In orice clipa putem pune inceput bun

Fiecare moment e un nou inceput; pune deci inceput bun!
"Pune început bun!...Iar când se mai întâmplă câte-o schiopătură - că este o vorbă din bătrâni: dobitocul, care are patru picioare, si tot schioapătă si el când se poticneste, darmite omul, că are numai două picioare - să ne îndreptăm iar, si iar să punem început bun, cu frica lui Dumnezeu. Numai să nu schiopătăm cu amândouă picioarele, tată. Si asa, cu darul lui Dumnezeu si cu rugăciunile Măicutei Domnului, încet-încet, hai-hai, intrăm si noi într-un coltisor de rai...
Pune început bun! Si cu darul lui Dumnezeu, să te împrospătezi cu toate faptele cele bune ca si cu o cunună frumoasă. Că o cunună frumoasă trebuie să aibă mai multe feluri de flori, nu numai de o culoare, si atunci cununa iese frumos împodobită. Sileste-te să aduni tot felul de floricele pentru cununa frătiei tale, să te împodobesti cu toate felurile de flori, care să fie cât mai frumoase: milostenie, ascultare, rugăciune, smerenie.
Si bucurii duhovnicesti, în suflet, pentru omul silitor.
Să trăiti, să faceti ascultarea care este de folos pentru mântuire.
Dumnezeu să vă dea răbdare si dragoste si bună nădejde...
Să ne rugăm mai mult, ca Dumnezeu să ne dea răbdare si smerenie si dragoste - pentru că, dacă avem dragoste, pe toate le avem. Răbdăm si ocările, pentru că asa ne-a lăudat Mântuitorul: "Fericiti cei ce vor fi ocărâti si stuchiti si batjocoriti pe nedrept". Răbdăm toate pentru dragostea Lui, draga tatii...
***
Aceia care aveti sot, sotie, familie, copii, căutati întâi si împăcati-vă casa si familia. Că cel care face milostenie la străini iar copiii lui tremură de frig si flămânzesc, acela nu face milostenie pentru Dumnezeu, ci pentru slava omenească, pentru ca să zică lumea: "Uite, mă, ce milostiv e acela..."
Puneti cu totii început bun! Aceia care ati schiopătat, îndreptati-vă; cei care nu ati schiopătat, stăpâniti-vă.
Nu vă puneti niciodată nădejdea în oameni, că omul se schimbă - azi îti dă si mâine îti cere; azi te laudă si mâine te ocărăste.
Dar dacă îti pui nădejdea în mila lui Dumnezeu, n-o să dai gres niciodată." (Extrase din cartea Parintele Paisie de la Sihla)

Multumire

Cat de mare esti, Doamne! Desi stiind ca niciodata nu-Ti vom putea multumi indeajuns pentru binefacerile cu care ne miluiesti, totusi, nu incetezi sa-Ti reversi asupra noastra darurile Tale cele bogate si ne binecuvintezi cu bucurie pentru bucuriile noastre!

Thankful Thursday

Inca e joi... deci e ziua multumirii!
Multumesc pentru aceasta saptamana frumoasa, in care m-am delectat cu "roadele" oferite de copiii mei.
Au inceput serbarile de sfarsit de an si ce poate fi mai frumos pentru o mama decat a se bucura de realizarile copiilor!
Slava Domnului!

Cinci motive pentru a inceta sa spui “foarte bine” (III)

Un articol nu e complet daca nu ofera si alternativa la ceea ce amendeaza.

Iata lista cu cele 5 motive pentru care nu e bine sa fie "premiati" copiii pentru comportamentele bune.
1. "Foarte bine!" manipuleaza copiii
2. "Foarte bine!" produce "dependenti" de aprecieri
3. "Foarte bine!" fura bucuria copilului 
4. "Foarte bine!" duce la pierderea interesului 
5. "Foarte bine!" duce la reducerea achizitiilor de comportament
6. Alternativa sănătoasă
 

 

Termin traducerea articolului scris Alfie Kohn, inceput cu ceva vreme in urma.

