Despre Maica Siluana Vlad, cu dragoste

Astăzi e o zi în care ne amintim mai mult de Maica Siluana Vlad. În 8 iunie, 2021, a trecut la Domnul. Sunt atât de recunoscătoare că am putut să mă bucur de câțiva ani din viață în preajma ei, să învăț de la ea, ca mentor, să mă "despart" de ea, atunci când am "crescut", pentru a merge pe drumul meu. Dumnezeu m-a binecuvântat pe cale trimițându-mi călăuză oameni extraordinari. Maica Siluana, Maica mea, Amma mea, cum îi spuneam de multe ori, a fost acolo să mă iubească, să mă îndrume, să mă certe sau "să-mi tragă preșul de sub picioare" când mi se părea că îmi iau avânt. M-am bucurat de "albastrul ei", pe care nu de puține ori mi l-a împărtășit, din "viul" ei, cu care m-a atras de la început. M-am bucurat să îi simt delicatețea, fragilitatea și iubirea profundă. M-am bucurat să îi văd puterea, fermitatea și severitatea care venea din integritate și permanenta legătură cu Dumnezeu. M-am bucurat să mă întâlnesc cu ea în Duh, cum spunea uneori și știu că prezența ei e acum parte și din ADN-ul meu, așa cum e parte din al multor altora. Mulțumesc, Doamne, mulțumesc, Maica mea! Domnul să te aibă în Bucuria Lui.

Și iată o conferință în care să o vedem, să ne bucurăm de acest "viu" peren, în care ne putem întâlni încă.