te bucuri de fericire;
Bucura-te, ca dupa tine cetatea cu amar a plans;
Bucura-te, ca si mie, de dorul tau, inima mi se frange;
Bucura-te, gura de privighetoare vesnic cantatoare;
Bucura-te, ca invatatura ta lumineaza lumea ca un soare;
Bucura-te, ca multi, recunoscandu-si greselile, s-au pocait;
Bucura-te, ca zavistnicii tai cu rea moarte au murit;
Bucura-te, al gresitilor ce se pocaiesc iertatorule;
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 12-lea
Dupa indelungata vreme, binecredinciosul imparat Teodosie a socotit intr-un cuget cu Sfantul Proclu patriarhul sa aduca Sfintele tale Moaste din Comani la Tarigrad, spre mangaierea poporului. Trimisii, fiind fara multa evlavie, n-au putut ridica acea nepretuita comoara, dar, venind altii si facand indelungate rugaciuni, cu multa evlavie au ridicat sfintele tale ramasite pamantesti, pe care le-au dus la imparateasca cetate, cantand cu bucurie: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Iesit-a intru intampinarea moastelor tale, Sfinte Ioane, imparatul cu toata suita si patriarhul cu tot clerul sau, precum si intreg poporul, cu faclii aprinse si miresme de multe feluri. Cand au ajuns la casa vaduvei, sfintele tale moaste s-au oprit, ca semn ca tu esti parintele vaduvelor si al saracilor. Dupa aceea, in biserica cea mare ducandu-le si in scaunul tau punandu-le, gura ta cea vesnic graitoare a dat pace tuturor si imparatesei Eudoxia iertare, la care cuvinte, tot poporul spaimantandu-se, la pamant a cazut si cu mare evlavie te laudau, zicand:
Bucura-te, ca imparatul cu toata suita in cale ti-a iesit;
Bucura-te, ca toata cetatea cu bucurie te-a primit;
Bucura-te, ca rugaciunii imparatului te-ai plecat;
Bucura-te, caci cu mare cinste scaunul iarasi ti-ai luat;
Bucura-te, ca pe tot poporul I-ai binecuvantatt
Bucura-te, ca Eudoxia prin gura ta iertare a luat;
Bucura-te, ca sfintele tale moaste la loc cinstit sunt asezate;
Bucura-te, ca celor ce alearga la tine le dai iertare de pacate;
Bucura-te, ca pe bolnavi de orice boala ii tamaduiesti;
Bucura-te, ca pentru pacatosii ce se pocaiesc mila mijlocesti;
Bucura-te, chezasuitorul nostru catre Dumnezeu si mijlocitorule;
Bucura-te, Ioane Gura de Aur, prealuminate invatatorule a toata lumea!
Condacul al 13-lea
O, Preafericite Parinte Ioane, bunule si nepomenitorule de rau, dupa cum ai primit rugaciunea imparatului Teodosie si te-ai plecat a merge in cetatea lui si pe popor l-ai binecuvantat, dand iertare celor ce ti-au gresit, asa si acum vino in mijlocul nostru si ne binecuvinteaza pe toti si cu rugaciunile tale dobandeste-ne iertarea pacatelor, ca toti sa ne mantuim si impreuna cu tine ta cantam: Aliluia! (de trei ori).
Apoi se zice iarasi Icosul intai si Condacul intaial Acatistului Sfantului Ioan Gura de Aur.
Alcatuire a ieroschimonahului Paisie (Olaru)
miercuri, 12 noiembrie 2008
luni, 10 noiembrie 2008
O rugaciune pentru seara
Iata o rugaciune pe care am gasit-o in articolele de pe situl Maicii Siluana
Noi facem, la mănăstire, înainte de a ne duce la culcare, o rugăciune în patru puncte.
Zicem aşa: "Doamne, îţi mulţumesc şi te binecuvântez pentru că astăzi". Si fiecare spune ce motive are să-i mulţumească şi să-l binecuvânteze pe Dumnezeu pentru ziua respectivă.
Doi:"Doamne, ajută-ma să iert cum ierţi Tu, vino Tu în mine şi iartă pe:"şi punem pe cei pe care avem a-i ierta pentru ziua respectivă, care ne-au greşit nouă în ziua respectivă, mai mult sau mai puţin. Noi credem că nu este important, dar orice privire sau orice strâmbătură poate să ne rănească, şi este bine să iertăm.
Şi de-abia după aceea, pentru că aşa ne învaţă Dumnezeu în rugăciunea "Tatăl nostru", zicem: "Doamne, iartă-mă pe mine pentru că:",
şi apoi, la ultimul punct: "Doamne ajută-mă, că mâine:", şi spunem ce dorinţe avem noi pentru mâine.
Şi seară de seară, făcută această rugăciune, ea aduce o lucrare, lucrează în noi Dumnezeu, cu mila Lui, ceva de care noi ne bucurăm fără să fim foarte mândri sau să credem că este lucrarea noastră.
***
Iar daca va place sa completati jurnalul de seara...
Un model de consemnat in scris:
Noi facem, la mănăstire, înainte de a ne duce la culcare, o rugăciune în patru puncte.
Zicem aşa: "Doamne, îţi mulţumesc şi te binecuvântez pentru că astăzi". Si fiecare spune ce motive are să-i mulţumească şi să-l binecuvânteze pe Dumnezeu pentru ziua respectivă.
Doi:"Doamne, ajută-ma să iert cum ierţi Tu, vino Tu în mine şi iartă pe:"şi punem pe cei pe care avem a-i ierta pentru ziua respectivă, care ne-au greşit nouă în ziua respectivă, mai mult sau mai puţin. Noi credem că nu este important, dar orice privire sau orice strâmbătură poate să ne rănească, şi este bine să iertăm.
Şi de-abia după aceea, pentru că aşa ne învaţă Dumnezeu în rugăciunea "Tatăl nostru", zicem: "Doamne, iartă-mă pe mine pentru că:",
şi apoi, la ultimul punct: "Doamne ajută-mă, că mâine:", şi spunem ce dorinţe avem noi pentru mâine.
Şi seară de seară, făcută această rugăciune, ea aduce o lucrare, lucrează în noi Dumnezeu, cu mila Lui, ceva de care noi ne bucurăm fără să fim foarte mândri sau să credem că este lucrarea noastră.
***
Iar daca va place sa completati jurnalul de seara...
Un model de consemnat in scris:
joi, 6 noiembrie 2008
Ce-nalt e cerul si ce bun...
CENACLUL FLACARA. Mircea Bodolan - Rănitul dintre linii
Asculta mai multe audio Muzica »
Demostene Botez: Rănitul dintre linii
Ce plumb ma leaga de pamant
Ce greu mi-e trupul si ce frant
Ce liniste-i in jur acum
Mi-e viata numai ca un fum.
Imi cad pe fata fulgi de nea
Ca pe un bulgar de mormant
Si nu-i nici ploaie si nici vant
Ce rece e pe fata mea.
De unde-n gura atat cobalt
Ce mult as vrea sa-mi fie cald
Sa nu se-auda nici un tun
Ce-nalt e cerul si ce bun.
Toate-s aproape si departe
Si parca-s leganat de ape
Cu ochii in eternitate
Ce stranie singuratate.
Iar ninge tare si mi-e frig
As vrea sa ma ridic sa strig
Cine-i alaturi si ma cheama,
mama...
marți, 4 noiembrie 2008
Rugaciune la toata vremea
Doamne ajuta, tuturor
Iata un interviu luat parintelui Petroniu Tanase de catre reporterii ziarului Lumina, despre rugaciunea mireanului si a calugarului. In interviu, se explica diferenta dintre isihasm si rugaciunea inimii, cum se poate ajunge la rugaciunea inimii, necesitatea duhovnicului, unele neintelegeri asupra a ceea ce inseamna isihasmul, dar si o metoda practica de rugaciune.
Voi nota si aici un mic fragment, referitor la aceasta metoda de rugaciune, a Sfantului Vasile cel Mare, preluata de multi parinti, despre cum sa implinim porunca Sfantului Apostol Pavel "Rugati-va neincetat!", deoarece are aplicabilitate in viata noastra de zi-cu-zi, chiar daca traim in lume.
Si iata si aplicarea in viata zilnica a acestei metode, care poate fi model de rugaciune pentru toate femeile, dintr-o pilda a Parintelui Paisie Olaru despre rugaciunea unei taranci:
Iata un interviu luat parintelui Petroniu Tanase de catre reporterii ziarului Lumina, despre rugaciunea mireanului si a calugarului. In interviu, se explica diferenta dintre isihasm si rugaciunea inimii, cum se poate ajunge la rugaciunea inimii, necesitatea duhovnicului, unele neintelegeri asupra a ceea ce inseamna isihasmul, dar si o metoda practica de rugaciune.
Voi nota si aici un mic fragment, referitor la aceasta metoda de rugaciune, a Sfantului Vasile cel Mare, preluata de multi parinti, despre cum sa implinim porunca Sfantului Apostol Pavel "Rugati-va neincetat!", deoarece are aplicabilitate in viata noastra de zi-cu-zi, chiar daca traim in lume.
"Pentru a dobândi rugăciunea necontenită trebuie să facem astfel. Să zicem că te-ai trezit din somn dimineaţa. Mintea ta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu şi să spună: „Îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai mai dat o zi“. Pentru că puteai să mori. Este atâta lume care se culcă seara şi nu se mai trezeşte a doua zi. Atunci când te speli pe faţă, dimineaţa, să zici: „Îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai dat această materie minunată, apa, care mă curăţă şi este bună pentru sănătatea oamenilor“. Când te îmbraci cu haina ta, mintea să înalţe iar un gând către Dumnezeu: „Mulţumesc, Doamne, pentru haina aceasta care îmi acoperă goliciunea trupului şi mă apără de intemperii“. Şi tot aşa, în tot ceea ce faci, ai rugăciune necontenită. Acest mod de vieţuire este realizabil pentru omul de rând.
Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost întrebat odată de un frate: „Părinte, cum te poţi ruga necontenit, pentru că zilnic trebuie să munceşti, să te mişti încoace, încolo, şi mintea se răspândeşte la treburile pe care le faci? Sfântul Maxim a răspuns ucenicului: „Dumnezeu nu porunceşte omului lucruri care nu sunt posibile acestuia“.
"La sfinţia sa venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: „Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc“. Părintele a întrebat-o: „Şi nu te rogi?“ la care ea a spus: „Mă rog, cum să nu mă rog“. „Şi cum te rogi?“ „Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: «Doamne, curăteşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă». Atunci când spăl rufe spun din nou: «Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă aşa cum e o rufă curată şi spălată». Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte“. Femeia l-a întrebat în final: „Părinte, o fi bună rugăciunea asta?“, iar părintele Paisie i-a spus aşa: „Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!“. Femeia, fără să ştie, aplicase metoda Sfântului Vasile cel Mare."
***
Iar acum, o rugaminte, pentru blogeritele care au scris despre aceasta metoda (sau despre alta, dar nu am acum vreme sa ma uit) - stiu sigur ca am mai citit, va rog sa dati link la postarea voastra (in comentarii), cele care ati scris despre asta, sa poata fi gasit aici. Multumesc.
Cu drag,
Cristina
vineri, 31 octombrie 2008
joi, 30 octombrie 2008
miercuri, 29 octombrie 2008
Miercurea fara cuvinte
"Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ (I Timotei 2,9)"
Premii
Iata ca din nou sunt "premiata". De aceasta data, de la Ana am primit "Brilliante weblog 2008"
iar de la Cristina premiul de "Proximidade" (un fel de premiu al prieteniei din cate imi dau eu seama)
Le multumesc si le imbratisez virtual, iar premiile le dau mai departe (desi voi stiti ca pe toate v-as premia)
iar de la Cristina premiul de "Proximidade" (un fel de premiu al prieteniei din cate imi dau eu seama)
Le multumesc si le imbratisez virtual, iar premiile le dau mai departe (desi voi stiti ca pe toate v-as premia)
- Iulianei "din pridvor"
- Iuliei "la pieptul mamei"
- Eufemiei "ortodoxie si viata"
- Ancai "viata la tara"
- Boieresei "jurnal de boierie"
- Elenei "name of rose"
luni, 27 octombrie 2008
pentru randuiala
Cu ceva vreme in urma, am postat un sondaj prin care intrebam cat de des va simtiti coplesite de treburile zilnice pe care le aveti de facut.
Raspunsurile voastre mi-au aratat ca exista momente in care viata casnica, cu toate ale ei, vi se pare coplesitoare - o singura persoana a raspuns ca niciodata, si mi-ar placea sa citesc candva care e reteta ei.
De ce oare exista si astfel de momente in viata noastra? Iata niste idei pe care vreau sa le impartasesc aici, poate va gasi cineva folos in ele, iar daca nu, macar mi le pun eu intr-o ordine.
In primul rand, aceasta este ascultarea noastra. Si, asa cum in orice ascultare avem o anumita randuiala, la fel si in ascultarea de femeie avem nevoie de o randuiala. Pr. Nicolae Tanase spunea intr-un cuvant ca, prin randuiala (el vorbea despre randuielile Bisericii), Biserica nu cauta sa ne impovareze, ci sa ne faca viata mai usoara. Eu cred ca la fel e si in casa. In casa, ordinea nu trebuie sa impovareze, ci sa faca viata mai usoara, in asa fel incat noi sa fim si "Maria", nu numai "Marta".
De obicei, oboseala se acumuleaza, pe de o parte - obiectiv - din cauza multitudinii de activitati - dar si subiectiv - din cauza incrancenarii cu care realizam acele activitati: ori le facem pentru ca "trebuie". Trebuie sa fie curat! Da, trebuie sa fie ordine, curat, dar din ordine si curatenie nu trebuie sa facem un monstru, ci o ofranda a noastra, inchinata lui Dumnezeu.
Citind orice carte sau brosura despre cresterea copilului mic, vom vedea ce accent se pune pe program, pe "obiceiurile" zilnice, de la baita, la mese, la plimbare... toate indeamna la un program, care poate fi inteles ca foarte strict. Ce avem noi de facut insa pornind de la aceste sugestii, e sa ne facem propriul program, propria randuiala, adaptat la cerintele specifice ale familiei noastre, copiilor nostri. Greseala e sa luam ce citim ca litera de lege si sa facem intocmai ca acolo si sa nu "intrebam" copilul nostru, oricat de mic ar fi, ce vrea, ce ii trebuie, care e programul lui. Ori sa acceptam sa ne impuna altcineva randuiala in casa (mama, soacra etc.), pentru ca, incercand sa tinem randuiala altcuiva, riscam sa obosim mai tare decat ar trebui.
***
Lipsa de randuiala in casa poate veni din mai multe motive, (care nu e obligatoriu sa se intample simultan ori toate) Sunt unele femei care toata ziua fac curat in casa si tot curat nu e, iar altele care par ca nu fac nimic toata ziua si totul straluceste.
