Floricele

Mică notă de jurnal. E o primăvară atât de minunată şi anul acesta, aş vrea s-o imortalizez cumva. [În timp ce scriu, realizez că cea mai bună imortalizare este prin mulţumire, care întotdeauna încheie lucrurile] Aşa încât...
Mulţumesc, Doamne, pentru darul acestei primăveri.
Pentru secretul pe care mi l-ai împărtăşit cu atâta iubire, învăţându-mă să mă bucur pentru floricelele discrete din grădina mea, care au ieşit, plantate fiind de anul trecut.
Pentru bucuria de a duce de la un an la altul muşcate, în aşa fel încât să nu le mai cumpăr şi în această primăvară.
Pentru bucuria de a vedea zambile, narcise, nu-mă-uita şi primule plantate de mine anul trecut, iar anul acesta să le văd răsărind din nou.
Pentru lăcrămioarele pe care le-am găsit din belşug când ne-am mutat aici, iar acum au împânzit grădina.
Pentru arţarul japonez, care a petrecut iarna în grădina mea şi acum a înfrunzit atât de frumos, la fel ca şi liliacul, venit tot anul trecut, dar încă nu a făcut flori.
Pentru panseluţele pe care am învăţat să le îngrijesc, în aşa fel încât să înflorească în permanenţă.
Pentru palma Maicii Domnului şi dumitriţele pe care tocmai le-am plantat şi le aştept să înflorească în vară.
Şi pentru noii-veniţi, arbuşti - sper să ne împăcăm bine şi să se prindă.
Pentru magnoliul mic, mic, pe care l-am cumpărat şi spunea pe cutie că poate creşte până la 5 metri în înălţime.
Pentru forsythia primită în dar de la cineva tare, tare drag - abia aştept s-o văd din nou înflorită la primăvara viitoare.
Şi pentru cele ce vor veni, semănate pe ici pe colo - sunt curioasă ce va ieşi.
Visul meu e o grădină care să înflorească "singură" în fiecare anotimp, de la an la an.
Mai avem trandafiri, bujori, anemone... cireş şi vişin, care tocmai se scutură, un zarzăr mare şi un piersic mic, care anul ăsta a avut 22 de flori.
Iasomie, coroniţa miresii, liliac.
Şi mai vedem ce mai adunăm.
Sper să revin şi cu poze.