{O carte pe lună}: 1. Șapte greșeli prostești pe care oamenii inteligenți le fac în relația de cuplu

Mi-am propus ca în acest an să abordez provocarea de a prezenta o carte pe lună.

Am sucit și răsucit cărțile din bibliotecă și prima a ieșit aceasta a unei psihoterapeute cu experiență, Carolyn N. Bushong. Autoarea este psiholog și consilier, terapeut de cuplu și familie. Este autoare a cărților Loving Him Without Losing You (1993), Bring Back the Man You Fell in Love With (2006) și a acesteia, Șapte greșeli prostești pe care oamenii inteligenți le fac în relația de cuplu, tradusă în limba română de către Ana-Veronica Mircea și apărută în 2008 la editura Curtea Veche.

Mi-a plăcut că a pornit de la o idee de bază: aceea că cei doi parteneri au nevoie să își dorească să înfrunte și să depășească necazurile care se ivesc în decursul căsătoriei. Am întâlnit cupluri care la momentul la care au întâmpinat divergențe cu privire la rezolvarea unor probleme au crezut sincer că mariajul lor s-a sfârșit, că iubirea s-a consumat.

Iată câteva rânduri din carte:

”O relație fericită este un dar de la Dumnezeu; este una dintre cele mai mari plăceri ale vieții. Însă este o entitate vie, care evoluează și care trebuie hrănită dacă vă așteptați să supraviețuiască provocărilor și schimbărilor întâlnite în cale. Când relația dumneavoastră își descoperă echilibrul, când reușiți amândoi să faceți compromisuri din proprie inițiativă și să vă impuneți menținerea sincerității emoționale, legătura care vă unește devine mai puternică. Problemele pot fi uși către o intimitate mai profundă, în loc de ziduri care să vă despartă.”

Autoarea e de părere că facem aceste greșeli în primul rând din cauza convingerilor greșite despre cuplu cu care intrăm în relație. 

„Cuplurile care săvârșesc oricare dintre cele mai prostești șapte greșeli sunt ca doi bucătari care stau în fața unui castron cu aluat, încercând să facă o prăjitură excelentă din două rețete greșite. Fără să-și dea seama, amestecă ingrediente incompatibile (precum abuzul și dragostea, secretomania și intimitatea), otrăvitoare (precum resentimentele și pedepsele) sau imposibil de digerat (precum minciuna și comportamentele despotice sau dependente). În loc să pornească de la zero, fiecare bucătar respectă o altă rețetă. Când prăjitura nu crește, glazura e sărată și umplutura acră, fiecare presupune, fără să stea pe gânduri, că partenerul său a greșit ceva. Niciunul nu pune la îndoială rețeta.”

Photo by Clarisse Meyer on Unsplash

Și iată lista celor șapte greșeli, precum și a modalităților de prevenire, conform Carolynei Bushong:

1.  Forțarea intimității - Protejarea intimității personale și a nu fugi după partener
2.  Pretenția ca partenerul să-ți citească gândurile - Comunicarea sentimentelor și dorințelor
3.  Adoptarea rolului de martir - Rezolvarea problemelor emoționale din trecut
4.  Presupunerea că ai întotdeauna dreptate - Întreținere dragostei și respectului
5.  Salvarea partenerului - Când partenerul nu vrea să coopereze, retragere cu explicarea acestei atitudini, precum și stabilirea unor limite pentru a putea schimba purtările urâte ale partenerului
6.  Convingerea că ai un partener sigur - A fi partener, nu părinte
7.  Pasiunea lăsată să se stingă - A rămâne activă din punct de vedere sexual

 Autoarea îndeamnă la cunoaștere de sine, la asumarea propriei identități, la asumarea greșelilor și la controlarea propriei vieți, nu pe cea a partenerului. Ceea ce vă doresc și eu!
Spor la citit!

Cartofi franțuzești

Gândindu-mă azi ce să prepar de mâncare, mi-a venit în minte un fel care, deși foarte simplu, nu l-am pregătit până la a merge în Spania. Fiind atât de versatil, acolo îl puteam pregăti rapid indiferent câte persoane aveam la masă. De altfel, nici de când m-am întors nu l-am mai făcut. În general încerc să nu combin carbohidrații cu proteinele.  Dar astăzi am făcut o excepție pentru că memoria afectivă mi-a adus, odată cu acest preparat delicios, amintiri legate de acel loc, pe care mi-a făcut plăcere să le rememorez. Așa că mai înainte de rețetă, să pun o vedere de acolo, o imagine luată de la fereastră.

Cartofii franțuzești sunt foarte simplu de preparat. Deoarece mi-a venit gândul să postez și aici rețeta abia în timp ce îi făceam, prima fotografie e la al doilea rând de cartofi așezați felii în vasul de copt.

Ingrediente:
- câțiva cartofi puși la fiert în coajă, în funcție de numărul degustătorilor. Eu am pregătit 10 cartofi potrivit de mari.
- 200 g telemea sau altă brânză mai sărată
- 100 g cașcaval ras
- 4 ouă
- 4 linguri de smântână
- 1 lingură unt, pentru uns forma de copt
- piper, sare
După cum spuneam, în funcție de numărul celor care vor mânca, ajustați și celelalte ingrediente.