Odata ce am realizat la ce poate duce lauda in exces, aceste judecati inofensive provenite din partea unor adulti incep sa ne zgarie auzul. Putem sa le raspundem cu aceeasi moneda celor foarte “darnici” in laude, intorcandu-le ideea: “Foarte buna lauda!”

Totusi, lauda nu e un obicei usor de inlaturat. Poate parea ciudat, cel putin la inceput, a nu lauda copilul; s-ar poate crede ca suntem reci si insensibili la realizarile lui. Dar cat de repede ne putem da seama ca laudam mai degraba pentru ca simtim noi nevoia decat pentru ca ar avea nevoie copilul sa auda.

Ce le trebuie intr-adevar copiilor este sprijinul neconditionat, dragostea nelimitata. Aceasta nu e doar diferita de lauda; e de-a dreptul opusa laudei. “Foarte bine!” e conditionat. Inseamna ca noi oferim copilului atentie, recunoastere si aprobare pentru lucruri facute pentru placerea noastra.

Ce vrea autorul sa sublinieze nu e o critica a faptului ca unele persoane lauda prea mult sau prea usor copiii. Schimbarea nu se refera doar la a deveni “mai zgarciti” cu laudele, si mai exigenti fata de copii, laudandu-i doar “cand merita”; adevarata problema nu e aceasta asteptare a copiilor din zilele noastre de a fi laudati pentru orice intreprind. Problema e ca noi, parintii, suntem tentati sa accesam “scurtaturi”, sa ii manipulam pe copii cu premii si laude, in loc sa le explicam si sa-i ajutam sa-si dezvolte deprinderi si valori morale de care vor avea nevoie.

Deci, care e alternativa? Depinde de fiecare situatie; dar orice atitudine am decide sa aplicam, trebuie sa fie oferita ca expresie a dragostei sincere pentru copil, nu ca raspuns la ceva ce au facut. Atunci cand sprijinul neconditionat este prezent, “foarte bine!” nu e necesar; cand e absent, “foarte bine!” nu va ajuta la nimic.

Daca laudam faptele pozitive pentru a descuraja comportamentele neplacute, aceasta nu va functiona pentru multa vreme. Chiar si atunci cand “merge”, nu putem spune cu certitudine ca de acum copilul “se va purta frumos”. Alternativa e sa lucram cu copilul, sa ne dam seama ce il face sa se poarte astfel. Va trebui poate sa reconsideram propriile exigente mai degraba decat sa gasim o metoda prin care copilul sa ne asculte. (Spre exemplu, in loc de a spune “Foarte frumos!” unui copil de patru ani care a stat cuminte o perioada lunga de timp la o masa oficiala, mai bine ne-am intreba daca e rezonabil sa asteptam de la copil sa se poarte astfel)

De asemenea, avem nevoie sa implicam copilul in deciziile luate. Daca fetita noastra va face un lucru care-i deranjeaza pe cei din jur, mai tarziu va trebui sa o intrebam: “Ce crezi ca trebuie sa facem pentru a rezolva problema?”. Aceasta abordare va fi probabil mai eficienta decat mituirile sau amenintarile. Aceasta abordare ajuta copilul si la a invata cum sa rezolve problemele, pe langa interiorizarea ideii ca sentimentele si propunerile sale sunt importante.

Bineinteles, acest demers cere timp, talent, grija si curaj. La urmatoarea ocazie voi prezenta care este atitudinea potrivita atunci cand vrem sa apreciem ceva ce a facut copilul nostru.

Despre disciplina

Ma intreba o prietena de ce nu mai scriu pe blog lucruri interpretate "personal". In ultima vreme nu am avut timp de blog, asa incat postarile au fost mai mult niste "sesizari", le-as putea spune.
In acelasi timp, cu treburile de zi-cu-zi, cu problemele si provocarile zilnice, tot intalnesc situatii la care spun: uite, si despre asta ar trebui sa scriu. Asa incat, am acordat o pagina din agenda mea zilnica unei liste cu subiecte, pe care le voi aborda pe masura ce voi avea timp.
Unul dintre subiectele pe care le atac cu mult interes este cel legat de cresterea si educatia copiilor. Ma leg astazi de subiectul din "maxima zilei", ca tot ma gandisem zilele acestea la el: Disciplina.
***

Seeds of discipline produce a harvest of strength. Keep planting them daily.

