"Călătoria virtuţilor s-a deschis. Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului"

Perioada Triodului, începută încă în urmă cu patru săptămâni, cu duminica vameşului şi a fariseului este cea mai importantă perioadă a anului bisericesc şi durează până la sărbătoarea Învierii Domnului.
Este momentul în care toată suflarea îşi începe cu mai mult dor urcuşul spre Înviere.
Duminica lăsatului sec de brânză este Duminica a patra din Triod, a Izgonirii lui Adam din Rai, care mai poartă şi denumirea de "Duminica Iertării", pentru că în această zi avem datoria de a ne cere iertare tuturor, pentru a ne putea angaja în parcursul duhovnicesc ce începe în ziua următoare, prima zi a Sfântului şi Marelui Post.
Cartea din care se citeşte cu precădere în această perioadă poartă aceeaşi denumire: "Triod" şi este o culegere minunată de texte pe care, citindu-le ori urmărindu-le pe parcursul slujbelor, intrăm în contact cu Duhul ortodoxiei şi ne educăm mintea şi sufletul în acest Duh, primind cunoştinţe teologice în duhul nostru.

Triodul Mic




***

Şezut-a Adam în preajma raiului, şi de goliciunea sa, plângând se tânguia: 

"Vai mie, celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene, 

şi am fost furat de ea şi de mărire m-am îndepărtat. 

Vai mie, celui dezbrăcat de nevinovăţie şi lăsat în sărăcie. 

Ci o, raiule, de acum nu mă voi mai desfăta întru dulceaţa ta. 

Nu voi mai vedea pe Domnul şi Dumnezeul şi Ziditorul meu; 

căci în pământ voi merge, din care am fost luat.

 Milostive, îndurate, strig către Tine: Miluieşte-mă pe mine, cel ce am căzut." 

(stihiră de la slujba Vecerniei de sâmbătă seara)

Călătoria virtuţilor s-a deschis. 

Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului. 

Că cei ce se luptă după lege, după dreptate se şi încununează. 

Şi luând toată întrarmarea Crucii să ne luptăm împotriva vrăjmaşului, 

ca un zid nestricat ţinând credinţa, 

şi ca o platoşă rugăciunea şi ca un coif milostenia. 

În loc de sabie, postul care taie toată răutatea de la inimă. 

Cel ce face acestea, va primi cununa cea adevărată de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecăţii.

(Cântare de la slujba Utreniei)

(http://www.srpskoblago.org/Archives/Decani/exhibits/Collections/Genesis/CX4K2306_l.html)

Şi pentru că suntem la începutul Postului, mă rog să avem cu toţii un post binecuvântat, pe care să-l ducem ajutându-ne cu armele despre care scrie în cântarea de mai sus, pentru a primi cu toţii cununa cea adevărată de la Împăratul nostru.

Cum să vorbim copiilor

Eram un parinte excelent pana sa am copii.
Nu, nu eu am spus asta, ci e inceputul unei carti pe care am primit-o cândva, "Cum sa vorbim copiilor daca vrem sa ne asculte si cum sa-i ascultam daca vrem sa ne vorbeasca".
O carte buna de avut in biblioteca (si de citit) pentru orice parinte care se respecta, carte ce promite ca "va va oferi cunostintele si aptitudinile de care aveti nevoie pentru a obtine rezultatele dorite in relatia cu copiii vostri".
Eu abia am inceput sa o citesc si deja am vazut multe lucruri foarte interesante.
Spre exemplu, primul capitol se refera la respectarea sentimentelor copilului.
Va regasiti macar in una din urmatoarele afirmatii: "Nu se poate sa crezi asta!", "Spui asa pentru ca esti obosit (nervos, incapatanat)", "Nu ai de ce sa fii asa de suparat!"?, "Pai daca nici tu nu ai fost cuminte..."
Daca da, inseamna ca aveti tendinta de a nu respecta sentimentele celui mic.
Iar respingerea sistematica a sentimentelor ii poate deruta si infuria pe copii. In plus, ii invata sa nu fie constienti de propriile sentimente, sa nu aiba incredere in ele.

Despre repetiţie

Repetarea in Fire pare uneori pasionata, asa cum un dascal staruitor repeta acelasi lucru pana la saturare.
Iarba pare ca imi face semne cu toate degetele sale deodata; stelele in duium se apropie pentru a se face intelese. Soarele imi da impresia de a se ivi de mii de ori. Intoarcerile inapoi ale universului ating ritmul covarsitor al unei uimiri, incantari, incantatiuni, un cantec uimit si eu incep a intrezari zamislindu-se o idee, un inteles...

(Ieroschimonah Daniil Sandu Tudor)

Predică la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi

19 feb 2012, Pr Constantin Sturzu la Catedrala Mitropolitană din Iaşi

Audiţie cu folos tuturor şi săptămână cu Har!

Despre smerenie

 "Întotdeauna ai cerut ca Dumnezeu să-ţi dăruiască smerenie.

 Însă nu Dumnezeu dă acest dar.

Dumnezeu este gata să-l ajute pe om să dobândească smerenia şi binele în toate, însă trebuie ca şi omul să se îngrijească de acest lucru. 

Sfinţii Părinţi spun: „Dai sânge şi primeşti duh“. 

Aceasta înseamnă: osteneşte-te până la vărsarea sângelui – şi vei dobândi darul duhovnicesc. 

Tu cauţi şi ceri daruri duhovniceşti, însă îţi pare rău de vărsarea sângelui; 

ţie îţi place ca nimeni să nu te sâcâie sau să te neliniştească.

Dar printr-o viaţă liniştită cum se poate să obţii smerenie?

Smerenia constă în faptul că omul se vede pe sine cel mai rău dintre toţi – nu numai dintre oameni, ci şi dintre animalele necuvântătoare şi chiar dintre duhurile rele. 

Când oamenii se tulbură, iar tu vezi că nu rabzi şi te mânii pe ei, atunci să te consideri, cu siguranţă, cea mai rea. 

Când îi judeci şi îi bănuieşti pe ceilalţi, din nou să te consideri, vrând-nevrând, cea mai rea. 

sursa imagine

Dacă vei plânge pentru răutatea ta 

şi te vei mustra pentru nedreptate 

şi dacă te vei căi sincer înaintea lui Dumnezeu şi a părintelui duhovnicesc, 

atunci vei fi deja pe calea smereniei. 

Acum ni se pare că e rău ceea ce e dureros, tulburător şi neplăcut. Este adevărat, însă este folositor pentru suflet. Îţi spun, de asemenea, ni se pare că sunt nefolositoare pentru suflet. 

Dar toate acestea ţi se întâmplă pentru că nu înţelegi viaţa duhovnicească."

(din Scrisorile Cuviosului Ambrozie de la Optina)