Din cuvantul Maicii Siluana

In aceasta conferinta despre darul lui Dumnezeu, tinuta la Arad in Postul Pastelui din anul 2006, care poata fi descarcata de aici, maica incepe prin a ne invata sa intelegem bucuria in viata aceasta, pe care o traim acum, pe pamant. Voi reda cateva idei din acest inceput de conferinta, pe care am reusit sa le consemnez deocamdata, fara a nota si exemplele de viata care fac atat de savuros discursul Maicii.

Unde e darul vietii, ne putem intreba? Daca eu arat asa (cum nu-mi place), daca cei din jurul meu parca s-au vorbit sa faca ce nu-mi place mie? Niciodata nu suntem multumiti cu nimic. Ce dar e acesta? Cum sa ne bucuram?
Aceasta este taina. Bucuria tine de noi. Acest "dat" (felul in care aratam, persoanele pe care le avem in jur, cu boli, cu defecte, necazurile care dau peste noi) este ca prescura pe care o ducem noi la biserica. Trebuie sa vina preotul sa binecuvinteze, sa cheme Duhul lui Dumnezeu si sa transforme prescura in trupul Mantuitorului, sa transforme datul in dar.
Daca astept sa mi se faca nasul frumos voi muri si nu ma pot bucura de viata, pentru ca ma uit in oglinda si nu-mi place nasul... daca astept sa se schimbe guvernul, mor asteptand sa repare strazile... traim in amanare... traim in nadejdi false si cadem in deznadejde, traim in iluzii si cadem in deziluzii. Si noi zicem tot timpul ca "daca s-ar fi intamplat asa", ori "daca ar fi fost altfel...", ori "daca as fi aratat asa..."
Dar noi trebuie sa ne dumirim, sa ne zicem: acestea sunt datele. Dumnezeu, prin Duhul Sfant, transforma "datul" in "dar". Cu o conditie insa: ca eu sa primesc darul Duhului Sfant, care se da omului la cerere. Nu cade peste om asa, ca nu e fulger. (Il mai nimereste pe un Saul. De ce? Pentru ca el il cauta pe Dumnezeu. Pentru cei ce-l cauta, foamea lor de Dumnezeu e mai vie decat a noastra, caci noi zicem: "ei, ma iarta Dumnezeu". Dar ii cerem iertare?)
Omul trebuie sa faca ceva. Omul este "partener de dialog cu Dumnezeu" (pr. Staniloae). Omul poate sa faca asta. Dumnezeu nu transforma painea in trupul lui doar asa... Mantuitorul nu a transformat pietrele in paini. De ce? Pentru ca nu vrea sa faca nimic fara stapanul de la inceput al acestei acestei lumi; pe noi ne-a creat sa fim stapanii acestei lumi. Ii dau eu cinci paini, El hraneste cinci mii de oameni...
Dar noi suntem necajiti si strigam: "Unde este Dumnezeu?" Dumnezeu este in tine. Si ce face El? Pai "bodoganeste". Ne arata slabiciunile noastre, locul in care trebuie sa ne transformam, in fiecare gand rau a nostru, in fiecare nemultumire a noastra.

Deci, daca am descoperit asta, eu pot sa-mi transform viata. Si pot sa transform datul in dar. Si in acest demers sa luam in primul rand ce nu ne place. Din tot ce nu ne place in viata noastra putem face aluatul pe care il vom transforma in dar. Toate necazurile sunt locurile fierbinti in care lucreaza harul. Acolo e locul de intalnire al nostru cu Dumnezeu, pentru ca acolo striga omul la Dumnezeu. Parintele Arsenie (Boca) spune: In necazuri, omul striga la Dumnezeu: "Doamne miluieste!", iar Dumnezeu ii raspunde "omule, schimba-te!".