Marketing azi pentru consumatorii de maine

Ati observat (nu numai la tv) cum se pregatesc viitorii consumatori? Imi aduc aminte ca imi atrasese cineva atentia asupra felului in care fac reclama cei de la o anumita cafea... ca baietelul sau fetita trimit asa, invaluitor, aburul de cafea pentru a-i fermeca pe parinti, pe mos craciun etc... In felul acesta, spun specialistii in marketing, se creeaza obisnuinta inca din copilarie.sursa imagine
Cafeaua nu e buna pentru copii, (si nici pentru parinti, fie vorba intre noi), si nu vom vedea vreun copil care bea cafea intr-o reclama. Dar faptul ca este lasat (chiar incurajat) sa o tina in mana, sa o ofere adultilor, e crearea premisei unei obisnuinte. Pe viitor, acel copil nu va avea nici o rezerva vis-a-vis de consumul acestui produs. (Am putea extinde si la tigari, in casa, atunci cand copilul e trimis de tata sau mama sa-i aduca tigarile din bucatarie ori din buzunar, ori lasat sa-i aprinda bricheta)

Pentru ca am niste fete mari consumatoare de reviste, nu am putut sa nu observ cum, in ultima vreme, au aparut tot mai multe reviste pentru fetite, care au "cadou" obiecte de podoaba si, mai nou, chiar cosmetice: rujuri, rimeluri, farduri...sursa imagine
Imi e foarte greu sa le explic fetelor ca ele nu au voie sa foloseasca acele produse, (dincolo de faptul ca ma indoiesc de calitatea lor) ca asa cum sunt acum de frumoase nu vor mai fi niciodata, ca nu au nevoie de "ajutoare" cosmetice. Faptul ca sunt promovate in revistele adresate varstei lor, ca la scoala "fetele se machiaza la serbari" imi da mult de furca; asa ca am sistat cumpararea acestui tip de produs, desi altele pentru varsta lor nu prea sunt si chiar daca risc sa le creez sentimentul ca "doar ele nu se machiaza"...
sursa imagine
Acum imi dau seama ca in felul acesta, fetitele sunt pregatite nu numai pentru machiaj, ci si pentru revistele glossy care sunt din abundenta pe piata, sunt destul de scumpe si care vand tone de reclama si trenduri dar nimic folositor si autentic...

Din cuvantul Maicii Siluana

In aceasta conferinta despre darul lui Dumnezeu, tinuta la Arad in Postul Pastelui din anul 2006, care poata fi descarcata de aici, maica incepe prin a ne invata sa intelegem bucuria in viata aceasta, pe care o traim acum, pe pamant. Voi reda cateva idei din acest inceput de conferinta, pe care am reusit sa le consemnez deocamdata, fara a nota si exemplele de viata care fac atat de savuros discursul Maicii.

Unde e darul vietii, ne putem intreba? Daca eu arat asa (cum nu-mi place), daca cei din jurul meu parca s-au vorbit sa faca ce nu-mi place mie? Niciodata nu suntem multumiti cu nimic. Ce dar e acesta? Cum sa ne bucuram?
Aceasta este taina. Bucuria tine de noi. Acest "dat" (felul in care aratam, persoanele pe care le avem in jur, cu boli, cu defecte, necazurile care dau peste noi) este ca prescura pe care o ducem noi la biserica. Trebuie sa vina preotul sa binecuvinteze, sa cheme Duhul lui Dumnezeu si sa transforme prescura in trupul Mantuitorului, sa transforme datul in dar.
Daca astept sa mi se faca nasul frumos voi muri si nu ma pot bucura de viata, pentru ca ma uit in oglinda si nu-mi place nasul... daca astept sa se schimbe guvernul, mor asteptand sa repare strazile... traim in amanare... traim in nadejdi false si cadem in deznadejde, traim in iluzii si cadem in deziluzii. Si noi zicem tot timpul ca "daca s-ar fi intamplat asa", ori "daca ar fi fost altfel...", ori "daca as fi aratat asa..."
Dar noi trebuie sa ne dumirim, sa ne zicem: acestea sunt datele. Dumnezeu, prin Duhul Sfant, transforma "datul" in "dar". Cu o conditie insa: ca eu sa primesc darul Duhului Sfant, care se da omului la cerere. Nu cade peste om asa, ca nu e fulger. (Il mai nimereste pe un Saul. De ce? Pentru ca el il cauta pe Dumnezeu. Pentru cei ce-l cauta, foamea lor de Dumnezeu e mai vie decat a noastra, caci noi zicem: "ei, ma iarta Dumnezeu". Dar ii cerem iertare?)
Omul trebuie sa faca ceva. Omul este "partener de dialog cu Dumnezeu" (pr. Staniloae). Omul poate sa faca asta. Dumnezeu nu transforma painea in trupul lui doar asa... Mantuitorul nu a transformat pietrele in paini. De ce? Pentru ca nu vrea sa faca nimic fara stapanul de la inceput al acestei acestei lumi; pe noi ne-a creat sa fim stapanii acestei lumi. Ii dau eu cinci paini, El hraneste cinci mii de oameni...
Dar noi suntem necajiti si strigam: "Unde este Dumnezeu?" Dumnezeu este in tine. Si ce face El? Pai "bodoganeste". Ne arata slabiciunile noastre, locul in care trebuie sa ne transformam, in fiecare gand rau a nostru, in fiecare nemultumire a noastra.

Deci, daca am descoperit asta, eu pot sa-mi transform viata. Si pot sa transform datul in dar. Si in acest demers sa luam in primul rand ce nu ne place. Din tot ce nu ne place in viata noastra putem face aluatul pe care il vom transforma in dar. Toate necazurile sunt locurile fierbinti in care lucreaza harul. Acolo e locul de intalnire al nostru cu Dumnezeu, pentru ca acolo striga omul la Dumnezeu. Parintele Arsenie (Boca) spune: In necazuri, omul striga la Dumnezeu: "Doamne miluieste!", iar Dumnezeu ii raspunde "omule, schimba-te!".

Miercurea fara cuvinte

Miercurea fara cuvinte... in joia recunostintei.
Multumesc Sfintei Cuvioase Parascheva ca m-a primit si in acest an sa ma inchin la sfintele ei moaste.
Anul acesta cred ca a fost cu adevarat bucuroasa de oaspeti, caci a fost o vreme atat de frumoasa, cum de mult nu am mai vazut in aceasta zi.
Totul a fost luminos, cald, plin de bucurie duhovniceasca.
Dumnezeu iubeste Iasul nostru drag si ne ingaduie lucruri ce cu greu se pot exprima.