luni, 27 ianuarie 2014

12 atitudini sfințitoare pentru o soție: ”ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu”

Iată că deja am ajuns la sfârșitul lui ianuarie.  Luna aceasta am dedicat-o, după cum spuneam aici, observării unor învățături ale sf. Apostol Pavel pe care le găsim în Epistola către Tit. Acesta spune că femeile creștine căsătorite ar trebui

să fie cumpătate,
curate, gospodine, bune,
plecate bărbaţilor lor,
ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu(Tit 2, 5)
Mă voi opri astăzi la ultima idee, pe care Sf. Ioan Gură de Aur o explică astfel:
”<< ca să nu fie defăimat cuvântul Lui Dumnezeu>>. Că, dacă se întâmplă ca o femeie credincioasă, care vieţuieşte cu un necredincios, să nu fie virtuoasă, hula desigur că trece la Dumnezeu; [dacă nu ar fi virtuoasă, cineva ar putea spune că ”așa-s creștinii”]
iar dacă ea este cu bună-cuviinţă şi înţeleaptă, propovăduirea câştigă slavă de la dânsa şi prin succesele ei. Să audă femeile care vieţuiesc cu bărbaţi răi şi necredincioşi; să audă, zic, şi să se înveţe a-i aduce la evlavie prin felul lor de a se purta.
Că, deşi nu vei câştiga altceva, şi nici nu-l vei putea atrage pe bărbat spre împărtăşirea dogmelor celor adevărate, cel puţin i-ai cusut gura şi nu l-ai lăsat să hulească creştinismul, iar aceasta nu e puţin lucru, ci încă foarte mare, căci se slăveşte credinţa din purtarea voastră.”
Oare mai are aplicare în zilele noastre acest cuvânt?
Sau noi, ca femei, ne mai punem problema de a nu fi defăimat cuvântul lui Dumnezeu? Să ne purtăm în așa fel încât să nu fim sminteală pentru ceilalți și mai ales soțului?
În ziua de astăzi sunt multe femei care trăiesc credința creștin-ortodoxă căsătorite cu soți care nu împărtășesc această viețuire deși poate sunt botezați ortodocși.
Cum se poartă o soție credincioasă cu un soț care nu e credincios? Cum își trăiește aceasta credința? M-aș bucura dacă ați împărtăși din experiența voastră la comentarii.

***

Un exemplu l-am putea găsi la Sf. Monica (4 mai), mama Fericitului Augustin. Sf. Monica a fost căsătorită cu un funcţionar păgân numit Patritius, aprins din fire şi imoral. La început, soacra sa nu o plăcea, dar Monica s-a făcut plăcută prin firea ei blândă. Spre deosebire de multele femei care erau bătute de soţi în acele vremuri, ea nu era bătută pentru că ştia să tacă, "punînd strajă gurii ei" în preajma lui. (Ps. 38/39:1). Prin răbdarea și dragostea sa l-a adus atât pe soțul său la credința creștină, cât și pe fiul său, pe care l-a însoțit cu rugăciunea timp de șaptesprezece ani. Este cunoscută vorba pe care i-a spus-o un episcop la care mergea mereu cerându-i să se roage pentru el: ”nu poate să moară fiul atâtor lacrimi”.
St. Monica
Sfânta Monica este ocrotitoare a căsătoriilor dificile și bineînțeles a mamelor de copii rătăciți de la credință; ea e rugătoare pentru soții, pentru femeile victime ale abuzurilor casnice fizice ori verbale, pentru cele căsătorite cu alcoolici. 
Pentru ale ei sfinte rugăciuni Domne, dă tuturor soțiilor răbdare și stăruință în rugăciunile pentru soți!