- prea multe lucruri. Solutia? Debarasarea de toate lucrurile care nu ne plac (dar le-am primit de la o prietena foarte draga si nu le putem arunca), de jucariile in exces - oricum copilul nu are timp sa se joace cu toate, iar cu unele chiar nu se joaca nicicand pentru ca nu-i plac - de lucrurile care "poate ne vor folosi candva";
- lasam nestranse lucrarile neterminate. Spre exemplu, am ceva de cusut, dar nu am timp acum sa termin. Las insa desfacuta masina de cusut, cu materialele si toate ustensilele necesare, pentru mai tarziu, cand voi reveni la aceasta activitate - Buzz! - dezordine! Solutia, e de la sine - punem la loc indata ce am intrerupt o activitate, chiar daca e o carte, lucrul de mana ori rufele aduse de la uscat.
- lucrurile nu au locul lor. (strans legat de ce am spus mai sus) Spre exemplu, unele femei nu mai calca fiecare chilotel, altele calca toate rufele. Unele, calca imediat ce le-au adus de la uscat, altele - au o zi stabilita. Pentru toate cazurile, ar fi bine sa existe un loc unde sa fie depozitate lucrurile de calcat. Si a tuturor lucrurilor. Pe care sa le cunoasca toti ai casei.
- incercam sa facem totul singure. Si aici deschid o paranteza. "Totul" in cazul unui cuplu tanar casatorit nu e acelasi cu "totul" in cazul in care incep sa apara copiii. Daca in prima situatie "totul" era floare la ureche, in familiile cu copii sarcinile casnice cresc exponential. Deci, daca nu avem un sot care sa ne ajute la aceste treburi casnice, daca nu avem o femeie care sa ne ajute si mai ales daca mai avem si serviciu, a face "totul" in casa devine o utopie. Putem avea in continuare aceeasi pretentie de la noi dar riscam sa cadem foarte repede in deznadejde si in sentimentul de coplesire. De-a lungul vietii, am intalnit mai multe feluri de abordare a acestei situatii (cea in care nu ai un ajutor).
Primul ar fi acela de "abandon" - asta e, sunt femeie, asta am de facut - care duce la mantuire cu bucurie sau ... la depresie (care nu exclude mantuirea), certuri etc.
Un alt mod de abordare, ar fi acela de considerare obiectiva a situatiei: "domnule sot, ziua are atatea ore, eu trebuie sa ma ocup de asta, asta si asta. Daca nu se poate gasi o solutie de ajutor pentru mine, spune tu la ce putem renunta" (si, in functie de caz, se renunta la maieurile calcate, se cumpara lenjerii gata sifonate si necalcabile, se renunta la covoarele de pe jos si se pune gresie peste tot, se renunta la mancarurile care iau jumatate de zi pentru preparare - fara acuze ca nu ii gateste ca mama - si tot asa). Am inchis paranteza
- prea multe activitati. Sa presupunem ca am rezolvat problemele de curatenie, dar uite ca tot coplesita ma simt. Dar: Urmaresc telenovela cutare sau cutare. Ori: Nu deschid televizorul - pentru ca nu am, dar mi-am facut un blog pe care postez si mai urmaresc si o lista de alte 10 bloguri pentru ca intalnesc lucruri foarte interesante. Copilul meu este inscris la sah, inot, tenis de camp si dans sportiv si trebuie sa il duc si sa il aduc, iar eu sunt casiera la comitetul de parinti si trebuie sa petrec multa vreme la scoala, pentru a aduna banii de pom de la parinti. Solutie: ziua are tot acelasi numar de ore. Daca simtiti ca e prea sedentara viata copilului, inscrieti-l la un club, dar nu la 3. Copilul se dezvolta foarte bine chiar daca nu face toate sporturile de pe piata. De asemenea, sunt femei care au mai mult ajutor; lasati-le pe acelea sa se ocupe de stransul banilor (sau alte activitati de la scoala ori gradinita). Nu trebuie sa ne invinovatim sau sa ne simtim mai putin importante daca nu ne implicam foarte tare in viata scolara a copilului (bine, nici sa uitam cum arata doamna invatatoare).
De telenovela... nu stiu daca cele care trec pe aici au vreo asemenea preocupare. Dar faptul ca nu e telenovela, ci program tv - chiar si un talk-show - nu il face mai ziditor de suflet. Dar, totusi, simti nevoia sa mai auzi pareri, opinii de la persoane pe care le stimezi. Vestea cea buna e ca e plin internetul cu tot felul de conferinte, emisiuni, pe care le poti downloada si le poti asculta lucrand la ceva si nefiind tintuit cu ochii in monitor. Ori chiar filme, daca iti place si ai timp de un film, la care te poti uita atunci cand chiar ti-ai terminat treburile. Pai care e in cazul acesta diferenta intre a privi la tv si... a privi la tv? Diferenta e ca pentru a privi la o emisiune tv, trebuie sa-ti ajustezi tu programul in functie de ora de difuzare. Daca inregistrezi acea emisiune (presupunand ca e folositoare) si privesti alta data, o data, te uiti la ea in functie de propriul tau program si, in plus, poti evita jumatatea de ora de reclame.
Pornisem de la "prea multe activitati" si le-am intercalat cu activitatile de relaxare - pai daca nici sa ne relaxam nu avem voie...!?! Ideea era ca aceasta relaxare ar trebui sa hotaram noi si sa programam noi cand ne-o permitem, nu sa ne spuna cineva cand trebuie sa ne relaxam (ca atunci e ora).
- lipsa unor activitati necesare din program. O femeie are nevoie si de o activitate pe care sa o faca pentru ca vrea, ii place... de un hobby. Dar sa nu se transforme si acesta in factor de stres. In functie de timp, poate fi zilnic, saptamanal ori lunar... lectura unei carti, o "plimbare" singura pana la magazinul din colt, (daca sta acasa) pentru a nu mai auzi cinci minute forfoteala casei, ori chiar si in dormitorul propriu, daca acesta exista, inchis cu cheia, in care "mami are nevoie de 10 minute de liniste" - (daca merge la serviciu). In general, femeile au impresia ca trebuie doar sa dea si sa nu primeasca nimic (urmand sa gaseasca implinirea si bucuria doar in indeplinirea obligatiilor). Cred insa ca deconectarea are si ea rolul ei si faptul ca "am crescut" nu inseamna ca nu mai avem nevoie de o pauza. Avem nevoie de un moment de respiro, in care sa privim in sus, la cer, sa ne tragem sufletul, asa cum faceau femeile odata.
***
Ca o concluzie la toate cele ce le-am spus pana acum ar fi aceea ca, pentru "a trai bine" trebuie sa ne simplificam viata. Sa facem diferenta intre lucrurile pe care vrem sa le avem pentru prestigiu si cele cu adevarat necesare.
Sa Il chemam intotdeauna pe Dumnezeu in viata noastra, sa ne ajute, sa puna umarul. Dumnezeu nu va face niciodata lucrurile pe care le putem face noi, dar uneori, obiectiv vorbind, avem nevoie de ajutor. Si daca nimeni din jur nu ni-l ofera, ne da Dumnezeu putere mai multa, doar sa-I cerem.
***
Dar vedeti, sunt cazuri in care poate nu stim sa acceptam ajutorul de la oameni. Sau sa-l cerem. Si asta trebuie sa invatam.
Trebuie sa invatam sa nu ne crestem puii paraziti. Iar asta nu inseamna sa-l obligam de mic sa fie perfect (cum nici noi nu suntem) ci sa vedem exact in ce ne poate ajuta si sa-l rugam sa ne ajute (chiar daca nu e vorba de jucariile lui): i-am spalat hainutele si trebuie sa le scoatem din masina? Nici nu stim ce bucurie i-am face sa-l rugam chiar pe el sa si le scoata si sa le puna in cos, pentru a le duce la uscat (=ajutor autentic), in timp ce noi facem altceva in baie sau bucatarie - unde e masina. Copilul simte imediat cand "se joaca" de-a ajutatul si se plictiseste repede. De aceea, doar a-i cere sa-ti dea carligele de rufe poate sa-l plictiseasca. Dar a-ti da chiar hainele, pentru a nu te apleca tu, e o adevarata bucurie pentru el. Daca nu e televizorul deschis.
Am ascultat recent o predica a Parintelui Serafim Badila, din Cluj, in care acesta punea accent asupra faptului ca fetele nu sunt invatate sa faca treaba. Sa faca mancare.
Marturisesc ca am o oarecare jena atunci cand le cer fetelor mele sa faca treaba (ma refer la alte treburi decat cele legate de camera lor): "nu le pasez oare sarcinile mele?" este intrebarea care-mi vine in minte. Am gandirea deformata de crescutul la oras: "lasa, voi invatati". Asta ne zicea mama. E drept ca ajutam si in casa. Dar mai des auzeam ca "invatatul e singura voastra datorie", in vreme ce mama se spetea storcand la rufe, ca nu avea masina automata, ori la taiat zarzavat, ca nu avea robot.
Le sfatuiesc pe toate mamele, cresteti-va copiii responsabili! De mici. Cu treaba adevarata, nu cu "joaca de-a treburile casnice".
A-l pune pe copil sa-si pregateasca un sandwich e un cadou pe care i-l facem. A-l invata s-o faca, e un pas in a-i da aripi. Nu trebuie sa ne crestem copiii handicapati (singurul lucru pe care sa-l stie fiind acela de a-si cumpara un sandwich de la mcdonalds), ci cat mai independenti. Noi am uitat ca faceam asta (eu la 10 ani eram singura de la 5 dimineata la 15 dupa-amiaza), ca sa nu mai zic de parintii mei si de parintii parintilor mei, care ingrijeau de animale la 10 ani ori de frati mai mici.
Noi suntem intr-o epoca in care, avand toate si fiind toate foarte usor de obtinut, credem ca trebuie sa le facem doar noi, iar copiii nu mai fac nimic autentic, real. Ei se joaca doar pe computer sau privesc la tv. Iar in realitate... in realitate vegeteaza.
Am mers la sedinta cu parintii si am fost uimita sa aflu de faptul ca doamna nu le da voie "decat in we" sa "vorbeasca" pe messenger. Cum adica? Adica sunt copii care asta fac in timpul saptamanii? Au timp sa foloseasca messengerul? Cand oare? Teme nu au? de repetat la instrument nu au? de jucat au timp? de ajutat prin casa? Cand oare au timp de messenger, cand ale mele nu au timp nici de treburile lor? In clasa a IV-a. Nu am zis nimic, sa nu par cazuta de pe alta planeta, dar am mai auzit apoi alti parinti care povesteau cum isi face temele fiul lor: cu urechile "in computer". Cand aude "poc" repede se ridica si raspunde, apoi se intoarce la teme. Oare ce fel de teme o fi facand copilul acela, ma intrebam in sinea mea.
Cine a mai citit pe blogul acesta stie ca nu ma dau in vant dupa sistemul nostru de invatamant. Dar nici nu cred ca ar trebui sa avem copii analfabeti. Cred in rostul invatarii. Cum se poate concentra un copil (care si asa, prin definitie, poate fi usor distras) si la teme si la internet in acelasi timp?
Dar sa zicem ca se poate. Sigur ii ia mai mult timp pentru teme. Si e si mai sigur ca aceasta va fi singura lui activitate pe ziua respectiva. Si atunci... Atunci va creste o generatie "poc", probabil. In care sper sa aiba si fetele mele loc. Na ca se face de versuri. Sa iau si eu o pauza.
Si mama... mama munceste, sa aiba odrasla de toate... ce ea n-a avut. Trist, dar adevarat.
Raspunsurile voastre mi-au aratat ca exista momente in care viata casnica, cu toate ale ei, vi se pare coplesitoare - o singura persoana a raspuns ca niciodata, si mi-ar placea sa citesc candva care e reteta ei.
De ce oare exista si astfel de momente in viata noastra? Iata niste idei pe care vreau sa le impartasesc aici, poate va gasi cineva folos in ele, iar daca nu, macar mi le pun eu intr-o ordine.
In primul rand, aceasta este ascultarea noastra. Si, asa cum in orice ascultare avem o anumita randuiala, la fel si in ascultarea de femeie avem nevoie de o randuiala. Pr. Nicolae Tanase spunea intr-un cuvant ca, prin randuiala (el vorbea despre randuielile Bisericii), Biserica nu cauta sa ne impovareze, ci sa ne faca viata mai usoara. Eu cred ca la fel e si in casa. In casa, ordinea nu trebuie sa impovareze, ci sa faca viata mai usoara, in asa fel incat noi sa fim si "Maria", nu numai "Marta".
De obicei, oboseala se acumuleaza, pe de o parte - obiectiv - din cauza multitudinii de activitati - dar si subiectiv - din cauza incrancenarii cu care realizam acele activitati: ori le facem pentru ca "trebuie". Trebuie sa fie curat! Da, trebuie sa fie ordine, curat, dar din ordine si curatenie nu trebuie sa facem un monstru, ci o ofranda a noastra, inchinata lui Dumnezeu.
Citind orice carte sau brosura despre cresterea copilului mic, vom vedea ce accent se pune pe program, pe "obiceiurile" zilnice, de la baita, la mese, la plimbare... toate indeamna la un program, care poate fi inteles ca foarte strict. Ce avem noi de facut insa pornind de la aceste sugestii, e sa ne facem propriul program, propria randuiala, adaptat la cerintele specifice ale familiei noastre, copiilor nostri. Greseala e sa luam ce citim ca litera de lege si sa facem intocmai ca acolo si sa nu "intrebam" copilul nostru, oricat de mic ar fi, ce vrea, ce ii trebuie, care e programul lui. Ori sa acceptam sa ne impuna altcineva randuiala in casa (mama, soacra etc.), pentru ca, incercand sa tinem randuiala altcuiva, riscam sa obosim mai tare decat ar trebui.
***
Lipsa de randuiala in casa poate veni din mai multe motive, (care nu e obligatoriu sa se intample simultan ori toate) Sunt unele femei care toata ziua fac curat in casa si tot curat nu e, iar altele care par ca nu fac nimic toata ziua si totul straluceste.
- prea multe lucruri. Solutia? Debarasarea de toate lucrurile care nu ne plac (dar le-am primit de la o prietena foarte draga si nu le putem arunca), de jucariile in exces - oricum copilul nu are timp sa se joace cu toate, iar cu unele chiar nu se joaca nicicand pentru ca nu-i plac - de lucrurile care "poate ne vor folosi candva";
- lasam nestranse lucrarile neterminate. Spre exemplu, am ceva de cusut, dar nu am timp acum sa termin. Las insa desfacuta masina de cusut, cu materialele si toate ustensilele necesare, pentru mai tarziu, cand voi reveni la aceasta activitate - Buzz! - dezordine! Solutia, e de la sine - punem la loc indata ce am intrerupt o activitate, chiar daca e o carte, lucrul de mana ori rufele aduse de la uscat.
- lucrurile nu au locul lor. (strans legat de ce am spus mai sus) Spre exemplu, unele femei nu mai calca fiecare chilotel, altele calca toate rufele. Unele, calca imediat ce le-au adus de la uscat, altele - au o zi stabilita. Pentru toate cazurile, ar fi bine sa existe un loc unde sa fie depozitate lucrurile de calcat. Si a tuturor lucrurilor. Pe care sa le cunoasca toti ai casei.
