.jpg)
Aşa e dintotdeauna, dar mie abia în ultima vreme mi-a atras atenţia - foarte mulţi oameni singuri. Şi bărbaţi, şi femei. Nu-şi găsesc perechea cu care să meargă pe drumul vieţii. Deşi îşi doresc foarte mult. De asemenea, oameni care vor să aibă copii şi nu au. Oameni care au familie dar se simt neîmpliniţi.
Este multă tristeţe şi singurătate în lume. Nu mă mai refer la boli şi dezastre, ci la cei "normali", care nu-şi găsesc rostul.
Viaţa din zilele noastre e o mare păcăleală. Peste tot ni se promite satisfacţia, dar sufletul nostru rămâne tot gol. Cu cât băgăm mai multe în el, cu atât parcă strigă mai tare: "Pe mine nu mă iubeşte nimeni!"
Stăm unii lângă alţii, fiecare în singurătatea lui şi nu găsim pe nimeni să ne iubească. Aşteptăm să fim iubiţi. Aşteptăm să umplem golul din sufletul nostru cu iubirea celorlalţi. Care, şi ei aşteaptă acelaşi lucru. Să le umplem noi golul cu iubire... Iubire pe care nici noi n-o avem.
Oare unde e iubirea, de tânjim atâta după ea dar nu e nimeni să ne-o dăruiască?
Ideea e ca oamenii sa renunte la sentimentul "pe mine nu ma iubeste nimeni" pentru ca este fals. Dumnezeu abia ne asteapta sa ne daruim sufletul in mainile Lui. Si daca vrem iubire, sa daruim atunci iubire. cum facem acest lucru? Pai printr-un zambet, printr-o vorba frumoasa, printr-o imbratisare, printr-un mic cadou, printr-o rugaciune, prin imbratisarea chiar si a copacilor...Doamne ajuta! Sa ne intre bine in cap ca nu suntem singuri si neiubiti!
RăspundețiȘtergerePs:Natura, florile, fructele..cele mai frumoase declaratii de iubire din partea Domnului(zicea cineva)
Mulţumesc, Copil; e uşor să spunem să renunţăm la sentimentul "pe mine nu mă iubeşte nimeni". Dar când e singurul pe care l-am învăţat de-a lungul vieţii, e greu să fim aşa puternici. Putem încerca însă.
RăspundețiȘtergereCe e trist, e faptul că mulţi dintre cei care au acest sentiment "nu ştiu" de Dumnezeu. Şi atunci, e ca şi cum le-ai spune că "zâna măseluţă" aşteaptă să ne dăruim sufletul în mâinile ei.
Mulţumesc Anne
e foarte adevarat, Cristina, ce spui tu...
RăspundețiȘtergerepoate sunt si astfel de momente de cumpana, de solitudine, dar stim ca trec, ca iubirea e posibila, ca ea ne va lumina caile, totul e sa credem si sa nu ne lasam sufletul fara glas
RăspundețiȘtergereRamona, ce mai faci? Mi-e dor de tine.
RăspundețiȘtergereSorin, mulţumesc pentru vizită. "Să credem şi să nu ne lăsăm sufletul fără glas". Să ne ascultăm sufletul, da.
Sunt prea multi oameni singuri, prea multi al caror strigat de ajutor nu-l mai putem auzi. Ceea ce gasim oferit pe internet sunt site-uri "de intalniri" unde oamenii cu adevarat singuri nu mai au curaj sa se aboneze. Acelea sunt site-uri pentru cei care cauta SI altceva decat ceea ce au. Si ce riscam? Sa fim tot singuri, dar sa adaugam si durerea unei minciuni, unei sperante inselate.
RăspundețiȘtergereAm cautat de mult pe net sa gasesc ceva pentru femeile singure, un loc in care sa ne intalnim, ceva organizat...sa vad ca exista cineva caruia ii pasa...
In sfarsit am aflat: exista un club al oamenilor singuri (al oamenilor cu adevarat singuri!!!); se va deschide cat de curand si sediul acestui club, loc in care ne putem intalni si cunoaste noi, cei singuri.
Intrati pe messenger ID "clubulfemeilor" si puteti afla toate amanuntele. Stiu ca foarte curand va fi disponibil si site-ul.
Haideti sa nu mai fim singure...impreuna cu alte "colege de suferinta" putem lega prietenii si putem zambi cu adevarat si cu inima plina.
Sunt prea multi oameni singuri, prea multi care nu mai au cui sa-si strige singuratatea...
RăspundețiȘtergereDaca te simti singura si ai vrea sa vorbesti cu alte femei singure, dar cu inima plina de frumos, intra pe mess ID "clubulfemeilor" si vei obtine informatii despre adresa clubului nostru unde vei gasi oameni care sa-ti spuna din inima "pentru mine contezi", vei avea unde iesi in week-end (ne intalnim saptamanal) si vom gasi impreuna puterea de a zambi si a ne simti din nou vii.