"...Aievea nu şi nici cu-nchipuirea
Eu munţii nu-i mai simt cum îi simţeam
În vremea unor basme petrecute
Când se făcea că un copil eram,
Când mă-nsoţeam cu păsări şi cu ciute,
Când mă-nstelam cu flori, când nu eram."
(Nicolae Labiş, Omul comun)
„Prin înţelepciune se ridică o casă, prin bună chibzuială se întăreşte și prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot felul de avuţie scumpă şi plăcută...” (Pilde 24, 3-4)
Cum să ne privim aproapele. Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu. Ce uşurime, ce stare de bine, ce fericită curăţie este atunci când omu...
ce frumos, tare imi plac fotografiile vechi, o sa scanez si eu cateva.
RăspundețiȘtergereAm fost la bunici in we si nu m-am putut abtine... Casele acelea vechi, cu fotografii ingalbenite in rama...
RăspundețiȘtergere