- incercam sa facem totul singure. Si aici deschid o paranteza. "Totul" in cazul unui cuplu tanar casatorit nu e acelasi cu "totul" in cazul in care incep sa apara copiii. Daca in prima situatie "totul" era floare la ureche, in familiile cu copii sarcinile casnice cresc exponential. Deci, daca nu avem un sot care sa ne ajute la aceste treburi casnice, daca nu avem o femeie care sa ne ajute si mai ales daca mai avem si serviciu, a face "totul" in casa devine o utopie. Putem avea in continuare aceeasi pretentie de la noi dar riscam sa cadem foarte repede in deznadejde si in sentimentul de coplesire. De-a lungul vietii, am intalnit mai multe feluri de abordare a acestei situatii (cea in care nu ai un ajutor).
Primul ar fi acela de "abandon" - asta e, sunt femeie, asta am de facut - care duce la mantuire cu bucurie sau ... la depresie (care nu exclude mantuirea), certuri etc.
Un alt mod de abordare, ar fi acela de considerare obiectiva a situatiei: "domnule sot, ziua are atatea ore, eu trebuie sa ma ocup de asta, asta si asta. Daca nu se poate gasi o solutie de ajutor pentru mine, spune tu la ce putem renunta" (si, in functie de caz, se renunta la maieurile calcate, se cumpara lenjerii gata sifonate si necalcabile, se renunta la covoarele de pe jos si se pune gresie peste tot, se renunta la mancarurile care iau jumatate de zi pentru preparare - fara acuze ca nu ii gateste ca mama - si tot asa). Am inchis paranteza
- prea multe activitati. Sa presupunem ca am rezolvat problemele de curatenie, dar uite ca tot coplesita ma simt. Dar: Urmaresc telenovela cutare sau cutare. Ori: Nu deschid televizorul - pentru ca nu am, dar mi-am facut un blog pe care postez si mai urmaresc si o lista de alte 10 bloguri pentru ca intalnesc lucruri foarte interesante. Copilul meu este inscris la sah, inot, tenis de camp si dans sportiv si trebuie sa il duc si sa il aduc, iar eu sunt casiera la comitetul de parinti si trebuie sa petrec multa vreme la scoala, pentru a aduna banii de pom de la parinti. Solutie: ziua are tot acelasi numar de ore. Daca simtiti ca e prea sedentara viata copilului, inscrieti-l la un club, dar nu la 3. Copilul se dezvolta foarte bine chiar daca nu face toate sporturile de pe piata. De asemenea, sunt femei care au mai mult ajutor; lasati-le pe acelea sa se ocupe de stransul banilor (sau alte activitati de la scoala ori gradinita). Nu trebuie sa ne invinovatim sau sa ne simtim mai putin importante daca nu ne implicam foarte tare in viata scolara a copilului (bine, nici sa uitam cum arata doamna invatatoare).
De telenovela... nu stiu daca cele care trec pe aici au vreo asemenea preocupare. Dar faptul ca nu e telenovela, ci program tv - chiar si un talk-show - nu il face mai ziditor de suflet. Dar, totusi, simti nevoia sa mai auzi pareri, opinii de la persoane pe care le stimezi. Vestea cea buna e ca e plin internetul cu tot felul de conferinte, emisiuni, pe care le poti downloada si le poti asculta lucrand la ceva si nefiind tintuit cu ochii in monitor. Ori chiar filme, daca iti place si ai timp de un film, la care te poti uita atunci cand chiar ti-ai terminat treburile. Pai care e in cazul acesta diferenta intre a privi la tv si... a privi la tv? Diferenta e ca pentru a privi la o emisiune tv, trebuie sa-ti ajustezi tu programul in functie de ora de difuzare. Daca inregistrezi acea emisiune (presupunand ca e folositoare) si privesti alta data, o data, te uiti la ea in functie de propriul tau program si, in plus, poti evita jumatatea de ora de reclame.
Pornisem de la "prea multe activitati" si le-am intercalat cu activitatile de relaxare - pai daca nici sa ne relaxam nu avem voie...!?! Ideea era ca aceasta relaxare ar trebui sa hotaram noi si sa programam noi cand ne-o permitem, nu sa ne spuna cineva cand trebuie sa ne relaxam (ca atunci e ora).
- lipsa unor activitati necesare din program. O femeie are nevoie si de o activitate pe care sa o faca pentru ca vrea, ii place... de un hobby. Dar sa nu se transforme si acesta in factor de stres. In functie de timp, poate fi zilnic, saptamanal ori lunar... lectura unei carti, o "plimbare" singura pana la magazinul din colt, (daca sta acasa) pentru a nu mai auzi cinci minute forfoteala casei, ori chiar si in dormitorul propriu, daca acesta exista, inchis cu cheia, in care "mami are nevoie de 10 minute de liniste" - (daca merge la serviciu). In general, femeile au impresia ca trebuie doar sa dea si sa nu primeasca nimic (urmand sa gaseasca implinirea si bucuria doar in indeplinirea obligatiilor). Cred insa ca deconectarea are si ea rolul ei si faptul ca "am crescut" nu inseamna ca nu mai avem nevoie de o pauza. Avem nevoie de un moment de respiro, in care sa privim in sus, la cer, sa ne tragem sufletul, asa cum faceau femeile odata.
***
Ca o concluzie la toate cele ce le-am spus pana acum ar fi aceea ca, pentru "a trai bine" trebuie sa ne simplificam viata. Sa facem diferenta intre lucrurile pe care vrem sa le avem pentru prestigiu si cele cu adevarat necesare.
Sa Il chemam intotdeauna pe Dumnezeu in viata noastra, sa ne ajute, sa puna umarul. Dumnezeu nu va face niciodata lucrurile pe care le putem face noi, dar uneori, obiectiv vorbind, avem nevoie de ajutor. Si daca nimeni din jur nu ni-l ofera, ne da Dumnezeu putere mai multa, doar sa-I cerem.
***
Dar vedeti, sunt cazuri in care poate nu stim sa acceptam ajutorul de la oameni. Sau sa-l cerem. Si asta trebuie sa invatam.
Trebuie sa invatam sa nu ne crestem puii paraziti. Iar asta nu inseamna sa-l obligam de mic sa fie perfect (cum nici noi nu suntem) ci sa vedem exact in ce ne poate ajuta si sa-l rugam sa ne ajute (chiar daca nu e vorba de jucariile lui): i-am spalat hainutele si trebuie sa le scoatem din masina? Nici nu stim ce bucurie i-am face sa-l rugam chiar pe el sa si le scoata si sa le puna in cos, pentru a le duce la uscat (=ajutor autentic), in timp ce noi facem altceva in baie sau bucatarie - unde e masina. Copilul simte imediat cand "se joaca" de-a ajutatul si se plictiseste repede. De aceea, doar a-i cere sa-ti dea carligele de rufe poate sa-l plictiseasca. Dar a-ti da chiar hainele, pentru a nu te apleca tu, e o adevarata bucurie pentru el. Daca nu e televizorul deschis.
Am ascultat recent o predica a Parintelui Serafim Badila, din Cluj, in care acesta punea accent asupra faptului ca fetele nu sunt invatate sa faca treaba. Sa faca mancare.
Marturisesc ca am o oarecare jena atunci cand le cer fetelor mele sa faca treaba (ma refer la alte treburi decat cele legate de camera lor): "nu le pasez oare sarcinile mele?" este intrebarea care-mi vine in minte. Am gandirea deformata de crescutul la oras: "lasa, voi invatati". Asta ne zicea mama. E drept ca ajutam si in casa. Dar mai des auzeam ca "invatatul e singura voastra datorie", in vreme ce mama se spetea storcand la rufe, ca nu avea masina automata, ori la taiat zarzavat, ca nu avea robot.
Le sfatuiesc pe toate mamele, cresteti-va copiii responsabili! De mici. Cu treaba adevarata, nu cu "joaca de-a treburile casnice".
