{Clubul mămicilor}: Împreună în lume

Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.

***

Versetul de azi:

”...Fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.” (1 Cor. 15, 58)

Unul din lucrurile care îi apropie cel mai mult pe doi soți este mărturisirea pe care o fac împreună. Slujirea aproapelui. În căsătorie nu este vorba doar de el și ea, ori numai despre el, ea și copiii.
Sensul căsătoriei nu se oprește între zidurile apartamentului, ci în slujirea pe care cei doi o fac împreună înspre aproapele. Și căsnicia este ”biserica de acasă”, iar unul din rolurile Bisericii este mărturisirea iubiriilui Dumnezeu în lume prin împreună slujire.

• Căsnicia voastră aduce mărturie despre aceasta?
• În care domeniu se intersectează pasiunile voastre și cum puteți sau cum faceți să puneți aceasta în slujba celorlalți?
• Sunt decizii pe care le iau sau pe care le doresc care vin în contradicție cu planurile de viață ori dorințele soțului? Cum le gestionez? Care sunt repercusiunile lor în viața noastră împreună?

***

Situatia zilei:

Despre autoritatea în fața copiilor
”- Aş vrea să văd un asfinţit de soare... Fă-mi această plăcere... Porunceşte soarelui să asfinţească...
- Dacă eu i-aş porunci unui general să zboare din floare în floare, asemeni unui fluture, ori să scrie o tragedie, ori să se prefacă într-o pasăre de mare, şi dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca, cine-ar fi de vină? El sau eu?
- Măria ta, zise cu hotărâre micul prinţ.
- Întocmai. Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea, spuse mai departe regele. Autoritatea se bizuie, înainte de orice, pe raţiune... Am dreptul de a cere supunere, pentru că poruncile mele sunt înţelepte.” (Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupery)

În Săptămâna Albă

Prin Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, am intrat în Săptămâna Brânzei.
Ne apropiem de Sfântul și Marele Post cu pași repezi.
În Triod găsim cântările ce se rostesc în această perioadă.

În săptămâna Albă, cum se mai numește săptămâna premergătoare începutului Postului, în fiecare zi se citesc cuvinte care deschid mintea și sufletul spre lucrare. Creștinul se pregătește treptat.

• Astfel, Luni auzim:

”Apropiatu-s-a această întru tot cinstită săptămână acum, mai nainte curățitoare, vestindu-ne primăvara sfântului post, care luminează trupurile și sufletele noastre.”... 

”Cu pașnică așezare, cu dragoste curată, să primim credincioșii, prea sfințită, vremea sfântului post, cerând iertare de cele ce am greșit fiecare, ca să dobândim bucuria de acolo.”

• Marți ni se spune:

”Intrând toți cu inimă voioasă și luminați prin ușile cele din naintea sfântului post, să aducem lui Hristos cântări de mulțumire”.

• Miercuri învățăm:

”Postul să-l sfințim cu dragoste; să propovăduim oprirea poftelor, să strigăm cu lacrimi către Dumnezeu: Dă-ne Doamne dar, să ne ajutorezi spre voile Tale, mult îndurate. Primind darul postului, să preaslăvim pe Cel ce ni l-a dat spre mântuire; și să-l lucrăm cu deadinsul, ca să luăm iertarea greșelilor noastre, din mâna Celui care ne-a făcut. ”
”Răsărind vremea postului, duhovnicește luminează simțirile sufletului și gonește negura patimilor. Pentru aceasta să-l cuprindem din inimă, înălțând pe Hristos întru toți vecii.”

• Joi cerem de la Domnul:

”Pentru că mulțimea greșelilor celor cumplite m-a cuprins, cu lacrimi cad înaintea Ta, Hristoase, cerând să-mi dai loc de iertare în vremea postului. Pentru că sunt legat cu lanțurile nedezlegate ale poftelor mele, suspin și strig către Tine, Mântuitorule: slobozește-mă și pe mine ca să laud cu bucurie milostivirea Ta.”

• Vineri aflăm:

”În ce chip se ivesc zorile, așa și darul postului ne pune înainte vremea pocăinței, risipind întunericul păcatelor. Să hrănim pe săraci ca să luăm milă în loc de milă; și cu apa cea dumnezeiască a postului să ne spălăm întinăciunile sufletești.”

• Iar sâmbătă, când se face pomenirea cuvioșilor nevoitori, învățăm și noi:

”Cu înțelepciune, părinților, luminându-ne și ca într-un rai vesel acum intrând, din pârâul desfătării să ne îndulcim; vitejiile acestora cu mirare socotindu-le, să urmăm bunătăților lor, Mântuitorului strigând: cu rugăciunile lor, Dumnezeule, fă-ne pe noi părtași împărăției Tale celei cerești.”

Iată și câteva răspunsuri la niște întrebări pe care poate vi le puneți cu privire la această săptămână:

• De ce ”săptămâna albă?”
• De ce nu se consumă carne în săptămâna brânzei?

O duminica minunata!

"Unirea deplină între un bărbat şi o femeie, corespunzând unei iubiri desăvârşite, e netrecătoare. Căci fiecare a găsit în celălalt nu un obiect, ale cărui posibilităţi de satisfacere sunt limitate şi care se ascunde ca persoană atunci când e tratat ca obiect, ci o persoană inepuizabilă şi veşnic nouă în capacitatea şi imaginaţia ei de autodăruire. 
Cei doi se iubesc pentru că se completează, pentru că nu-şi sunt uniformi. Iubirea nu se naşte între două suflete care sună la fel, ci care sună armonic, spune Schiller . Iubirea este un schimb de fiinţă, o întregire reciprocă. Iubirea îmbogăţeşte pe fiecare pentru că primeşte şi dăruieşte la nesfârşit, pe când ura sărăceşte , pentru că nu dă şi nu primeste nimic." (Pr. D. Staniloae, Teologia dogmatica ortodoxa, vol3)

***

Predici la Duminica Înfricoșătoarei Judecăți

Pr. Constantin Sturzu, Catedrala Mitropolitană Iași 19 feb 2012
Pr. Constantin Sturzu, Catedrala Mitropolitană Iași, 23 feb 2014