"Terapie pentru suflet"

Am iniţiat o noua pagină, care are titlul preluat chiar din Ziarul Lumina, unde apare de trei ori pe săptămână.
Voi pune aici fragmente-invitaţii la lectură.
Sper să găsiţi articolele postate interesante şi folositoare, aşa cum intenţionez să fie, şi chiar mai mult decât atât.
De asemenea, dacă aveţi sugestii cărora credeţi că le-ar putea răspunde colaboratoarele mele, mi le puteţi trimite şi voi fi bucuroasă în a le da curs, dacă se încadrează în specificul paginii.
Lectură plăcută!

La mulţi ani, Constantinilor şi Elenelor

Cu dorul şi dragostea lui Hristos, rănită fiind maica odraslei celei preadulce,
grăbindu-se a venit la sfântul Sion, la locul cel sfânt,
întru care s-a răstignit voind Mântuitorul nostru,
ca să ne mântuiască pe noi;
unde Crucea ridicând, bucurându-se a strigat:
Slavă Celui ce mi-a dăruit mie aceea de care aveam nădejde.

Lumina cea prealuminoasă, luceafărul cel de seară,
din necredinţă la credinţa Dumnezeirii venind,
te-ai adus să sfinţeşti pe popor şi cetatea.
Şi chipul Crucii pe Cer văzându-l, ai auzit de acolo:
Întru acesta biruieşte pe vrăjmaşii tăi;
de unde luând cunoştinţa Duhului,
preot te-ai uns şi împărat cu untdelemn,
întărind Biserica lui Dumnezeu,
părinte al ortodocşilor împăraţi,
al căruia şi sicriul izvorăşte tămăduiri,
Constantine cel ce eşti întocmai cu apostolii,
roagă-te pentru sufletele noastre.
(cântări de la vecernia sărbătorii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama sa Elena)

"Eu pentru tine m-am făcut om..."

imagine

La scăldătoarea oilor zăcea un om în neputinţă
şi văzându-Te pe Tine, Doamne, striga:

"Om nu am ca atunci când se tulbură apa să mă arunce în ea
că până merg eu, altul apucă înaintea mea şi ia tămăduire,
iar eu zac neputincios."

Şi îndată, milostivindu-se Mântuitorul, a zis către dânsul:

"Eu pentru tine m-am făcut om, pentru tine m-am îmbrăcat cu trup,
iar tu zici că nu ai om. Ridică-ţi patul tău şi umblă!"

Toate îţi sunt Ţie cu putinţă, Doamne, toate Te ascultă, toate Ţi se supun.
Adu-Ţi aminte şi de noi şi ne miluieşte, ca un iubitor de oameni.
(Slava de la litie din Duminica Slăbănogului)

Floricele

Mică notă de jurnal. E o primăvară atât de minunată şi anul acesta, aş vrea s-o imortalizez cumva. [În timp ce scriu, realizez că cea mai bună imortalizare este prin mulţumire, care întotdeauna încheie lucrurile] Aşa încât...
Mulţumesc, Doamne, pentru darul acestei primăveri.
Pentru secretul pe care mi l-ai împărtăşit cu atâta iubire, învăţându-mă să mă bucur pentru floricelele discrete din grădina mea, care au ieşit, plantate fiind de anul trecut.
Pentru bucuria de a duce de la un an la altul muşcate, în aşa fel încât să nu le mai cumpăr şi în această primăvară.
Pentru bucuria de a vedea zambile, narcise, nu-mă-uita şi primule plantate de mine anul trecut, iar anul acesta să le văd răsărind din nou.
Pentru lăcrămioarele pe care le-am găsit din belşug când ne-am mutat aici, iar acum au împânzit grădina.
Pentru arţarul japonez, care a petrecut iarna în grădina mea şi acum a înfrunzit atât de frumos, la fel ca şi liliacul, venit tot anul trecut, dar încă nu a făcut flori.
Pentru panseluţele pe care am învăţat să le îngrijesc, în aşa fel încât să înflorească în permanenţă.
Pentru palma Maicii Domnului şi dumitriţele pe care tocmai le-am plantat şi le aştept să înflorească în vară.
Şi pentru noii-veniţi, arbuşti - sper să ne împăcăm bine şi să se prindă.
Pentru magnoliul mic, mic, pe care l-am cumpărat şi spunea pe cutie că poate creşte până la 5 metri în înălţime.
Pentru forsythia primită în dar de la cineva tare, tare drag - abia aştept s-o văd din nou înflorită la primăvara viitoare.
Şi pentru cele ce vor veni, semănate pe ici pe colo - sunt curioasă ce va ieşi.
Visul meu e o grădină care să înflorească "singură" în fiecare anotimp, de la an la an.
Mai avem trandafiri, bujori, anemone... cireş şi vişin, care tocmai se scutură, un zarzăr mare şi un piersic mic, care anul ăsta a avut 22 de flori.
Iasomie, coroniţa miresii, liliac.
Şi mai vedem ce mai adunăm.
Sper să revin şi cu poze.