A-l pune pe copil sa-si pregateasca un sandwich e un cadou pe care i-l facem. A-l invata s-o faca, e un pas in a-i da aripi. Nu trebuie sa ne crestem copiii handicapati (singurul lucru pe care sa-l stie fiind acela de a-si cumpara un sandwich de la mcdonalds), ci cat mai independenti. Noi am uitat ca faceam asta (eu la 10 ani eram singura de la 5 dimineata la 15 dupa-amiaza), ca sa nu mai zic de parintii mei si de parintii parintilor mei, care ingrijeau de animale la 10 ani ori de frati mai mici.
Noi suntem intr-o epoca in care, avand toate si fiind toate foarte usor de obtinut, credem ca trebuie sa le facem doar noi, iar copiii nu mai fac nimic autentic, real. Ei se joaca doar pe computer sau privesc la tv. Iar in realitate... in realitate vegeteaza.
Am mers la sedinta cu parintii si am fost uimita sa aflu de faptul ca doamna nu le da voie "decat in we" sa "vorbeasca" pe messenger. Cum adica? Adica sunt copii care asta fac in timpul saptamanii? Au timp sa foloseasca messengerul? Cand oare? Teme nu au? de repetat la instrument nu au? de jucat au timp? de ajutat prin casa? Cand oare au timp de messenger, cand ale mele nu au timp nici de treburile lor? In clasa a IV-a. Nu am zis nimic, sa nu par cazuta de pe alta planeta, dar am mai auzit apoi alti parinti care povesteau cum isi face temele fiul lor: cu urechile "in computer". Cand aude "poc" repede se ridica si raspunde, apoi se intoarce la teme. Oare ce fel de teme o fi facand copilul acela, ma intrebam in sinea mea.
Cine a mai citit pe blogul acesta stie ca nu ma dau in vant dupa sistemul nostru de invatamant. Dar nici nu cred ca ar trebui sa avem copii analfabeti. Cred in rostul invatarii. Cum se poate concentra un copil (care si asa, prin definitie, poate fi usor distras) si la teme si la internet in acelasi timp?
Dar sa zicem ca se poate. Sigur ii ia mai mult timp pentru teme. Si e si mai sigur ca aceasta va fi singura lui activitate pe ziua respectiva. Si atunci... Atunci va creste o generatie "poc", probabil. In care sper sa aiba si fetele mele loc. Na ca se face de versuri. Sa iau si eu o pauza.
Si mama... mama munceste, sa aiba odrasla de toate... ce ea n-a avut. Trist, dar adevarat.
sâmbătă, 25 octombrie 2008
La cererea publicului...
Un lucru face sigur seminarul acesta al iertarii. Ma pune sa-mi ravasesc si sa-mi revizuiesc viata.
Se pare ca mutatul acesta va fi asa, ca o lepadare de piele. Si asa cum am ajuns la caramida, in demersul nostru de renovare a casei, asa cum am facut injectari cu ciment in crapaturile si fisurile casei, la fel, decapez toata pojghita superficiala de pe suflet si pompez intelegere, iertare si acceptare in fiecare crapatura a lui... Nu e superficial, caci Maica e nemiloasa si ciocane, rascheteaza si ma face sa descopar tot ceea ce, din comoditate, am tendinta sa las deoparte, ca "nu-i nimic".
E greu sa traiesti asa, "in sufletul gol". Sa se vada fiecare imperfectiune pe care o ai si sa nu o poti ascunde, singura alternativa fiind eliminarea ei. Sa nu ai cum sa fii comod. Noi suntem slabi, ne place sa ne alintam, ne place sa ne plangem, sa nu schimbam nimic chiar si atunci cand vedem clar ca ceva trebuie facut... preferam sa-i zicem fatalitate, destin, "asa a vrut Dumnezeu" si sa mergem asa, victime, mai departe. Ea ne invata sa ajungem la puterea de dincolo de aceasta slabiciune comoda.
Mi-am dat seama despre asta si din discutia cu L. Mai ales ca se intamplase si povestea cu T, cu cainele...
MS m-a intrebat direct: "vezi ca de ce-ti era frica nu ai scapat?" Ce, mie imi era frica de caine, de ce ar insemna adoptarea unui astfel de animal? De unde si pana unde? Se pare ca fricile noastre sunt undeva unde nici noi nu stim.
L. ii spune acestui fapt "destin". Eu nu, nu cred in destin. Mai degraba frici, intr-adevar. Dar noi intelegem gresit aceste frici. Ne ferim de ceea ce ne e teama sa nu se intample. Si ne plangem ca tot se intampla. Ca in povestea cu frumoasa din padurea adormita (si in multe altele, fireste). Mi se pare o ilustrare foarte buna. Parintii afla ca fata se va intepa cu un fus si va muri si se gandesc ca pot evita asta arzand toate eventualele posibilitati - cum facem si noi, cum am facut si eu cu cainii (pe asta sunt setata acum, poate ca de-a lungul vremii au fost si multe alte situatii). Dar iata ca inevitabilul s-a intamplat.
Si de ce nu ii spun "soarta"? Pentru ca, infruntand-o, acceptand aceasta teama, aceasta frica, de fapt noi evoluam, o depasim, invatam ceva ce e necesar in viata noastra. O putem folosi in mod constructiv. O putem intelege mai degraba ca pe o proba pe un drum initiatic al acelorasi povesti. Ce face eroul daca depaseste aceste probe? Ajunge, rezolva problema si se intoarce acasa matur, vrednic de a fi rege. Noua ne e frica sa fim "regi".
Ne complacem cu comoditate intr-o viata banala, monotona, plangandu-i pe cei ce mor si asteptand sa murim, la randul nostru. Suflete deja moarte.
Ne e frica de oameni, de caini, ne e frica de boala, ne e frica de incercari ... si stam inchistati in sufletul nostru miop, in loc sa iesim afara, sa ne bucuram de viata, sa cunoastem alti oameni, sa-i iubim, chiar daca fac parte dintr-un sistem defect, chiar daca sunt promotorii unor legi idioate, chiar daca sunt mici la suflet.
Ne indreptatim atitudinea ostila fata de lumea inconjuratoare dand vina pe coruptie, pe prostie, pe lipsa de cultura si colportam aceasta atitudine, invatandu-i si pe copii sa ne fie asemenea. Nu suntem niciodata multumiti de ce-i in jur, neavand nici cea mai mica strangere de inima in fata faptului ca NOI nu suntem intregi, autentici.
Ganduri despre casatorie
Am gasit la Elena (care a schimbat si aspectul blogului ei intr-un mod foarte placut) o foarte frumoasa poezie ce imi pare ca sintetizeaza mult din ce inseamna o casnicie. Pentru toate femeile casatorite sau cu ganduri de casatorie... 
M-am casatorit cu un barbat pe care-l respect,
Nu trebuie sa ma plec inaintea lui.
M-am casatorit cu un barbat pe care-l ador si il admir,
Nu am nevoie de o lista cu titlul
"Cum sa-i satisfac orgoliul" sau
"Nevoia barbatului de a fi admirat"...
Dragoste, supunere, loialitate, incredere--
Toate sunt in interiorul meu;
Ele imi determina actiunile
Reducerea la reguli mi-ar distruge dorinta de a le implini...
Am hotarat sa-l slujesc
Si sa ma bucur de el...
Am hotarat sa traim impreuna,
Sa crestem impreuna,
Sa iubim mai mult impreuna,
Chiar si atunci cand ne doare
Si avem conflicte...
Am hotarat sa ne cunoastem unul pe altul,
Ca doi oameni reali,
Ca doua personalitati individuale,
Unici, cum altii nu sunt...
Casnicia noastra este hotararea de a ne iubi,
De a fi impreuna,
De a ne cunoaste si de a ne intelege,
De a ne ajuta,
De a ne darui pe noi insine
De a ne impartasi scopurile,
Preocuparile,
Dorintele,
Nevoile...
Hotararea noastra a dus la fapte.
Dragostea ne determina comportamentul
Si viata impreuna...
Si, deoarece nu putem indeplini toate obligatiile
Si tot ceea ce ne cere dragostea,
Suntem obligati sa credem in iertare...
....si in har....
sursa imaginilor
M-am casatorit cu un barbat pe care-l respect,
Nu trebuie sa ma plec inaintea lui.
M-am casatorit cu un barbat pe care-l ador si il admir,
Nu am nevoie de o lista cu titlul
"Cum sa-i satisfac orgoliul" sau
"Nevoia barbatului de a fi admirat"...
Dragoste, supunere, loialitate, incredere--
Toate sunt in interiorul meu;
Ele imi determina actiunile
Reducerea la reguli mi-ar distruge dorinta de a le implini...
Am hotarat sa-l slujesc
Si sa ma bucur de el...
Am hotarat sa traim impreuna,
Sa crestem impreuna,
Sa iubim mai mult impreuna,
Chiar si atunci cand ne doare
Si avem conflicte...
Am hotarat sa ne cunoastem unul pe altul,
Ca doi oameni reali,
Ca doua personalitati individuale,
Unici, cum altii nu sunt...
Casnicia noastra este hotararea de a ne iubi,
De a fi impreuna,
De a ne cunoaste si de a ne intelege,
De a ne ajuta,
De a ne darui pe noi insine
De a ne impartasi scopurile,
Preocuparile,
Dorintele,
Nevoile...
Hotararea noastra a dus la fapte.
Dragostea ne determina comportamentul
Si viata impreuna...
Si, deoarece nu putem indeplini toate obligatiile
Si tot ceea ce ne cere dragostea,
Suntem obligati sa credem in iertare...
....si in har....
sursa imaginilor
marți, 21 octombrie 2008
Marketing azi pentru consumatorii de maine
Ati observat (nu numai la tv) cum se pregatesc viitorii consumatori? Imi aduc aminte ca imi atrasese cineva atentia asupra felului in care fac reclama cei de la o anumita cafea... ca baietelul sau fetita trimit asa, invaluitor, aburul de cafea pentru a-i fermeca pe parinti, pe mos craciun etc... In felul acesta, spun specialistii in marketing, se creeaza obisnuinta inca din copilarie.
sursa imagine
Cafeaua nu e buna pentru copii, (si nici pentru parinti, fie vorba intre noi), si nu vom vedea vreun copil care bea cafea intr-o reclama. Dar faptul ca este lasat (chiar incurajat) sa o tina in mana, sa o ofere adultilor, e crearea premisei unei obisnuinte. Pe viitor, acel copil nu va avea nici o rezerva vis-a-vis de consumul acestui produs. (Am putea extinde si la tigari, in casa, atunci cand copilul e trimis de tata sau mama sa-i aduca tigarile din bucatarie ori din buzunar, ori lasat sa-i aprinda bricheta)
Pentru ca am niste fete mari consumatoare de reviste, nu am putut sa nu observ cum, in ultima vreme, au aparut tot mai multe reviste pentru fetite, care au "cadou" obiecte de podoaba si, mai nou, chiar cosmetice: rujuri, rimeluri, farduri...
sursa imagine
Imi e foarte greu sa le explic fetelor ca ele nu au voie sa foloseasca acele produse, (dincolo de faptul ca ma indoiesc de calitatea lor) ca asa cum sunt acum de frumoase nu vor mai fi niciodata, ca nu au nevoie de "ajutoare" cosmetice. Faptul ca sunt promovate in revistele adresate varstei lor, ca la scoala "fetele se machiaza la serbari" imi da mult de furca; asa ca am sistat cumpararea acestui tip de produs, desi altele pentru varsta lor nu prea sunt si chiar daca risc sa le creez sentimentul ca "doar ele nu se machiaza"...
sursa imagine
Acum imi dau seama ca in felul acesta, fetitele sunt pregatite nu numai pentru machiaj, ci si pentru revistele glossy care sunt din abundenta pe piata, sunt destul de scumpe si care vand tone de reclama si trenduri dar nimic folositor si autentic...
sursa imagineCafeaua nu e buna pentru copii, (si nici pentru parinti, fie vorba intre noi), si nu vom vedea vreun copil care bea cafea intr-o reclama. Dar faptul ca este lasat (chiar incurajat) sa o tina in mana, sa o ofere adultilor, e crearea premisei unei obisnuinte. Pe viitor, acel copil nu va avea nici o rezerva vis-a-vis de consumul acestui produs. (Am putea extinde si la tigari, in casa, atunci cand copilul e trimis de tata sau mama sa-i aduca tigarile din bucatarie ori din buzunar, ori lasat sa-i aprinda bricheta)
Pentru ca am niste fete mari consumatoare de reviste, nu am putut sa nu observ cum, in ultima vreme, au aparut tot mai multe reviste pentru fetite, care au "cadou" obiecte de podoaba si, mai nou, chiar cosmetice: rujuri, rimeluri, farduri...
sursa imagineImi e foarte greu sa le explic fetelor ca ele nu au voie sa foloseasca acele produse, (dincolo de faptul ca ma indoiesc de calitatea lor) ca asa cum sunt acum de frumoase nu vor mai fi niciodata, ca nu au nevoie de "ajutoare" cosmetice. Faptul ca sunt promovate in revistele adresate varstei lor, ca la scoala "fetele se machiaza la serbari" imi da mult de furca; asa ca am sistat cumpararea acestui tip de produs, desi altele pentru varsta lor nu prea sunt si chiar daca risc sa le creez sentimentul ca "doar ele nu se machiaza"...
sursa imagineAcum imi dau seama ca in felul acesta, fetitele sunt pregatite nu numai pentru machiaj, ci si pentru revistele glossy care sunt din abundenta pe piata, sunt destul de scumpe si care vand tone de reclama si trenduri dar nimic folositor si autentic...
joi, 16 octombrie 2008
Din cuvantul Maicii Siluana
In aceasta conferinta despre darul lui Dumnezeu, tinuta la Arad in Postul Pastelui din anul 2006, care poata fi descarcata de aici, maica incepe prin a ne invata sa intelegem bucuria in viata aceasta, pe care o traim acum, pe pamant. Voi reda cateva idei din acest inceput de conferinta, pe care am reusit sa le consemnez deocamdata, fara a nota si exemplele de viata care fac atat de savuros discursul Maicii.
Unde e darul vietii, ne putem intreba? Daca eu arat asa (cum nu-mi place), daca cei din jurul meu parca s-au vorbit sa faca ce nu-mi place mie? Niciodata nu suntem multumiti cu nimic. Ce dar e acesta? Cum sa ne bucuram?
Aceasta este taina. Bucuria tine de noi. Acest "dat" (felul in care aratam, persoanele pe care le avem in jur, cu boli, cu defecte, necazurile care dau peste noi) este ca prescura pe care o ducem noi la biserica. Trebuie sa vina preotul sa binecuvinteze, sa cheme Duhul lui Dumnezeu si sa transforme prescura in trupul Mantuitorului, sa transforme datul in dar.
Daca astept sa mi se faca nasul frumos voi muri si nu ma pot bucura de viata, pentru ca ma uit in oglinda si nu-mi place nasul... daca astept sa se schimbe guvernul, mor asteptand sa repare strazile... traim in amanare... traim in nadejdi false si cadem in deznadejde, traim in iluzii si cadem in deziluzii. Si noi zicem tot timpul ca "daca s-ar fi intamplat asa", ori "daca ar fi fost altfel...", ori "daca as fi aratat asa..."
Dar noi trebuie sa ne dumirim, sa ne zicem: acestea sunt datele. Dumnezeu, prin Duhul Sfant, transforma "datul" in "dar". Cu o conditie insa: ca eu sa primesc darul Duhului Sfant, care se da omului la cerere. Nu cade peste om asa, ca nu e fulger. (Il mai nimereste pe un Saul. De ce? Pentru ca el il cauta pe Dumnezeu. Pentru cei ce-l cauta, foamea lor de Dumnezeu e mai vie decat a noastra, caci noi zicem: "ei, ma iarta Dumnezeu". Dar ii cerem iertare?)
Omul trebuie sa faca ceva. Omul este "partener de dialog cu Dumnezeu" (pr. Staniloae). Omul poate sa faca asta. Dumnezeu nu transforma painea in trupul lui doar asa... Mantuitorul nu a transformat pietrele in paini. De ce? Pentru ca nu vrea sa faca nimic fara stapanul de la inceput al acestei acestei lumi; pe noi ne-a creat sa fim stapanii acestei lumi. Ii dau eu cinci paini, El hraneste cinci mii de oameni...
Dar noi suntem necajiti si strigam: "Unde este Dumnezeu?" Dumnezeu este in tine. Si ce face El? Pai "bodoganeste". Ne arata slabiciunile noastre, locul in care trebuie sa ne transformam, in fiecare gand rau a nostru, in fiecare nemultumire a noastra.
Deci, daca am descoperit asta, eu pot sa-mi transform viata. Si pot sa transform datul in dar. Si in acest demers sa luam in primul rand ce nu ne place. Din tot ce nu ne place in viata noastra putem face aluatul pe care il vom transforma in dar. Toate necazurile sunt locurile fierbinti in care lucreaza harul. Acolo e locul de intalnire al nostru cu Dumnezeu, pentru ca acolo striga omul la Dumnezeu. Parintele Arsenie (Boca) spune: In necazuri, omul striga la Dumnezeu: "Doamne miluieste!", iar Dumnezeu ii raspunde "omule, schimba-te!".
Unde e darul vietii, ne putem intreba? Daca eu arat asa (cum nu-mi place), daca cei din jurul meu parca s-au vorbit sa faca ce nu-mi place mie? Niciodata nu suntem multumiti cu nimic. Ce dar e acesta? Cum sa ne bucuram?
Aceasta este taina. Bucuria tine de noi. Acest "dat" (felul in care aratam, persoanele pe care le avem in jur, cu boli, cu defecte, necazurile care dau peste noi) este ca prescura pe care o ducem noi la biserica. Trebuie sa vina preotul sa binecuvinteze, sa cheme Duhul lui Dumnezeu si sa transforme prescura in trupul Mantuitorului, sa transforme datul in dar.
Daca astept sa mi se faca nasul frumos voi muri si nu ma pot bucura de viata, pentru ca ma uit in oglinda si nu-mi place nasul... daca astept sa se schimbe guvernul, mor asteptand sa repare strazile... traim in amanare... traim in nadejdi false si cadem in deznadejde, traim in iluzii si cadem in deziluzii. Si noi zicem tot timpul ca "daca s-ar fi intamplat asa", ori "daca ar fi fost altfel...", ori "daca as fi aratat asa..."
Dar noi trebuie sa ne dumirim, sa ne zicem: acestea sunt datele. Dumnezeu, prin Duhul Sfant, transforma "datul" in "dar". Cu o conditie insa: ca eu sa primesc darul Duhului Sfant, care se da omului la cerere. Nu cade peste om asa, ca nu e fulger. (Il mai nimereste pe un Saul. De ce? Pentru ca el il cauta pe Dumnezeu. Pentru cei ce-l cauta, foamea lor de Dumnezeu e mai vie decat a noastra, caci noi zicem: "ei, ma iarta Dumnezeu". Dar ii cerem iertare?)
Omul trebuie sa faca ceva. Omul este "partener de dialog cu Dumnezeu" (pr. Staniloae). Omul poate sa faca asta. Dumnezeu nu transforma painea in trupul lui doar asa... Mantuitorul nu a transformat pietrele in paini. De ce? Pentru ca nu vrea sa faca nimic fara stapanul de la inceput al acestei acestei lumi; pe noi ne-a creat sa fim stapanii acestei lumi. Ii dau eu cinci paini, El hraneste cinci mii de oameni...
Dar noi suntem necajiti si strigam: "Unde este Dumnezeu?" Dumnezeu este in tine. Si ce face El? Pai "bodoganeste". Ne arata slabiciunile noastre, locul in care trebuie sa ne transformam, in fiecare gand rau a nostru, in fiecare nemultumire a noastra.
Deci, daca am descoperit asta, eu pot sa-mi transform viata. Si pot sa transform datul in dar. Si in acest demers sa luam in primul rand ce nu ne place. Din tot ce nu ne place in viata noastra putem face aluatul pe care il vom transforma in dar. Toate necazurile sunt locurile fierbinti in care lucreaza harul. Acolo e locul de intalnire al nostru cu Dumnezeu, pentru ca acolo striga omul la Dumnezeu. Parintele Arsenie (Boca) spune: In necazuri, omul striga la Dumnezeu: "Doamne miluieste!", iar Dumnezeu ii raspunde "omule, schimba-te!".
Miercurea fara cuvinte
Miercurea fara cuvinte... in joia recunostintei.Multumesc Sfintei Cuvioase Parascheva ca m-a primit si in acest an sa ma inchin la sfintele ei moaste.
Anul acesta cred ca a fost cu adevarat bucuroasa de oaspeti, caci a fost o vreme atat de frumoasa, cum de mult nu am mai vazut in aceasta zi.
Totul a fost luminos, cald, plin de bucurie duhovniceasca.
Dumnezeu iubeste Iasul nostru drag si ne ingaduie lucruri ce cu greu se pot exprima.
miercuri, 15 octombrie 2008
Premiu
Saptamana trecuta am primit un premiu, pentru care ii multumesc mult Anei
Il daruiesc tuturor femeilor din lista mea de bloguri, caci toate sunt deosebite si toate il merita cu prisosinta. Prin ele am vazut ca poate exista prietenie si prin alte cai decat cele directe. Doamne ajuta tuturor si viata plina de binecuvantari.
Acestea sunt:
ania's life
Beautifully Imperfect
Binecuvantarea casei
Biserica din casa
Cristina's world
Daruind vei dobandi...
Din Pridvor
Dulce casa...
Femeia Ortodoxa
Floricele Colorate 
Florile, pasiunea mea
Gândeşte frumos!
Gânduri pentru fiecare zi
Home Living
Jurnal de boierie
jurnal de multumire
Jurnalul Anei
Mamica Iubitoare
Nihil sine Deo
ortodoxie şi viaţă
picurideroua
ramura înflorită
The Blessed Nest
The Inspired Room
THE NAME OF THE ROSE
The Secret is in the Sauce
Un Coltisor de Rai
Viata si credinta dobrogeana
Viaţa la ţară
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
{Jurnal de recunostinta} Ziua a 10-a: Miracolul vietii
Azi sunt recunoscatoare pentru miracolul vietii care a ajuns si la mine dupa zeci, sute de mii de ani de existenta pe aceasta planeta, si ca...
-
Cand slaviti ucenici Asculta mai multe audio Evenimente » Troparul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie) "Când slăviţii ucenici...
-
Azi sunt recunoscatoare pentru miracolul vietii care a ajuns si la mine dupa zeci, sute de mii de ani de existenta pe aceasta planeta, si ca...