***
Scriind citatul, mi-am dat seama ca de fapt autorul se refera la adulti . Cu totii, de la mic la mare, avem nevoie de disciplina.
Asa incat, subiectul ar putea fi tratat pe de o parte aplicat la copii, care sunt in formare, iar de cealalta parte, la adulti, care - cu totii putem spune - sunt provocati in fiecare zi la disciplina.
Incep cu copiii, ca tot vorbeam despre ei in debutul postarii, urmand ca, in functie de timpul ramas, sa ma refer si la "cei mari".
***
Am tradus un articol despre necesitatea despre a nu ne "hrani" copilul doar cu "foarte bine". Lauda este foarte importanta in cresterea unui copil, dar, ca in orice lucru, excesul poate duce la neplaceri.
Un alt lucru foarte important in cresterea unui copil cu caracter puternic si mai ales virtuos este disciplina. In ziua de astazi, disciplina in familie, daca mai exista, a cazut undeva foarte jos. Se face mult caz de libertate, de "autoconducere", de independenta, dar se uita ca acestea nu pot fi cladite pe un suflet usor manipulabil, care nu are niste fundamente puternice la baza.
Un copil nu poate fi "liber" daca nu stie ce inseamna realmente a fi "ne-liber".
Imi atragea atentia cineva despre faptul ca foarte multi copii ajung in loc de scoala la bar dimineata. Putem spune despre acel copil ca e "liber"? E liber sa ce? Sa-si neglijeze educatia? (nu ca scoala romaneasca ar fi un exemplu, dar daca ar exista parinti mai exigenti si copii mai exigenti probabil ca si profesorii ar deveni mai responsabili si s-ar gandi de mai multe ori inainte de a preda ceva).
Altcineva imi povestea cat de greu ii este sa-si determine copilul de clasa a II-a (9 ani) sa isi faca temele ori sa isi faca ordine in camera. Daca "il trimite" la lectii sau sa-si ordoneze camera, copilul bombane si face totul "in dorul lelii", lasand lucrurile mai degraba neterminate. Acel baiat prefera sa stea toata ziua in fata televizorului, caci "se plictiseste" sa se joace sau sa faca orice activitate singur, iar parintii - normal, de altfel - nu au timp sa stea toata ziua dupa el, sa-l directioneze. In consecinta, are o privire pierduta, nu se poate concentra, cand isi face temele nu este atent sau "asteapta" sa ii apara rezultatul de undeva - o atitudine pe care o are in fata calculatorului probabil - am intrebat-o pe mamica respectiva si zicea ca, intr-adevar, jocurile pe calculator sunt o alta activitate preferata, dar ca si acestea trebuie innoite foarte des caci se plictiseste repede.
Iata o "boala" a epocii in care traim: plictiseala. In conditiile in care totul in jurul nostru se misca si ni se pare ca timpul trece cu viteza sunetului, copiii nostri au timp "sa se plictiseasca".
***
Unul dintre motivele care "construiesc" astfel de copii este lipsa de disciplina. In ziua de astazi, copilul nu mai este disciplinat. La scoala, invatatoarele nu ii mai pot tine in frau; chiar invatatoarea copiilor mei spunea ca este generatia cu cei mai agitati copii de pana acum; se gandeste cu groaza cum va fi generatia urmatoare. "Calul neîmblânzit ajunge nărăvaş, aşa şi un copil lăsat în voia lui ajunge rău-crescut. (Isus fiul lui Sirah 30, 8)" gasim in Scriptura. Se pare ca avem in aceasta generatie multe exemple de copii "rau crescuti" nu pentru ca parintii lor ar fi vrut sa ajunga astfel, ci pentru ca le-au indeplinit toate dorintele.
Copiii nostri nu mai au pentru ce "sa munceasca". De la banalul apasat pe un buton al televizorului (care acum a devenit apasare pe butonul telecomenzii si alergat printre programe) pana la sosetele sau chiloteii pe care mama ne invata sa ii spalam cu manutele noastre (pentru ca nu avea masina automata in care sa fie toate aruncate). Totul este automatizat, totul se rezolva apasand pe un buton.
Pe de alta parte, totul in jur ne arata ca scopul vietii nu este altul decat "SATISFACTIA". Pe orice perete de bloc privesti (ca sa nu mai zic de televizor, pe care, ca in cazul nostru, il poti anihila), gasesti o invitatie la satisfactie. Iar, in conceptia vremurilor contemporane, SATISFACTIA=MULTUMIRE, FERICIRE, BUCURIE. Deci, nu poti fi fericit decat daca iti este satisfacuta orice dorinta.
Acesta este mesajul cu care noi, ca si parinti, trebuie sa ne luptam. Cum ii putem spune noi unui copil ca nu, fericirea nu e tot una cu implinirea dorintelor, cand noua insine ne este din ce in ce mai greu sa ne dam seama ca ne dorim din ce in ce mai multe, ne satisfacem din ce in ce mai multe dorinte si totusi peste fericirea de o clipa (cat dureaza de obicei odata ce ne-am implinit acea mare dorinta) nu mai ramanem cu nimic: acelasi gol, aceeasi senzatie de neimplinire. In zilele noastre, pentru ca nici noi nu mai depunem efort pentru multe lucruri (cat lua pe vremuri sa speli rufe, cand aveai doar o banala masina de spalat care trebuia incarcate de nu stiu cate ori cu apa), am devenit foarte indulgenti cu copiii.
Acestia, primind totul "de-a gata", se plictisesc foarte usor, nu pretuiesc nimic, nu stiu ce inseamna ca "orice lucru costa".
Ca o mini-concluzie, desi spunem ca nu ii crestem rasfatati, asta facem, daca nu le impunem reguli de disciplina.

