Zilele acestea, desi a fost ziua mea, a fost printre putinele dati cand nu am sarbatorit; as putea zice ca, dimpotriva, am "sarbatorit" prin munca suplimentara. Nimic din ce faceam de obicei de ziua mea nu s-a intamplat; a fost cu totul atipic.
Si totusi...
Am avut responsabilitati legate de alte persoane, pe care le-am resimtit ca pe un cadou. Asa au fost sentimentele mele: bucurie si recunostinta. As putea zice ca incerc un sentiment de uimire in fata faptului ca in loc sa primesc, am dat din mine si totusi am avut o bucurie mai mare decat daca as fi primit nu stiu ce cadou. Expresia "daruind vei dobandi" s-a adeverit cu prisosinta. Am avut un sentiment de grija dumnezeiasca pe care nu-l pot descrie.
Ii multumesc din suflet lui Dumnezeu pentru acest cadou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu