Despre dragoste sau "dacă m-ai iubi, ai..." sau Efeseni 5

Se vorbeşte mult în zilele noastre despre îmbunătăţirea vieţii de cuplu.

Am citit şi eu multe articole pe temă, dar sunt genul de om care degeaba îşi face liste de reguli ori citeşte tone de reţete, pentru că memoria nu mă ajută să pun în practică exact ceea ce citesc.

Am nevoie de medicamente concentrate, pe care să le iau „o dată pe zi”.

Şi după lectura multor cărţi şi articole, baza a rămas tot Sfânta Scriptură. Într-un moment de cumpănă al vieţii mele, când toată „teoria” s-a disipat din mintea mea, singurul precept care mi-a rămas ca sprijin a fost „femeia să-şi respecte bărbatul”. ("fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat" Efeseni 5, 33)

Am auzit nu mai ştiu pe unde că „sunt călugăr” e un lucru pe care trebuie să şi-l spună un călugăr în fiecare dimineaţă când se trezeşte. Că monahismul nu e un vot care se depune odată, la tundere şi asta ajunge pentru toată viaţa.

Cred că, aplicat la viaţa de familie, „sunt soţie” e un lucru de care femeile căsătorite au nevoie să-şi amintească în fiecare dimineaţă. Gândul acesta - „sunt soţie” - trăit conştient (în conformitate cu Taina Cununiei) poartă în el sămânţa seriozităţii cu care îmi asum rolul acesta. Şi poartă în el respectul pe care îl acord soţului, respect care e esenţial pentru bunul mers al unei căsnicii.

Soţia e cea care trebuie, mai întâi, să se plece soţului, într-o smerenie care nu o coboară, ci o ridică la demnitatea pe care o are. O soţie smerită (a nu se înţelege prin asta că tolerează un comportament abuziv) poate muta munţii din loc, prin soţul ei. Smerenia ei, baza respectului pe care îl are faţă de el, îl va face pe acesta să strălucească din iubire. Simţind respectul ei, el va putea să-şi exprime în realitate întregul potenţial pe care îl are, cu care l-a înzestrat Dumnezeu.

O soţie smerită nu are aşteptări. Nu va spune niciodată „dacă m-ai iubi, ai...” Ea respectă în cel pe care l-a ales, din dragoste, pe Însuşi Domnul (Efeseni 5, 22).

Oameni singuri

Aşa e dintotdeauna, dar mie abia în ultima vreme mi-a atras atenţia - foarte mulţi oameni singuri. Şi bărbaţi, şi femei. Nu-şi găsesc perechea cu care să meargă pe drumul vieţii. Deşi îşi doresc foarte mult. De asemenea, oameni care vor să aibă copii şi nu au. Oameni care au familie dar se simt neîmpliniţi.
Este multă tristeţe şi singurătate în lume. Nu mă mai refer la boli şi dezastre, ci la cei "normali", care nu-şi găsesc rostul.
Viaţa din zilele noastre e o mare păcăleală. Peste tot ni se promite satisfacţia, dar sufletul nostru rămâne tot gol. Cu cât băgăm mai multe în el, cu atât parcă strigă mai tare: "Pe mine nu mă iubeşte nimeni!"
Stăm unii lângă alţii, fiecare în singurătatea lui şi nu găsim pe nimeni să ne iubească. Aşteptăm să fim iubiţi. Aşteptăm să umplem golul din sufletul nostru cu iubirea celorlalţi. Care, şi ei aşteaptă acelaşi lucru. Să le umplem noi golul cu iubire... Iubire pe care nici noi n-o avem.
Oare unde e iubirea, de tânjim atâta după ea dar nu e nimeni să ne-o dăruiască?

Sfânta Parascheva

Anghelos, Trei Ierarhi, Iaşi - Sf. Parascheva- Stihirile Laudelor
Asculta mai multe audio Muzica

Anghelos - Trei Ierarhi Iaşi - Sedealna Dupa Polieleu Sf. Parascheva
Asculta mai multe audio Muzica
Azi-noapte mi-a ajutat Sfânta şi am fost la Priveghere şi la Sf. Liturghie.
Deoarece plouase, organizatorii se gândiseră că şi slujba de azi se va ţine în catedrala mare, aşa încât au mutat Sf. Liturghie de la miezul nopţii în catedrala veche.
Când am intrat acolo, plin de pelerini. În străni, pe jos, cu pături, pe bagaje, plin, plin de pelerini care se odihneau. Nu aveai pe unde să faci un pas.
Părintele Valerian i-a rugat să se ridice, să-şi strângă lucrurile, pentru că va fi slujbă. Dar să fie totul cu linişte şi pace, ca să nu o supere pe Sfânta.
Aşa ceva nu am mai văzut. Nici nu se auzeau în timp ce se aranjau. Bineînţeles, biserica era plină până la refuz.
La sfârşit mulţi oameni la împărtăşit. Sentimentul meu de "an nou" a continuat. Sfânta m-a copleşit anul acesta cu daruri.
Azi totuşi Sf. Liturghie s-a ţinut afară. Înaltul Teofan a zis că e mai bine să fim cu toţii împreună, pentru jertfa pelerinilor. Iar afară, frig, frig.
Îmi pare rău că nu am poze.

Hadâmbu

Azi am mers la mănăstire la Hadâmbu. A fost duminică resfinţire, dar nu am reuşit să ajung. Mare mi-a fost bucuria să văd că altarul încă mai era deschis spre închinare.
Acum plouă şi bate vântul şi e frig.
Mă gândesc la sărmanii pelerini.
La noapte sper să ajung la priveghere. Am aşa o bucurie, de parcă ar fi anul nou.

Sărbătoarea Sfintei Parascheva...

A început azi de dimineaţă, când sfintele moaşte au fost scoase în curtea Catedralei, spre închinare. Deja rândul de pelerini este foarte mare. Oraşul este plin de crizanteme, baldachinul Sfintei este plin de crizanteme, crini şi trandafiri... pelerinii au sosit de prin toate colţurile ţării... Iubesc aerul acesta de sărbătoare.

Animăluţe din dovleci

Pentru că e toamnă şi e momentul decoraţiunilor cu dovleci, am căutat pe net idei. Doar clasicul cap cu lumânare nu mi se părea suficient :).
Am găsit câteva fotografii şi cu modul de realizare foarte interesante, aici
Iată ideile care mi-au plăcut cel mai mult:
Un ursuleţ

şi o omidă.
Voi încerca să fac şi eu ceva cu fetele, să vedem ce ne iese.