Si totusi, ce metode disciplinare poti aplica, in momentul in care "a se uita la televizor" oricum nu e o optiune pe care sa zici ca i-o scoti in caz de nesupunere, "a iesi afara" este ceva ce iti doresti oricum mai mult tu decat el, ca sa-i poti spune ca nu mai are voie afara...
Una dintre metode e aceea de a-i pune pe copii sa repete activitatea pe care nu a facut-o cum trebuie pana cand le iese, atentionand in acelasi timp ca atunci cand nu face bine un lucru va munci de doua ori pentru el. Consecinta? Va "pierde timpul", ii va ramane mai putin pentru teme si ori va ajunge la scoala nepregatit, ori nu va avea timp de alte activitati care ii plac.
Tot disciplina e sa aiba un program zilnic cu rutine de la care nu trebuie sa se abata, ci sa fie respectate. Rutinele zilnice sunt premisele rutinelor viitoare; este gresit sa-ti spui, ca parinte: "lasa, va avea timp toata viata sa faca asta". Intr-adevar, viitorul adult toata viata va trebui sa stranga dupa ce a mancat sau dupa ce s-a schimbat de haine; dar, fiind adult, va avea aceeasi problema cu stransul, ca si acum. Prin disciplinare, activitatile neplacute acum devin reflexe iar cand va creste nu se va mai gandi atat ca "are de strans hainele dupa el insusi sau dupa altii (mai ales daca sunt fete)".
Disciplina inseamna ca fiecare lucru sa aiba un timp foarte bine determinat de realizare; copiii au tendinta de a tergiversa, de a lucra cu incetinitorul cand vine vorba de lucruri care nu le fac placere.

