marți, 30 septembrie 2014

Ceva dulce

O nouă rețetă
Îmi place foarte mult budinca de paste cu brânză la cuptor.
Mi-am dorit să pregătesc una care să fie mai dietetică și de aceea am folosit din nou... tărâțe de ovăz.

Budincă de ovăz cu brânză

Ingrediente:


3 ouă
8 lg tărâțe ovăz
250 g brânză degresată vaci (sau proaspătă, pentru cine )
100 ml lapte degresat
1 iaurt 0.1
un praf sare
4 lg fructoză
esență vanilie
coajă rasă de lămâie

Preparare

Spre deosebire de macaroane, care trebuie fierte înainte de a fi date la cuptor, ingredientele de mai sus se amestecă toate odată, se pun în formă și se dau la cuptorul preîncălzit (180 grade) timp de 30-40 min sau până budinca devine aurie.
Este delicioasă!





marți, 12 august 2014

Rețete dietetice

De ceva vreme am trecut la o dietă mai sănătoasă. Adică am eliminat carnea, carbohidrații și zahărul. Practic, pornesc de la principiile dietei Montignac, doar că, firește, respect perioadele de post rânduite de Biserică și am scos și carnea, pe care în ultima vreme îmi era foarte greu s-o duc.
Slavă Domnului, și piața românească abundă în tot felul de produse care permit o alimentație variată dar și sănătoasă (pe cât se poate, în condițiile actuale de poluare etc.)
Îmi place mult să bucătăresc; sau poate mai mult să nu mă plictisească monotonia mâncărurilor. În trecut gândeam că, fiind creștin, e suficient postul pentru o alimentație echilibrată și pentru păstrarea unei greutăți corporale normale. Însă pactica m-a convins de contrariu. Eram în stare să mănânc doar covrigi și apă (pentru a nu ”pierde vremea” gătind sofisticat în post) și ajungeam să mă gândesc la perioadele de post ca fiind perioade de îngrășare, pentru că așa se întâmpla. Și mai credeam că e foarte greu să ții și post și dietă în același timp. Din nou, practica mă convinge de contrariu.
Deși eu am pornit de la dieta Montignac, cred că regimul cel mai bun e cel pe care-l tolerezi cel mai bine, mâncând alimente pe care le simți că-ți fac bine și eliminând altele, chiar dacă ele nu ar fi contrare acelui regim, pentru că organismul le suportă mai greu. Așa încât aș zice că mai degrabă merg pe o dietă personalizată.
Și după toată această teorie, încep azi prin a posta o rețetă pe care am testat-o chiar astăzi.
Este o rețetă de post, bună și în faza I și în faza II a dietei Montignac.

Ardei umpluți cu tărâțe de ovăz și dovlecei






Ingrediente:

10 cepe mici
8 ardei grași
1 dovlecel
roșii (eu am folosit cherry)
sos de roșii
100 g tărâțe de ovăz
pătrunjel, leuștean, cimbru tocate fin
sare, piper
Am dat aceste cantități cu titlu orientativ, eu le potrivesc din ochi atunci când le prepar.



Reteta ca la sarmale cu orez si carne, doar ca am folosit in loc tarate de ovaz si dovlecei rasi. Ca sugestie, mai putina apa decat am folosit eu (taratele nu se umfla chiar ca orezul).

Iată procesul tehnologic:

Ceapa curatata si taiata (la robot) merge in tigaia cu ulei de rapita (n-am mai folosit pana acum, am inteles ca e sanatos); am pus si niste ulei de masline pentru ca-mi place cum se combina aroma cu cea a rosiilor.
Peste ceapa, dupa ce se caleste un pic, am adaugat tarate de ovaz, apoi asezonat cu sare, piper, patrunjel, leustean, cimbru (astea sunt aromele specifice de sarmale cum imi plac mie); am adaugat sos de rosii si am mai lasat un pic. Am amestecat, sa nu se lipeasca. Consistenta e ca la sarmale. Cat sta compozitia la foc mic, am ras dovlecelul si l-am pus la scurs, cu sare, vreo 5 min cred, dupa care l-am clatit cu apa si l-am adaugat la compozitie, in tigaie. Am amestecat bine si am mai lasat 2 min. Apoi, cu lingura, luat si umplut ardeii care asteptau pregatiti dinainte. Turnat peste ei sos de rosii cu generozitate (daca va plac mai acrisori) si apa cam pana la jumate. Inca un praf de sare si cimbru deasupra si dat la cuptor, la 180 cam o oră jumate. Au iesit deliciosi.



