Vanitate si recunostinta

Am inceput, dupa cum spuneam, lectura Filocaliei. Astazi am petrecut cu Sf. Antonie cel Mare. Bine, sursa textului este controversata, nu se stie daca intr-adevar ii apartine, dar pr. Staniloae spune ca nu avem suficiente motive nici sa spunem ca nu e asa.

Photo by Allie Smith on Unsplash

Mi-au retinut atentia mai multe fragmente, dar as vrea sa ma opresc doar la doua:

Unul, despre vanitate: ''Sta in puterea noastra a trai infranat, dar a ne imbogati nu sta in puterea noastra! Deci ce vom zice? Avem lipsa de lucirea de scurta vreme a bogatiei, pe care nu avem puterea sa o agonisim, ramanand doar la simpla dorinta? O, ce nebuneste alergam, nestiind ca inaintea tuturor virtutilor se afla smerenia, precum inaintea tuturor patimilor sta lacomia pantecelui si poftirea celor lumesti.''

Cu alte cuvinte, a alege stapanirea de sine sta in puterea noastra - vreau sa ma stapanesc si ma stapanesc! -, dar nu putem alege sa devenim bogati (bogatia nu e efectul alegerii, asa cum e stapanirea de sine - vedem peste tot in jurul nostru oameni care isi doresc sa fie bogati, dar nu pot). De aceea, e nevoie sa fim atenti daca intr-adevar e bine pentru noi sa urmarim ceva ce nu sta in puterea noastra sa producem. Sa meditam daca e benefic sa ne directionam atentia, energia, resursele catre o iluzie.

Si un fragment despre puterea recunostintei

''Cand te intorci cu multumire spre asternutul tau, aducandu-ti aminte de binefacerile si de marea purtare de grija a lui Dumnezeu si umplandu-te de intelegerea cea bună, te vei veseli si mai mult, iar
somnul trupului tau se va face trezvie a sufletului si inchiderea ochilor tai, vedere adevarata a lui Dumnezeu, atunci tacerea ta, umplandu-se de bunurile primite, va da din tot sufletul si puterea o profund simtita slava lui Dumnezeu. Caci de va lipsi pacatul din om, o singura multumire cumpaneste mai mult decat toata jertfa cea de mare pret inaintea lui Dumnezeu.''