Regulile de disciplina nu trebuie obligatoriu intelese. Sunt unele care pur si simplu trebuie aplicate "pentru ca asa trebuie". Este educarea acelui: "cuvantul vostru sa fie: ce e da, da, iar ce e nu, nu" despre care ne invata Apostolul Pavel.
Disciplina inseamna sa stea cuminte la biserica, la slujbe (chiar daca inseamna doar 20 de minute la inceput). Copiii, chiar daca sunt copii - sau poate cu atat mai mult - trebuie sa stie ca merg la biserica la o slujba, la care se sta frumos si se asculta ce spune parintele, nu se deranjeaza lumea din jur. Sunt unii parinti care isi lasa copiii sa zburde prin biserica spunand ca "nu au rabdare", sa fie intelesi. I-as intreba pe acei parinti cate minute le pot sta copiii linistiti in fata televizorului. Rabdarea se educa din pruncie, iar a sta cuminte la slujba se educa tot de atunci; va fi suficient momentul in care - poate, desi nu obligatoriu - copilul nu va mai vrea sa mearga la biserica (caci va fi "mare" si "ce inseamna asta?!?!") si atunci va fi foarte, foarte delicat sa-i spui ca mama sa vina la biserica si sa nu-l "ranesti" in libertatea lui. Dar momentele duminicale de slujba din vremea copilariei mici vor fi sadit samanta unei "intoarceri" viitoare.
La ce duce lipsa de disciplina? La cresterea unor copii lipsiti de vointa, ori a caror vointa va functiona doar pentru indeplinirea dorintelor "aici si acum". La tineri care nu vor sti ce inseamna "lupta pentru virtute", care nu vor intelege niciodata "de ce trebuie" sa fac lucruri "fara sens", cum ar fi rugaciunea, canonul zilnic, perseverenta in viata virtuoasa. Nu vor sti cum sa se apere in fata provocarilor necurate pentru simplul motiv ca nu vor avea vointa de a se pastra curati, caci asta cere efort.
**
Totusi, ce nu trebuie sa uitam.
Ca si cei mai multi adulti, si copiii VOR OPTA INTOTDEAUNA pentru a-si satisface o placere, mai ales cand opusul e ceva ce necesita efort. Copiii nu se vor bucura nciodata ca au de facut treaba in casa (dau exemplul asta, ca e la indemana, dar, in functie de copil, altele pot fi "ispitele": probleme suplimentare la matematica sau chiar tema etc.), mai ales cand in acea perioada de timp se pot uita la televizor.  Sa nu le rezolvam noi sarcinile, "pentru a-i ajuta, ca-s mici". Sa ii urmarim in realizarea sarcinilor si sa le spunem unde nu au facut cum trebuie si ce nu au facut cum trebuie, dar mai ales, daca nu au inteles, CUM TREBUIE facut. Sa nu le transmitem sarcini ambigui ori contradictorii; sa nu admitem abateri de la reguli.
***
Ca la toate articolele, vreau sa precizez: COPIII TREBUIE IUBITI. Dar, ca parinti, nu trebuie sa ne lasam manipulati de:

• trecutul nostru: "ca noi n-am avut, macar ei sa se bucure"
• ei insisi: "ce rea esti, uite, cutare are voie in fiecare zi sa mearga la mall"
• curentele pedagogice prea permisive si altele.
  

Este nevoie de rugaciunea tuturor

Biserica noastra e greu incercata in aceste momente...

Despre constituirea unui sindicat al preoţilor
Iniţiativa înfiinţării de sindicate ale preoţilor este necanonică, nestatutară şi nelegală
În legătură cu informaţia apărută în mass-media, potrivit căreia, duminică, 25 mai 2008, în biserica greco-catolică din Timişoara cu hramul Sfânta Maria – Regina Păcii şi a Unităţii, Înaltpreasfinţitul Nicolae, Mitropolitul Banatului, a cerut permisiunea de a se împărtăşi... Patriarhia Română precizează faptul că dialogul actual al Ortodoxiei cu Biserica Romano – Catolică, deja destul de fragil, nu poate fi ajutat, ci mai degrabă complicat prin gesturi considerate de unii „profetice”, iar de alţii problematice.
Este de dorit să cultivăm nu miraculosul sau senzaţionalul, ci seriozitatea şi credibilitatea în relaţiile dintre Biserici aflate în dialog pentru refacerea unităţii creştine.
***

Iata de ce, mai ales in aceste momente de criza, cred ca trebuie sa abordam situatia ca intr-o familie, rugandu-ne sa ajute Dumnezeu la limpezire si indreptare. Iata de ce cred ca acum, mai mult ca oricand, si Biserica are nevoie de rugaciunea noastra fierbinte, pentru ca si noi sa ne putem bucura de rugaciunile Bisericii, cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.

***
Iata de ce va invit sa ne rugam impreuna citind Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului

Intelegere neinteleasa esti Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, intru apararea poporului celui ortodox, pentru aceasta vrajmasii nostri nu se pricep cat de puternica este rugaciunea Maicii lui Dumnezeu, insa noi bine stiind atotputernica ta aparare, cantam catre tine cu umilinta, unele ca acestea : Bucura-te, cea prea milostiva, mangaietoarea tuturor celor scarbiti si impovarati;
Bucura-te, povatuitoarea neadormita a tuturor celor robiti si rataciti; Bucura-te, ceea ce cu rugaciunile tale degraba potolesti mania lui Dumnezeu cea cu dreptate pornita asupra noastra; Bucura-te, ceea ce cu atotputernica amenintarea ta, potolesti patimile noastre cele rele; Bucura-te, puternica desteptare a constiintelor celor adormite; Bucura-te, cea prin care iadul suspina si duhurile rautatii tremura; Bucura-te, prin care se deschid noua credinciosilor portile raiului; Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant.

Cuvinte din chilie

Pomeniti des de spovedanie, de marturisire... Spuneti-ne, va rugam, ce rol are spovedania intr-o familie? Mai stiu tinerii casatoriti de astazi sa mearga la biserica si sa se spovedeasca?

Spovedania are un rol foarte important. Sa stii fratia ta ca, intr-o familie, numai pe masura ce se vor marturisi la biserica, la duhovnic, toti ai casei, vor avea pace in caminul lor. Iar de nu se vor marturisi, ori de nu o vor face des, sa stie aceia ca multe cazne vor avea.
***
Dar cum sa ne alegem duhovnicul?
Pai... sunt mai multe criterii. In primul rand, prin rugaciune puternica, trebuie sa-l rogi pe Duhul Sfant sa-ti curete inima si sa-ti descopere care este duhovnicul potrivit.
Apoi, avand inima curata, sa te indrepti catre un duhovnic asemenea. (Parintele Proclu Nicau, Pustnicul din Muntii Neamtului)

Inainte de examen...

*****************************************************

Nu pot spune decat "Kahlil Gibran"

Despre uimire si frumusete

Cand s-a aflat alaturi de noi,
El s-a uitat la noi si la lumea noastra cu ochi mirati,
caci ochii Lui nu erau acoperiti de valul anilor
si tot ce vedea ii era limpede in lumina tineretii Lui.



Cu toate ca stia prea bine adancimea frumusetii,
El s-a lasat mereu surprins de pacea si maretia acesteia;
si tot El a stat dinaintea pamantului
asa cum primul om a stat dinaintea primei zile.



Noi, cei ale caror simturi au fost intunecate,
privim in plina zi si, cu toate acestea, tot nu vedem.
Ducem mana palnie la urechi, dar nu auzim nimic;
si ne intindem bratele in fata, dar nu atingem nimic.
Desi ardem toata tamaia Arabiei,
mergem pe drumul nostru si nu mirosim nimic.



Nu vedem plugarul care se intoarce de pe camp la caderea serii;
nici nu auzim fluierul pastorului candisi duce turma la stana,
nici nu ne intindem bratele ca sa atingem pusul soarelui;
iar narile noastre nu mai tanjesc dupa parfumul trandafirilor din Saron.



Nu, noi nu-i cinstim pe regii fara imparatii;
nici nu auzim sunetul harpelor
decat atunci cand strunele lor sunt ciupite de degete;
si nici nu vedem copilul care se joaca in livada noastra de maslini,
socotindu-l un maslin tanar.
Iar toate cuvintele trebuie sa se ridice de pe buze de carne,
caci altfel ne vedem unii pe altii muti si surzi.



In adevar, multi privesc, dar putini vad
si multi asculta dar nu aud;
mancam si bem, dar fara a gusta.
Si aici se afla deosebirea Iisus din Nazaret si noi.
Simturile Lui s-au improspatat mereu,
iar pentru El lumea a fost tot timpul noua.



Pentru el, baiguiala unui copilas nu a fost decat tipatul lumii intregi,
in vreme ce pentru noi,
el a ramas doar o baiguiala fara noima.
Pentru El, radacina unei branduse era dorul de Dumnezeu,
in vreme ce pentru noi
ea ramane doar o radacina oarecare.

Duminica la biserica

Am gasit la Candy o idee foarte frumoasa pentru duminica.
Ea a invitat pe toate cele ce ii viziteaza blogul sa lase un comentariu sau un link la o postare despre biserica la care merg duminica.
Mi-a placut ideea si am zis sa povestesc si eu in fiecare duminica despre biserica la care merg, despre cate ceva ce mi-a placut sau mi-a atras atentia, ori din predica parintelui, ori altceva... Voi vedea cu timpul.
Deci, vin si eu cu aceeasi invitatie ca si Candy, daca vreti sa impartasiti si altora impresii de la biserica unde participati la Sf. Liturghie, sunteti bine-venite.
***
Mai intai, pentru ca e prima postare din aceasta serie, va fac cunostinta cu biserica la care merg eu in fiecare duminica: Biserica Sf. Dimitrie - Bals

Este o biserica veche, nu mare, monument istoric, situata in plin centru Iasului, dar totusi ascunsa dupa blocurile binefacerilor comuniste, incat putina lume stie de ea. In acelasi timp, desi aflata in centrul orasului, daca intri in curte - oricand, la orice ora - si inchizi ochii, rupandu-te un pic de realitatea timpului prezent, poti uita unde te afli: mierlele canta ca in padure, vrabiile si lastunii se iau la intrecere in ciripit. Ramai uimit sa nu auzi masini si alte zgomote firesti punctului 0 al unui oras.
Biserica este ctitorie a medelnicerului Ioan Bals din 1690. A fost distrusa de un incendiu in 1723. Dupa ce a fost reconstruita de Ioan Bals, bisericii i s-a adaugat in 1781 un turn-clopotnita la intrare. De la numele ctitorului este si denumirea "Sf. Dimitrie Bals". Am facut aceasta precizare, deoarece am vazut odata pe un forum ca cineva intreba de un acatist al Sfantului Dimitrie Bals.
***
Nu m-am gandit de dimineata la acest subiect, de aceea nu am nici o fotografie cu interiorul; ramane pe saptamana viitoare.

Vinerea prieteniei

Ieri a fost vinerea prieteniei; in realitate: o intalnire cu cele mai bune prietene, cu copiii, apoi o iesire cu cei mai buni prieteni - familia.
Niciodata nu voi putea multumi indeajuns lui Dumnezeu pentru viata frumoasa pe care imi ingaduie s-o traiesc.

Joia recunostintei

Irina gazduieste in fiecare saptamana "Joia recunostintei". In fiecare saptamana ma alatur cu bucurie acestei initiative.

Zilele acestea, desi a fost ziua mea, a fost printre putinele dati cand nu am sarbatorit; as putea zice ca, dimpotriva, am "sarbatorit" prin munca suplimentara. Nimic din ce faceam de obicei de ziua mea nu s-a intamplat; a fost cu totul atipic.
Si totusi...
Am avut responsabilitati legate de alte persoane, pe care le-am resimtit ca pe un cadou. Asa au fost sentimentele mele: bucurie si recunostinta. As putea zice ca incerc un sentiment de uimire in fata faptului ca in loc sa primesc, am dat din mine si totusi am avut o bucurie mai mare decat daca as fi primit nu stiu ce cadou. Expresia "daruind vei dobandi" s-a adeverit cu prisosinta. Am avut un sentiment de grija dumnezeiasca pe care nu-l pot descrie.
Ii multumesc din suflet lui Dumnezeu pentru acest cadou.

Nu sunt dependenta de internet!!!

54% Average@Internet-User.com (41% - 60%) You seem to have a healthy balance in your life when it comes to the internet and life away from the computer. You know enough to do what you want online without looking like an idiot (most of the time). You even have your own Yahoo club or online journal! But you enjoy seeing your friends and going out to enjoy life away from your computer. The Quiz at Quiz Meme!

Problemele vietii

Discutam cu o prietena despre relatia dintre soti si relatia cu copiii intr-o casnicie.
Am gasit un raspuns la Sf Ioan Gura de Aur
"Nu intamplator si zadarnic a vorbit Pavel despre aceasta chestiune, spunand: Femeile sa li se supuna barbatilor lor precum Domnului” (Efeseni 5, 22). De ce oare? Pentru ca daca sotii convietuiesc in buna intelegere, atunci si copiii lor vor creste bine si vecinii se vor desfata de mireasma vietii lor crestine si prietenii lor se vor bucura si rudele lor se vor mandri. Dar daca se intampla invers, toate se vor invalmasi, toate vor fi tulburi si confuze. Se intampla adica si aici ce se intampla intr-o armata: cand generalii au legaturi linistite si conlucreaza armonios, armata merge bine si poarta biruinte, insa cand acestia nu se inteleg si se cearta, toata armata se intoarce cu susu-n jos." (Sfantul Ioan Gura de Aur, Problemele vietii)

La multi ani!

Cel ce chipul Crucii stralucind pe cer mai mult decit soarele l-ai vazut si biruinta semnului Domnului bine ti-a descoperit, cu care intr-armindu-te pe toti vrajmasii i-ai biruit, acum si noua celor ce ne plecam genunchii inaintea icoanei tale, Sfinte Imparate Constantin, da-ne noua, impreuna cu buna ta maica, Imparateasa Elena, ajutor, celor ce cintam voua: Bucurati-va, parintii crestinilor!


Pe imparateasa Elena cea prea-cinstita, pe maica imparatului Constantin, cu bucurie sa ne adunam toti dreptcredinciosii crestini, impreuna cu monahii si monahiile si sa o laudam cu cintari ca acestea:
Bucura-te, ca esti nascuta din neam imparatesc;
Bucura-te, ca esti maica Sfintului Imparat Constantin;
Bucura-te, ca in Iisus Hristos ai crezut;
Bucura-te, ca in numele Sfintei Treimi te-ai botezat;
Bucura-te, caci cu sirguinta si cu multa evlavie la Ierusalim ai plecat;
Bucura-te, ca tu Crucea Domnului mult ai dorit;
Bucura-te, ca acolo Crucea cea de viata facatoare ai aflat;
Bucura-te, ca Sfintei Cruci tu intii ai zis: "Bucura-te lemn fericit";
Bucura-te, caci cu mare veselie te-ai bucurat cind Sfinta Cruce pe cel mort l-a inviat;
Bucura-te, ca in Ierusalim biserica mare si prea frumoasa ai poruncit sa se zideasca;
Bucura-te, ca "Biserica Invierii Domnului Iisus Hristos" ai poruncit sa se numeasca;
Bucura-te, ca tu crestinilor ne esti ca o maica;
Bucura-te, Sfinta Imparateasa Elena!


Azi a fost si ziua mea.
Am fost prinsa toata ziua, (o zi atat de importanta trebuie tratata ca atare).
Am primit multe flori; m-am intalnit cu multa lume...
A fost o zi asa cum imi plac mie zilele aniversare

Maci multicolori

Duminica am fost in gradina botanica si am vazut acesti maci in multime de culori.