Perfect Days

Imi place luna august pentru ca e ca un alt fel de „sfarsit de an”. Nu stiu dacă pentru ca 1 septembrie e prima zi a anului bisericesc sau pentru ca in septembrie incepe anul scolar - un nou inceput (desi nu mai am copii care sa inceapa scoala, anul acesta mezina a terminat facultatea) - cert e ca intotdeauna am avut gandul ca august ar trebui sa fie ultima luna a anului, nu decembrie. Faptul ca incep sa cada frunzele, ca se culeg roadele pamantului, incep sa plece pasarile calatoare... totul vorbeste despre incheiere. Ca atunci cand mergi la picnic si la final iti aduni lucrurile, strangi paturica, pui totul in geanta si pleci. Cred ca august e felul anului de a-si strange paturica 🧺

Vara este pentru mine mai degraba un anotimp static, in care intru pe mod „baterie” si stochez energie solara. Sunt o fiinta solara, imi place sa-mi bata soarele in casa, am schimbat locatii de cabinet pe motiv de lipsa de lumina. Vara asta m-am bucurat din plin de soare!

Nu-mi propun multe pe vara. Sa citesc o carte, doua. (Anul acesta am citit „Dezvoltarea personalitatii” a lui C. G. Jung si am reluat „Psiho-Cibernetica”, a lui M. Maltz). Sa meditez. Sa reduc activitatile pana la limita necesitatii. Sa ma inconjur pe cat se poate de rutina, de previzibil, de o atmosfera „plictisitoare”. Si in asta, sa fiu cat mai mult in prezent. Fara telefon, pe cat posibil (si am reusit, slava Domnului, sa las telefonul toată ziua in casă. Radeam ca „n-am facut niciun pas” zile intregi pentru ca aplicatia telefonului nu a detectat miscare). In felul acesta, timpul se umple de acum si devine ca o bucla temporala, fapt ce favorizează alipirea de Dumnezeu.

 

Am mai observat ceva la mine, vara. Ma imbolnavesc de vreo viroza . Nu fac parte dintre persoanele care se pot lauda ca „n-au mai racit de ani de zile!”. Eu am cel putin două viroze pe an: una iarna, la sfarsitul anului, si una vara. In vara aceasta am avut doua. Numesc virozele prilej de regenerare celulara si, desi nu ma simt deloc bine in timp ce sunt bolnava, am observat ca in corpul meu se intampla ceva ca o curatenie generala. Ma ajut in perioada bolii de tot felul de produse pornind de la tincturi💧, prafuri (curcuma), la uleiuri esentiale🧴si gemoterapie. De obicei sunt „ca noua” in 3-4 zile.

Scurtarea timpului petrecut pe telefon m-a ajutat la ceva: am renutat la toate canalele social-media. Si, recunosc, chiar am mai mult timp acum. Cred ca asta e motivul principal pentru care am simtit nevoia sa intru din nou pe acest blog. Pe vremuri era singura mea „fereastra catre lume”, iar acum m-am intors la ea. Este vitrina cu secvente ale vietii mele obisnuite sau cu lucruri care cred ca merita a fi impartasite.

Si, apropo de impartasire, dand timpul inapoi, imi dau seama ca a mai fost un element care a contribuit la iesirea din social-media: am vazut filmul „Perfect Days”, regizat de Wim Wenders, cu Koji Yakusho actor principal. Recomand! Filmul acesta este de o frumusete rara si de o profunzime tulburatoare!

Pe acordurile melodiei de la trailer iti urez un timp bun, iti multumesc ca ai citit pana la final si te mai astept cu drag la o cafea virtuala☕!