Despre Maica Siluana

Iata si anuntul de pe situl Centrului:

1. Centrul nostru are noul sediu în Iaşi, Strada Tălpălari nr 12.

2. Cei care ne puteti ajuta pentru amenajarea noului sediu din Iaşi, o puteţi face donând orice sumă

• prin poştă la adresa Asociaţia Centrul de Formare şi Consiliere Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Strada Tălpălari, nr 12, cod 700 127, Iaşi
• prin virament în contul Asociaţiei noastre deschis la BCR Al. I. Cuza Iaşi : RO 51 RNCB 0140025294990001.

Vă rugăm să vă însoţiţi donaţiile de un pomelnic pentru a ne ruga pentru dumneavoastră, iar binefăcătorilor care doresc li se vor publica numele pe site.

Multumesc pentru “Brillante webloglive” si "Premio A la Luz Interior"

Premiu dedicat blogurilor si site-urilor care se disting prin tema care o expun, cat si prin design.

Acestea sunt regulile:
- Cand se primeste premiul, trebuie scris un post, cu poza premiului si scrieti numele persoanei si link catre blogul de la care ati primit premiul
- Alegeti un minim de 7 bloguri ( mai multe sau mai putine), scrieti numele si link catre acel blog
- Anuntati ca ati dat premiul “Brillante webloglive”

Acest premiu nominalizeaza in jur de 7 persoane generoase, spontane, prieteni adevarati, pe care le-ati cunoscut prin intermediul blogului lor : pare ceva simplu... dar nu e usor sa mentii aprinsa “Lumina Interiora”, sa o cultivi pe zi ce trece, fara sa se stinga….

Ii multumesc mamicii iubitoare pentru supriza pe care mi-a facut-o daruindu-mi aceste premii.
Le trimit si eu mai departe, nu fara efort, caci toate fetele pe care le-am cunoscut pe bloguri le-ar merita. As vrea sa daruiesc cuiva care nu a mai primit aceste premii...
Am descoperit abia acum ca am mai primit odata premiul, dar cu vacanta, se pare ca mi-a scapat. Multumesc si tie, Marilena. Am gasit postarea ta acum, cautand sa vad daca le-ai mai primit. Nu m-am gandit ca as putea sa le primesc si eu, probabil de aceea nu ma uitam cu atentie pe mesajele de continuare...
Nu ma mai lungesc cu vorba
In primul rand, multumiri "doamnei profesoare" - Irina - ea m-a ajutat sa-mi depasesc "timiditatea" de a crea un blog
Continui lunga lista de aprecieri cu o doamna pe care o cunosc, desi ea nu posteaza in mod regulat, dar care are o inima de aur: Ania
De asemenea, ii daruiesc acest premiu, pentru modelul pe care-l ofera tuturor femeilor pe care Dumnezeu le-a randuit sa fie sotii de preoti: Natalia
Pentru discretie si frumusete: Cami
Pentru exuberanta si pofta de viata pe care o inspira: Irina
Nu in ultimul rand, Gingasia. Pentru indemnul la cultura.
Si, a saptea persoana, desi una din cele mai importante din viata mea, Oana, care pe moment ia o pauza de blog

Meniu saptamanal... aplicat

La cererea publicului, un exemplu de meniu, chiar pentru saptamana viitoare
Din cauza racelii, eu am stat in casa, doar fetele cu tati au mers cu listuta in selgros.
In meniu, nu am trecut fructele, care nu se manaca "la ore fixe"; de asemenea, nici garniturile de salate ori de muraturi nu le-am trecut, caci sunt "dupa chef".
O alta observatie; dupa cum se poate observa, la noi pranzul e alcatuit doar dintr-un fel, iar gustarea de dupa-amiaza e de fapt felul al doilea. Am zis sa le invat eu pe fete cu mese dese si mai mici, decat sa se chinuie cand vor creste ()
Ca reguli generale, incerc sa tin cont atat de preferintele fetelor, cat si de necesitatea unui meniu variat si echilibrat (ceea ce se rezolva foarte usor daca si ele iau parte la alcatuirea lui); in acelasi timp, stabilirea meniului ma ajuta sa fac zilele de post "ca si cum nu ar fi"; tot ce au de facut fetele e sa evite, la scoala, sa manance eventuale oferte de dulce de la colegi... ceea ce uneori uita
Dar nu ma alarmez, sunt totusi copii si nu vreau sa le inspir "frica" de post.
O alta regula generala - daca intr-o zi nu avem chef sa mancam ce ne-am propus ori avem invitatie la o pizza ori... ce o fi, iar, nu ne alarmam. In definitiv, meniul e ca sa ne ghideze, nu sa ne faca viata grea.
A, si o ultima idee: meniul se poate repeta la cateva saptamani (desi la mine spaghettile nu lipsesc in nicio saptamana, caci sunt preferatele fetelor).
Si acum, chiar ultima idee: dupa cum se vede, eu gatesc cam inainte de fiecare masa. Nici eu, nici fetele nu agream prea mult ideea unui fel de mancare pe care sa-l intindem pe toata saptamana. Pe de alta parte, mancarurile pe care le prepar eu sunt de obicei foarte rapide, asa incat nu as putea zice ca petrec toata ziua in bucatarie.
Despre tati nu am zis nimic din doua motive: 1. mananca acasa doar cina; 2. ii place tot ce-i pregatesc eu, asa incat nu-si face probleme :)