Preparare:
- după ce cartofii sunt curățați de coajă (fierți în prealabil, cum spuneam mai sus), se taie felii de aproximativ 0.5 cm și se așază primul strat în forma de copt unsă cu unt.
- deasupra se pune telemeaua sfărâmată. Prefer tipul acesta de brânză deoarece se topește și e și sărată. În combinație cu cartofii, aceștia vor părea dulci.

- ouăle se bat cu smântâna, sarea și piperul și se adaugă deasupra, prin presărare cu lingura, din castron.

În funcție de câți cartofi și ce tip de formă aveți, vă vor ieși mai multe sau mai puține straturi. Eu, pentru că am avut o formă mai mare, am pus doar două straturi de cartofi cu telemeaua și sosul de smântână aferente.
- după ce terminați de așezat ultimul strat, presărați cu generozitate cașcavalul ras, apoi dați la cuptorul neîncălzit pentru 30 de minute - eu am pus la program cu ventilator, 250 grade.

Îmi place foarte mult mâncarea preparată la cuptor, deoarece în timp ce se coace eu mai am timp de câte ceva de lucru. Azi, a doua cafeluță și o lectură dintr-un material de specialitate.

Cred că am lăsat 35 de minute, nu am programat cuptorul. Deja a prins să se rumenească. Dar au ieșit numai bine!

Câteva picături de sos de soia și de roșii au ”împlinit” gustul

Misiune îndeplinită! Problema la felurile acestea de mâncare e că tot ai mai mânca! Fiică-mea a mai cerut o porție. Delicios!

Cuvântul anului

M-am gândit mult dacă să închid blogul acesta. În ultima vreme a fost un mozaic nestructurat și cu apariție sporadică.
Și totuși, partea aceea sentimentală din mine a câștigat. Pentru că da, blogul acesta are valoare sentimentală. L-aș putea asemăna cu o casă a copilăriei mele la care mă întorc cu emoție, chiar dacă ea și-a schimbat între timp total aspectul, și încă de mai multe ori.
Am petrecut aici multe clipe frumoase ale vieții mele.
Așa încât, în loc să-l închid, îmi iau un angajament: acela de a posta măcar un articol pe lună. Un articol care privește abordarea creștină a vieții de către o soție, mamă, preoteasă.
Da, activitățile mele s-au diversificat și s-au înmulțit între timp, dar încă mai croșetez câte o căciulă pentru soțul meu, încă mai cos câte o rochie, încă îmi mai place să gătesc și să prepar ”rețetele mele”.
Aplecarea asupra îmbunătățirii vieții oamenilor căsătoriți s-a adâncit și s-a extins, la fel și cea de îmbunătățire a vieții din toate perspectivele.
Mă așteaptă un 2019 plin, cu ajutorul lui Dumnezeu. Am nevoie de un cuvânt puternic pentru noul an. M-am gândit deci la cuvântul

 Pentru mine, determinarea poartă în sine hotărârea, decizia, concentrarea, perseverența în a realiza ceea ce îți propui.
Am nevoie de determinare pentru a duce la bun sfârșit lucrurile pe care le-am început.
Am nevoie de determinare pentru a mă apuca de alte lucruri pe care le-am tot amânat.
E nevoie tot de determinare pentru a continua să fac ceea ce am de făcut chiar și atunci când mai degrabă aș abandona.
Unul dintre lucrurile începute pentru anul următor este un blog nou ce îmi propun să reflecteze preocupările mele profesionale.
Și pentru că e un moment de bilanț, m-am gândit să fac o retrospectivă a hotărârilor de început de an din anii trecuți, așa cum au trecut ei pe aici:

• Aș putea spune că anul de început al acestui blog - 2008 - a fost marcat de întâlnirea cu Maica Siluana. Faptul de a fi adusă în viața mea a restructurat totul din cele mai adânci profunzimi, ceea ce mă făcea să spun uimită la început de 2009 că sunt în fața unui „caiet de 365 de file albe”.
• La începutul lui 2010 spuneam că, pentru mine, „în fiecare zi începe "anul nou"”
• După un 2010 tumultuos, în 2011 am început să ”văd” vremea ce vine în perspectivă și am perceput anul ce începea ca fiind unul al responsabilității asumate.
• În 2012 am primit ca provocare împăcarea și iertarea.
• Începutul anului 2013 a venit cu invitația la introspecție.
• 2014 venea cu gândul organizării. Îmi aduc aminte că mi-a reușit!
• În ianuarie 2015 propuneam o provocare: 30 days challenge. Mi-a fost de mare ajutor. Am uitat însă între timp, ar fi bine să-mi reamintesc, mai ales că e vorba și despre determinare. 
• În 2016 îmi propuneam ca și cuvânt al anului

• În anul de grație 2017, cuvântul a fost

• Iar în anul acesta, 2018, care se încheie din mila Domnului, cuvântul a fost

În speranța că ați avut un 2018 fructuos, vă urez un an 2019 plin de binecuvântările lui Dumnezeu!
La mulți ani!