{Jurnal de recunoștință : ziua 34 / 90} „Ales, ales!”

Azi mulțumesc pentru alegere

Ce se vede pe deal, în depărtare, este o stână. Seara, când e momentul mulsului, se aud strigătele ciobanului, care spune "ales, ales!". Ce o fi asta? Cercetând, am aflat că strigă așa pentru că oile, auzind, se aleg singure: cele de muls într-un țarc, cele sterpe în altul. Se duc singure la locul lor pe care-l știu foarte bine.
"Ales, ales, ales!" M-a dus gândul la imaginea oilor și caprelor pe care le desparte păstorul și pune oile de-a dreapta, iar caprele de-a stânga. (Matei, 25, 33) Cumva, se percepe că Dumnezeu face această împărțire, El fiind partea activă, judcătoare. El judecă și spune care e oaie și care e capră și le dă de-a stânga și de-dreapta.
Iar noi suntem cu frica în sân "oare eu sunt în rândul caprelor? oare mă va da de-a stânga?"

Dar am înțeles de la ciobanul acesta că păstorul nu face împărțirea punând mâna pe oi sau pe capre, sortându-le el după cum le știe, care cu lapte, care sterpe. El doar strigă "Ales, ales!".

E cutremurătoare libertatea asta: ”Ales, ales!”. Și noi alegem.

{Jurnal de recunoștință : ziua 31 / 90} - Gratitude

Iată că s-a făcut o lună de recunoștință
Azi am aflat că porțile școlilor rămân închise

Mulțumesc pentru aplicația „Gratitude Happiness Journal” - e simpatică și la îndemână, am început să o folosesc recent (cred că de când nu prea mai intru pe aici!).

{Jurnal de recunoștință : ziua 28 / 90}

Azi mulțumesc pentru soare, pentru cântecul păsărilor, pentru zumzetul albinelor, pentru zgomotul tălăngilor, pentru căldura care face totul să înflorească. 

 

Mulțumesc pentru nou, pentru un nou început, pentru o nouă energie. Învierea Domnului se întâmplă independent de starea noastră, iar odată cu ea viața se lansează din nou. Deși acum în alți parametri fizici, cu atât mai mult o invitație la regăsirea și conștientizarea propriei creativități. Nu ca fugă din realitate, ci ca adâncire în prezent. 

Realitatea poate fi înfricoșătoare. Nu atât din cauza virusului, cât a implicațiilor economice. Disponibilizările, șomajul tehnic, creșterea prețului la alimente și servicii, penuria.

(Pentru cei născuți înainte de anii '80, situația pare a începe să semene cu cea din perioada comunismului, fără a mai avea conotație politică. Într-un anume fel, aceștia chiar știu să-și regăsească resursele de coping de atunci). Raționalizare, plafonarea prețurilor, ajutor material acordat persoanelor aflate în dificultate (familii monoparentale, disponibilizate) - toate acestea va fi necesar să fie avute în vedere. Cum le vom face față? Domnul știe. Știu doar că deznădejdea nu ajută niciodată și nici fuga. Reafirmarea propriei demnități, chiar și atunci când ea nu este respectată de ceilalți.