Taratele de ovaz sunt foarte sanatoase, cu avantajul ca au un indice glicemic foarte scazut (15), ceea ce le permite sa fie folosite cam cu orice, in ceea ce priveste dieta. Dar ele sunt sanatoase si pentru ca ajuta la scaderea colesterolului din sange, la detoxifiere si asa mai departe. E recomandat totusi sa nu se manance mai mult de 3 linguri pe zi, pentru a evita tulburarile intestinale, pierderile de vitamina D si de magneziu, care ar putea fi asociate cu consumul excesiv.

vineri, 30 mai 2014

Fotografiile lunii

Luna mai a fost plină... plină.
Tot felul de activități, aniversări, călătorii și bucurii de toate felurile.
Grădina mea minunată m-a chemat la lucru afară. Slavă Ție, Doamne, pentru toate!!!



miercuri, 14 mai 2014

”Să ne ferim ochii, să ne ferim auzul, să ne ferim simţurile de tot ce este rău”

”Viaţa noastră este frumoasă pentru că noi înşine cunoaştem calea, dar în această nebunie a societăţii, oare cât vom mai rezista?
Şi atunci este cazul să ne ferim ochii, să ne ferim auzul, să ne ferim simţurile de tot ce este rău, de tot ce este murdar, de tot ceea ce nu ne face cinste nouă. Căci afectează demnitatea şi ne conduce apoi în căsnicie la diverse aspecte bolnăvicioase, chiar putem să ne îmbolnăvim în timpul căsniciei de diverse boli: boli ale sufletului, boli ale psihicului; după aceea sunt alte aspecte fiziologice şi celelalte.” (Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 100)


sâmbătă, 3 mai 2014

La mulți ani și o duminică minunată!

După cum se știe deja, azi e ziua femeilor creștine.
Mai întâi, la mulți ani în bucuria de a fi femei... creștine!


Într-un fel, este o zi onomastică a blogului acestuia. Gândul la ”femeia creștină”, la cum ar fi o femeie a zilelor noastre, care își spune ”creștină” m-a făcut să-l pornesc dintru început. Nu, nu există o ”rețetă”, deși caracteristici s-ar putea desprinde.

Părintele Rafail spunea că ”ortodoxia nu este altceva în esența ei decât așa cum l-a gândit Dumnezeu pe om dintru început”... , este ”felul în care Dumnezeu a făcut pe om.” Pornind de la acest cuvânt, aș parafraza că o femeie creștină este o femeie așa cum a gândit-o Dumnezeu.


Iar, cu privire la femeile mironosițe, despre care se vorbește în această duminică, mi-a reținut atenția un gând al unui om drag sufletului meu, Marius Iordăchioaia: ”nişte femei, care mereu şi pretutindeni dau buzna, fără nici o acreditare ştiinţifică, căutându-L pe Iisus: până şi în mormânt... această ceată de mironosiţe, ca un pâlc de fecioare descinzând direct din Cântarea Cântărilor, Îl caută pretutindeni pe Bărbatul vieţii lor.”

***
Sunt eu oare o femeie așa cum a gândit-o Dumnezeu?
Am eu acest dor de Dumnezeu, de a fi mereu, mereu, cu El?
Iată două întrebări-meditație pentru această duminică, la care vă invit și pe voi.

Hristos a înviat!



duminică, 20 aprilie 2014

Hristos a Înviat!

Hristos a murit pe cruce. Cât de greu le va fi venit Apostolilor, prietenilor Săi, tuturor ucenicilor Săi să trăiască acel moment! Până în ultima clipă ei vor fi sperat, vor fi aşteptat o minune care să oprească dezastrul. Dar n-a fost aşa; nemiloa­sa moarte le-a spulberat speranţele, le-a risipit toate visele.
Ceva asemănător nu li se va întâmpla oare şi unora din­tre noi? Nu întâlnim şi în zilele noastre evenimente care nu-şi găsesc explicaţie, încercări care ne sfâşie sufletul, ab­surdităţi misterioase, probleme irezolvabile, în urma cărora ajungem să ne închipuim că soarele s-a stins şi că luna nu mai dă lumină?
Aşa vor fi simţit şi primii creştini, privind mormântul ca­re le răpise tot ce aveau mai scump. Aşa ni se întâmplă şi nouă. Cele mai grele lovituri ale sorţii sunt cele care se abat asupra noastră pe neaşteptate: în plină viaţă, apare moartea, care ne răpeşte tot ce avem mai scump şi atunci parcă încre­menim de durere.


Învierea lui Hristos s-a produs pe neaşteptate, asemenea unui cutremur de pământ. Era ceva care părea imposibil. Dar „puterea învierii Sale” ne va elibera şi pe noi. Să rămâ­nem puternici: în întuneric şi lumină puterea şi iubirea vor străluci asupra noastră. Să nu cădem în deznădejde. Chiar dacă ni se va părea vreodată că El este mort, să nu uităm că este viu în veci. Şi că ne iubeşte cu iubire veşnică.
Prin această putere a lui Hristos, care se săvârşeşte întru neputinţa voastră, vi se va da să realizaţi cele irealizabile, şi să atingeţi cele de neatins.


(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 350 sursa)

duminică, 6 aprilie 2014

O duminică minunată!

În această duminică vă propun ca punct de pornire la meditație câteva întrebări lansate de pr. Constantin Sturzu în predica rostită anul trecut la duminica a 5-a din Post, a Sfintei Maria Egipteanca.



De ce suntem chemaţi în această săptămână să reflectăm la modelul pe care ni-l oferă sf. Maria Egipteanca?

Ce/cine a adus-o pe această sfântă la biserică?
Patima ei. Vă vine să credeţi că tocmai această patimă a adus-o la biserică? Cum a adus-o? Noi avem impresia că doar virtuţile ne aduc la biserică...

E uimitor ce se întâmplă cu noi în momentul în care suntem oneşti cu viaţa noastră.

Ea a fost onestă şi şi-a trăit credinţa ei (că viaţa asta înseamnă: să se folosească de trupul său în felul acela) până la capăt.