{Clubul mămicilor}: Încrederea, temelie a vieții conjugale fericite

Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.

***

Versetul de azi:

” Cel mai mult să vă temeţi să nu se piardă sau să nu se clatine cumva încrederea unuia faţă de celălalt. Aici este temelia vieţii conjugale fericite.” (Sf. Teofan Zăvorâtul) Consider că încrederea este într-adevăr temelia vieții conjugale fericite?  Au fost situații în care mi-a fost pusă la încercare încrederea în soț? Care ar putea fi acestea (dacă n-au fost)?  Au fost sau trăiesc situații în care soțul demonstrează că n-are încredere în mine?  Cum mă păstrez a fi o soție de încredere?

***

Situatia zilei:

Trăsăturile care ne înnebunesc acum la copil sunt cele pe care le vom căuta mai târziu.

Este încăpățânat. O ține pe-a lui într-una. Mergem pe stradă și stă minute întregi analizând fiecare piatră, gâză, gunoi. E independent. Pleacă de lângă mine și l-am căutat de câteva ori. Curios. Se bagă peste tot.

De multe ori auzim mamele plângându-se astfel de odrasla lor.
Acestea sunt unele dintre trăsăturile care îl vor ajuta mai târziu să fie perseverent, să aibă răbdare, să vrea să afle lucruri noi... să învețe, să reușească în ceea ce își va propune.
Ce trăsături care acum îți scot peri albi crezi că i-ar putea folosi și când va crește și cum anume?

Rugăciune de ajutor la post

În Sâmbăta Brânzei cum se spune ultimei sâmbete dinaintea Marelui Post se face pomenirea tuturor sfinților, bărbați și femei, care au strălucit în sihăstrie.

sursa imagine

Iată câteva cântări din Triod, prin care se amintește de aceste femei, spre întărirea noastră în drumul postului ce acum se deschide:

”Veniți să aducem cântări după datorie femeilor, celor ce au viețuit cu cuviință și întocmai cu îngerii și să strigăm: Pentru ale lor rugăciuni, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi pe toți.

Purtătoarea de Hristos Vriena, cu dumnezeiasca Fervonia să se cinstească, și Tomaida cu Ieria și Platonida să se laude cu credință; împreună cu acestea și Melania.

Laudă fie Eupraxiilor celor cu minte îngerească și celor două Teodore; Anastasiilor celor prea fericite, mărire și laudă neîncetată, care au servit minunat lui Dumnezeu. 

Maria Egipteanca a fost ca o lumină în lume, și cel ce s-a numit Marin, stea lumii s-a arătat, și Eufrosina ca un soare strălucind cu bunătățile. 

Luminoasă ca focul a fost Teodula în viață și a strălucit întru pustnicie Iulita, și împreună cu acestea luminează întru fapte prea fericita Isidora.

Cugetătoarea de cele cerești Marina acum să se cinstească cu Matroana cea mare; Singlitichia și Sarra cu Iusta, întru cântări, ca niște înțelepte să se laude.

Pelaghia, îngerul Domnului, Taisia, sfeșnicul pocăinții și oricare alta din femeile care au strălucit prin sihăstrii să se laude.”

Cu ale lor sfinte rugăciuni și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase ajută-ne să punem început bun și acestui Sfânt și Mare Post care începe.

{Clubul mămicilor}: Împreună în lume

Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.

***

Versetul de azi:

”...Fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.” (1 Cor. 15, 58)

Unul din lucrurile care îi apropie cel mai mult pe doi soți este mărturisirea pe care o fac împreună. Slujirea aproapelui. În căsătorie nu este vorba doar de el și ea, ori numai despre el, ea și copiii.
Sensul căsătoriei nu se oprește între zidurile apartamentului, ci în slujirea pe care cei doi o fac împreună înspre aproapele. Și căsnicia este ”biserica de acasă”, iar unul din rolurile Bisericii este mărturisirea iubiriilui Dumnezeu în lume prin împreună slujire.

• Căsnicia voastră aduce mărturie despre aceasta?
• În care domeniu se intersectează pasiunile voastre și cum puteți sau cum faceți să puneți aceasta în slujba celorlalți?
• Sunt decizii pe care le iau sau pe care le doresc care vin în contradicție cu planurile de viață ori dorințele soțului? Cum le gestionez? Care sunt repercusiunile lor în viața noastră împreună?

***

Situatia zilei:

Despre autoritatea în fața copiilor
”- Aş vrea să văd un asfinţit de soare... Fă-mi această plăcere... Porunceşte soarelui să asfinţească...
- Dacă eu i-aş porunci unui general să zboare din floare în floare, asemeni unui fluture, ori să scrie o tragedie, ori să se prefacă într-o pasăre de mare, şi dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca, cine-ar fi de vină? El sau eu?
- Măria ta, zise cu hotărâre micul prinţ.
- Întocmai. Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea, spuse mai departe regele. Autoritatea se bizuie, înainte de orice, pe raţiune... Am dreptul de a cere supunere, pentru că poruncile mele sunt înţelepte.” (Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupery)