Îmi place teribil de mult ideea unui mozaic fotografic al lunii.
În octombrie 2013 ne-am bucurat de o toamnă caldă și extraordinar de frumoasă aici, pe meleaguri ieșene.
Am urmărit în curte, cu recunoștință, ca în fiecare an, colorarea arțarului japonez în cele mai frumoase culori.
Am urmărit în plimbări îngălbenirea frunzelor, galbenul intens pe cerul albastru.
Lecturi întârziate pe pământ, în lună cu ”r” (în copilărie știam că nu se așază pe pământ în lunile cu ”r” în ele)
Apusuri minunate, văzând chiar Ceahlăul.
Mulțime de oameni în jurul sfintei Parascheva și în tot orașul.
Slavă Ție, Doamne, pentru binecuvântările Tale!
Miluiește-ne pe noi și pe toată lumea Ta și ajută-ne să păstrăm puritatea naturii așa cum ne-ai încredințat-o Tu, să nu ne predăm egoismului din noi în urmărirea unor interese ale timpului, pierzând din vedere că țara aceasta nu e doar a noastră, ci și a urmașilor noștri.
E frumos mozaicul - şi cel de fotografii şi cel de vorbe...
RăspundețiȘtergereM-am gândit încă o dată la înţelepciunea bătrânilor (care tare ne mai lipseşte) - să nu stai pe pământ în lunile cu "r" - toate aveau o explicaţie logică, sănătoasă, un firesc frumos, un rost...
Mulțumesc, Mariana
RăspundețiȘtergereO zi binecuvântată!
Cât de frumos!
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Cristina.
Doamne ajută!
Trebuie să învăț să fac și eu mozaic :)
RăspundețiȘtergereE un loc liniștitor aici! Felicitări!
Multumesc, Anastasia Ana, multumesc Mariana. Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergere