Despre încrederea în cuplu, Sf. Teofan Zăvorâtul spune că e temelia vieții conjugale fericite.
Care ar fi portretul robot al soției de încredere?
Într-un cuvânt, este femeia virtuoasă, despre care găsim scris în Pilde 31; e femeia care întotdeauna face bine soțului său. ”... Preţul ei întrece mărgeanul. Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată. Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale...” (v. 10-12)
- Dar sunt momente în care încrederea este dărâmată de lovituri primite în rănile sufletului.
- Când dezamăgirea sapă în această temelie a încrederii și riscă să dărâme întregul edificiu al căsniciei.
- Sunt momente când durerea este atât de intensă, încât ai vrea ca pământul să se surpe, să te înghită toată.
- Când pare că încă o zi pe care s-o mai duci este prea mult.
- Când ai nevoie de un efort supraomenesc ca să te dai jos din pat dimineața.
- Când pare nu este nimeni pe lume care să te audă sau să te asculte.
Unde să-ți atârni atunci încrederea? De ce să te mai agăți? De cine?
Să auzim atunci glasul Psalmistului, care spune: ”așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul.” (ps. 26)
Să fim, precum spune Apostolul, ”cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei” (Evr. 12, 2)
Da, este un salt în golul necunoscutului. Un salt de credință atunci când parcă tocmai credința e cea care lipsește. Un gând la El. Atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu