vineri, 30 mai 2014

Fotografiile lunii

Luna mai a fost plină... plină.
Tot felul de activități, aniversări, călătorii și bucurii de toate felurile.
Grădina mea minunată m-a chemat la lucru afară. Slavă Ție, Doamne, pentru toate!!!



miercuri, 14 mai 2014

”Să ne ferim ochii, să ne ferim auzul, să ne ferim simţurile de tot ce este rău”

”Viaţa noastră este frumoasă pentru că noi înşine cunoaştem calea, dar în această nebunie a societăţii, oare cât vom mai rezista?
Şi atunci este cazul să ne ferim ochii, să ne ferim auzul, să ne ferim simţurile de tot ce este rău, de tot ce este murdar, de tot ceea ce nu ne face cinste nouă. Căci afectează demnitatea şi ne conduce apoi în căsnicie la diverse aspecte bolnăvicioase, chiar putem să ne îmbolnăvim în timpul căsniciei de diverse boli: boli ale sufletului, boli ale psihicului; după aceea sunt alte aspecte fiziologice şi celelalte.” (Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 100)


sâmbătă, 3 mai 2014

La mulți ani și o duminică minunată!

După cum se știe deja, azi e ziua femeilor creștine.
Mai întâi, la mulți ani în bucuria de a fi femei... creștine!


Într-un fel, este o zi onomastică a blogului acestuia. Gândul la ”femeia creștină”, la cum ar fi o femeie a zilelor noastre, care își spune ”creștină” m-a făcut să-l pornesc dintru început. Nu, nu există o ”rețetă”, deși caracteristici s-ar putea desprinde.

Părintele Rafail spunea că ”ortodoxia nu este altceva în esența ei decât așa cum l-a gândit Dumnezeu pe om dintru început”... , este ”felul în care Dumnezeu a făcut pe om.” Pornind de la acest cuvânt, aș parafraza că o femeie creștină este o femeie așa cum a gândit-o Dumnezeu.


Iar, cu privire la femeile mironosițe, despre care se vorbește în această duminică, mi-a reținut atenția un gând al unui om drag sufletului meu, Marius Iordăchioaia: ”nişte femei, care mereu şi pretutindeni dau buzna, fără nici o acreditare ştiinţifică, căutându-L pe Iisus: până şi în mormânt... această ceată de mironosiţe, ca un pâlc de fecioare descinzând direct din Cântarea Cântărilor, Îl caută pretutindeni pe Bărbatul vieţii lor.”

***
Sunt eu oare o femeie așa cum a gândit-o Dumnezeu?
Am eu acest dor de Dumnezeu, de a fi mereu, mereu, cu El?
Iată două întrebări-meditație pentru această duminică, la care vă invit și pe voi.

Hristos a înviat!



duminică, 20 aprilie 2014

Hristos a Înviat!

Hristos a murit pe cruce. Cât de greu le va fi venit Apostolilor, prietenilor Săi, tuturor ucenicilor Săi să trăiască acel moment! Până în ultima clipă ei vor fi sperat, vor fi aşteptat o minune care să oprească dezastrul. Dar n-a fost aşa; nemiloa­sa moarte le-a spulberat speranţele, le-a risipit toate visele.
Ceva asemănător nu li se va întâmpla oare şi unora din­tre noi? Nu întâlnim şi în zilele noastre evenimente care nu-şi găsesc explicaţie, încercări care ne sfâşie sufletul, ab­surdităţi misterioase, probleme irezolvabile, în urma cărora ajungem să ne închipuim că soarele s-a stins şi că luna nu mai dă lumină?
Aşa vor fi simţit şi primii creştini, privind mormântul ca­re le răpise tot ce aveau mai scump. Aşa ni se întâmplă şi nouă. Cele mai grele lovituri ale sorţii sunt cele care se abat asupra noastră pe neaşteptate: în plină viaţă, apare moartea, care ne răpeşte tot ce avem mai scump şi atunci parcă încre­menim de durere.


Învierea lui Hristos s-a produs pe neaşteptate, asemenea unui cutremur de pământ. Era ceva care părea imposibil. Dar „puterea învierii Sale” ne va elibera şi pe noi. Să rămâ­nem puternici: în întuneric şi lumină puterea şi iubirea vor străluci asupra noastră. Să nu cădem în deznădejde. Chiar dacă ni se va părea vreodată că El este mort, să nu uităm că este viu în veci. Şi că ne iubeşte cu iubire veşnică.
Prin această putere a lui Hristos, care se săvârşeşte întru neputinţa voastră, vi se va da să realizaţi cele irealizabile, şi să atingeţi cele de neatins.


(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 350 sursa)

duminică, 6 aprilie 2014

O duminică minunată!

În această duminică vă propun ca punct de pornire la meditație câteva întrebări lansate de pr. Constantin Sturzu în predica rostită anul trecut la duminica a 5-a din Post, a Sfintei Maria Egipteanca.



De ce suntem chemaţi în această săptămână să reflectăm la modelul pe care ni-l oferă sf. Maria Egipteanca?

Ce/cine a adus-o pe această sfântă la biserică?
Patima ei. Vă vine să credeţi că tocmai această patimă a adus-o la biserică? Cum a adus-o? Noi avem impresia că doar virtuţile ne aduc la biserică...

E uimitor ce se întâmplă cu noi în momentul în care suntem oneşti cu viaţa noastră.

Ea a fost onestă şi şi-a trăit credinţa ei (că viaţa asta înseamnă: să se folosească de trupul său în felul acela) până la capăt.

duminică, 30 martie 2014

O duminică minunată!!!

 ”Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.
Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
  •  Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul
  • şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
  • și încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
  • În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
  • Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.” (Ef. 6, 11-18)