duminică, 20 aprilie 2014

Hristos a Înviat!

Hristos a murit pe cruce. Cât de greu le va fi venit Apostolilor, prietenilor Săi, tuturor ucenicilor Săi să trăiască acel moment! Până în ultima clipă ei vor fi sperat, vor fi aşteptat o minune care să oprească dezastrul. Dar n-a fost aşa; nemiloa­sa moarte le-a spulberat speranţele, le-a risipit toate visele.
Ceva asemănător nu li se va întâmpla oare şi unora din­tre noi? Nu întâlnim şi în zilele noastre evenimente care nu-şi găsesc explicaţie, încercări care ne sfâşie sufletul, ab­surdităţi misterioase, probleme irezolvabile, în urma cărora ajungem să ne închipuim că soarele s-a stins şi că luna nu mai dă lumină?
Aşa vor fi simţit şi primii creştini, privind mormântul ca­re le răpise tot ce aveau mai scump. Aşa ni se întâmplă şi nouă. Cele mai grele lovituri ale sorţii sunt cele care se abat asupra noastră pe neaşteptate: în plină viaţă, apare moartea, care ne răpeşte tot ce avem mai scump şi atunci parcă încre­menim de durere.


Învierea lui Hristos s-a produs pe neaşteptate, asemenea unui cutremur de pământ. Era ceva care părea imposibil. Dar „puterea învierii Sale” ne va elibera şi pe noi. Să rămâ­nem puternici: în întuneric şi lumină puterea şi iubirea vor străluci asupra noastră. Să nu cădem în deznădejde. Chiar dacă ni se va părea vreodată că El este mort, să nu uităm că este viu în veci. Şi că ne iubeşte cu iubire veşnică.
Prin această putere a lui Hristos, care se săvârşeşte întru neputinţa voastră, vi se va da să realizaţi cele irealizabile, şi să atingeţi cele de neatins.


(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 350 sursa)

duminică, 6 aprilie 2014

O duminică minunată!

În această duminică vă propun ca punct de pornire la meditație câteva întrebări lansate de pr. Constantin Sturzu în predica rostită anul trecut la duminica a 5-a din Post, a Sfintei Maria Egipteanca.



De ce suntem chemaţi în această săptămână să reflectăm la modelul pe care ni-l oferă sf. Maria Egipteanca?

Ce/cine a adus-o pe această sfântă la biserică?
Patima ei. Vă vine să credeţi că tocmai această patimă a adus-o la biserică? Cum a adus-o? Noi avem impresia că doar virtuţile ne aduc la biserică...

E uimitor ce se întâmplă cu noi în momentul în care suntem oneşti cu viaţa noastră.

Ea a fost onestă şi şi-a trăit credinţa ei (că viaţa asta înseamnă: să se folosească de trupul său în felul acela) până la capăt.

duminică, 30 martie 2014

O duminică minunată!!!

 ”Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.
Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
  •  Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul
  • şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
  • și încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
  • În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
  • Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.” (Ef. 6, 11-18)




vineri, 21 martie 2014

12 atitudini sfințitoare pentru o soție: Să fie de încredere

Pentru luna martie a acestui an mi-am propus aici ca atenția să se îndrepte spre încredere.

Despre încrederea în cuplu, Sf. Teofan Zăvorâtul spune că e temelia vieții conjugale fericite.

Care ar fi portretul robot al soției de încredere?

Într-un cuvânt, este femeia virtuoasă, despre care găsim scris în Pilde 31; e femeia care întotdeauna face bine soțului său. ”... Preţul ei întrece mărgeanul. Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată. Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale...” (v. 10-12)



  • Dar sunt momente în care încrederea este dărâmată de lovituri primite în rănile sufletului.

  • Când dezamăgirea sapă în această temelie a încrederii și riscă să dărâme întregul edificiu al căsniciei.

  • Sunt momente când durerea este atât de intensă, încât ai vrea ca pământul să se surpe, să te înghită toată.

  • Când pare că încă o zi pe care s-o mai duci este prea mult.

  • Când ai nevoie de un efort supraomenesc ca să te dai jos din pat dimineața.

  • Când pare nu este nimeni pe lume care să te audă sau să te asculte.


Unde să-ți atârni atunci încrederea? De ce să te mai agăți? De cine?
Să auzim atunci glasul Psalmistului, care spune: ”așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul.” (ps. 26)
Să fim, precum spune Apostolul, ”cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei” (Evr. 12, 2)



Da, este un salt în golul necunoscutului. Un salt de credință atunci când parcă tocmai credința e cea care lipsește. Un gând la El. Atât.


joi, 20 martie 2014

{Clubul mămicilor} ”Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind, să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate..."


Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.


***
Și această săptămână a stat sub semnul încrederii:


Versetul de azi:

"Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, ştim că dobândim cererile pe care I le-am cerut. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate..." (In 5, 14-16)

  • De unde știu care e voința lui Dumnezeu într-o situație?
  • M-am rugat, am văzut situații în care Domnul a dat viață fratelui care păcătuiește și pentru care m-am rugat?


***

Situatia zilei:


Somnul copilului meu:

De la 2 la 1 perioada de somn după amiază

Rutina de seară


duminică, 16 martie 2014

O duminică minunată!



”Când gândirea noastră se învârte în cerc și e zdruncinată în simțirile ei din pricina amenințărilor Scripturii și a osândelor ei la adresa păcatelor noastre, n-avem nici o scăpare de această teamă decât gândul că Dumnezeu S-a împăcat cu noi prin moartea Fiului Său pe când eram noi păcătoși (Rom 5, 8). Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său într-o vreme când nu era nici urmă de frică de Dumnezeu în lume; căci stă scris: ”Am fost găsit de cei care nu M-au căutat și M-am lăsat căutat de cei care nu întrebau de Mine.” (Is. 65, 1)”


(Sf. Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, p. 125)