Creeaza mediul de care familia ta are nevoie (2)*

In fiecare zi avem oportunitati incredibile de a influenta generatiile urmatoare prin munca noastra ca mame. Putem profita din plin de aceste oportunitati cre=nd un mediu sigur pentru familiile noastre.

***

Casa noastra trebuie sa fie un loc de retragere. Sa-i m=ng=iem pe membrii familiei care au fost raniti in experiente negative sau crize. Sa-i iubim chiar si atunci c=nd se poarta inadecvat in situatii deosebite sau chiar obisnuite. Sa-i ascultam cu compasiune. Sa le ingaduim sa-si manifeste dezamagirea si m=nia. Sa-i incurajam si sa-i sprijinim, sa le oferim speranta depasirii cu bine a momentului. Sa ne rugam pentru ei si sa le spunem ca facem asta.

Sa facem din casa noastra o biserica. Deoarece copiii nostri petrec mai mult timp acasa dec=t la biserica, cu siguranta ca viata lor spirituala va fi foarte influentata de de felul in care le impartasim credinta noastra. De aceea, trebuie sa facem din relatia noastra cu M=ntuitorul o prioritate si sa le aratam cum ne manifestam zilnic credinta si cum ne influenteaza Acesta viata noastra proprie. Trebuie sa-i incurajam sa citeasca des Biblia si sa se roage c=t mai des. De c=te ori int=lnim o situatie cu “invataminte”, care arata lucrarea lui Dumnezeu in viata de toate zilele, sa le atragem atentia copiilor asupra ei si sa discutam cu ei, pentru a avea un folos de pe urma ei. Sa ne traim credinta in fiecare aspect al vietii noastre, necompartiment=nd-o, pentru a le putea arata copiilor nostri ca a fi crestin inseamna mai mult dec=t mersul duminica la biserica: este un mod de viata. Sa aducem la noi in casa si copii din case instabile, incuraj=ndu-i sa se apropie de copiii nostri, acasa la noi, sa mergem impreuna la biserica la diferite slujbe si sa gazduim evenimente, cum ar fi nise “cluburi de studiu biblic”.

Sa facem din casa noastra o pepiniera. Sa ne incurajam copiii. Sa le aratam ca au un mare potential, ca Dumnezeu i-a facut unici, si prin ei va face ceva. Sa sarbatorim evenimente obisnuite impreuna, sa participam la serbarile lor si la diferitele concursuri sau evenimente pe care le pregatesc la scoala. Sa le sarbatorim, de asemenea, trecerea la alte etape ale vietii, cum ar fi caderea primului dinte, pubertatea, mutarea la alta scoala, prima angajare ori obtinerea permisului de conducere. Sa aniversam zilele de nastere, implinirile si incununarile marilor eforturi. Sa apreciem unicitatea fiecarui membru al familiei, sa vedem care sunt punctele tari si punctele slabe ale fiecaruia si sa vedem cum ne putem completa unii pe altii. Sa incurajam membrii familiei sa-si urmeze visele si sa-i sprijinim in intreprinderile pe care le fac pe acest drum.

Creeaza mediul de care familia ta are nevoie (1)*

Creeaza mediul de care familia ta are nevoie (2)

Creeaza mediul de care familia ta are nevoie (3)

Creeaza mediul de care familia ta are nevoie (4)

*Articolul este o traducere a celui scris de Whitney Hopler, scriitor colaborator la Crosswalk.com, care poate fi gasit aici.

Multumesc, Cami

Viata m-a adus intr-un moment de rascruce. Dumnezeu mi-a aratat ca este cu mine, cand, cu lacrimi, nestiind ce sa mai spun, am gasit aceasta rugaciune.
Multumesc, Cami
"Da, Iisuse, am nevoie numai de Tine, fiindcă numai Ţie Ţi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Am nevoie numai de Tine, pentru că numai Tu, Iisuse dulce, Ţi-ai arătat nemărginita-Ţi iubire pentru mine, vărsându-Ţi până şi ultima picătură de sânge pentru mântuirea mea. Am nevoie, iarăşi, numai de Tine, căci numai cu Atotputernicia Ta mai pot fi scos din noua prăpastia în care am căzut şi numai cu dragostea Ta fără seamăn Te mai poţi apropia de un ticălos şi de un mincinos ca mine. Părăsit de toţi, ca şi întâia oară, mi se pare că - în starea în care mă aflu acum - Măicuţa Ta nu mai este şi Măicuţa mea, pentru că Ea este nevinovată, iar eu sunt vinovat de moarte. Ea este precum crinul de frumoasă şi binevoitoare, iar eu sunt ca un câine împuţit şi urât."

Cine nu s-a indoit vreodata?

Astazi este "Duminica Tomei"

Am gasit aici, un comentariu de-al Parintelui Gordon referitor la indoiala Sf. Apostol Toma.

„Cazul“ Apostolului Toma ne reţine atenţia în special pentru faptul că simţim o puternică asemănare între îndoiala lui şi îndoielile noastre, între frământările lui şi frământările noastre. Chiar dacă fizic ne despart aproape douăzeci de veacuri, simţim că Toma se identifică cu noi, acum şi aici. Căci cine dintre noi ar putea susţine că nu s-a îndoit sau nu se îndoieşte în problemele de credinţă? Nu suntem noi nişte căutători în permanenţă ai adevărului? Nu tânjim noi după dobândirea certitudinii în Înviere? Căci Toma toacmai această certitudine voia s-o aibă.

Recunoscându-ne propriile îndoieli, îl vom înţelege mai bine pe Toma şi ne vom da seama că, după ce ucenicise trei ani lângă un Învăţător fascinant prin vorbe şi fapte, însoţite chiar de învieri din morţi, în ziua în care L-a văzut murind, ceva s-a prăbuşit în sufletul său. Nu sunt excluse chiar clipe de deznădejde, în care va fi rostit, poate, pentru sine: „Mai bine aş fi rămas un pescar liniştit, în Galileea mea natală!“ De aceea, la vestea năpraznică dată de confraţi „L-am văzut pe Domnul!“, Toma va avea o reacţie întru totul omenească, rostind în sinea sa: „Nu se poate! Nu-mi vine să cred! Este prea mare şi îmbucurătoare vestea!“. Apoi, cu glas tare: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor...“ şi celelalte.

Nu reacţionăm şi noi aşa în împrejurări similare? Când cineva ne aduce o veste ieşită din comun, de bucurie sau de întristare, exclamăm şi noi, până să ne dumirim: „Nu se poate! Nu-i adevărat! Nu pot să cred!“ Apoi, în faţa evidenţelor, dacă vestea este de bucurie, îl îmbrăţişăm pe aducător, bâlbâind mulţumiri, amestecate, uneori, cu lacrimi de fericire; sau, dacă vestea este tristă, şoptim resemnaţi: „Aşa a fost să fie, aşa a vrut Domnul. Iartă-mă că nu pot să cred ce s-a întâmplat...“ Astfel, amintindu-ne de propriile noastre experienţe, înţelegem mai bine reacţia emoţionantă a lui Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“