"...Aievea nu şi nici cu-nchipuirea
Eu munţii nu-i mai simt cum îi simţeam
În vremea unor basme petrecute
Când se făcea că un copil eram,
Când mă-nsoţeam cu păsări şi cu ciute,
Când mă-nstelam cu flori, când nu eram."
(Nicolae Labiş, Omul comun)
Azi sunt recunoscatoare pentru miracolul vietii care a ajuns si la mine dupa zeci, sute de mii de ani de existenta pe aceasta planeta, si ca...
ce frumos, tare imi plac fotografiile vechi, o sa scanez si eu cateva.
RăspundețiȘtergereAm fost la bunici in we si nu m-am putut abtine... Casele acelea vechi, cu fotografii ingalbenite in rama...
RăspundețiȘtergere