Binecuvantarea de a fi mama

Unul dintre primele si cele mai importante subiecte pe care doi tineri care vor sa se casatoreasca le abordeaza este acela al copiilor: cati, cand, in ce conditii?
As fi tentata sa spun ca e problema noua, aceasta a planificarii familiale, daca nu as fi auzit chiar eu de tot felul de prezervative rudimentare folosite de stramosii nostri ori de tot felul de licori pe care inaintasele noastre le beau pentru a nu ramane grele.
Ce e nou, e lungimea perioadei pe care un cuplu o doreste fara copii, din felurite motive: ori vor sa traiasca in tihna bucuria "vietii in doi", ori vor sa-si faca mai intai casa, ori au o cariera de construit, ori sunt saraci, ori, pur si simplu, sunt "prea tineri".
Mai trist e ca nu numai cei "fara Dumnezeu" nu-si doresc copii prea curand, ci si credinciosii "practicanti", care in numele "libertatii" cu care ne-a inzestrat Dumnezeu spun ca pot alege cati copii si cand sa-i aiba; ca taina casatoriei "mare este" iar planificarea familiala - atunci cand nu implica metotde care ar afecta viata unui prunc - poate fi recomandabila (nu vorbesc aici despre cei ce practica abstinenta).
Un mare parinte in viata spunea: "Dom'le, aud spunandu-se ca vor 2 copii, 3 copii maxim 4; da nu aud pe nimeni zicand ca vrea 10 copii!"
Sau altcineva zicea: "Parinte, eu fac cati copii imi da Domnul, da ii trimit la mata sa-i cresti, ca nu-mi permit" (nu, nu avea mai mult de 2 copii)
Subliniasem mai sus cuvintele pot alege.
Asa e, pot alege, dar nu chiar cum cred ei. Pot alege cati copii sa nu aiba. Prin metode contraceptive sau avort poti hotari ca acum sa nu ai un copil: pentru ca mergi in strainatate la munca si nu e momentul; pentru ca inca nu te-ai casatorit; pentru ca mai ai inca 2 sau 3 si e si asa viata grea; pentru ca nu ti-ai terminat studiile ori casa; pentru ca - atentie, ultima moda - ai 2 cezariene si deja e riscant - desi se face si a 4-a cezariana cu succes, ori chiar se naste natural dupa cezariana. Dar am intins paranteza.
Cati copii sa ai, nu poti alege pentru ca nu e al tau a alege.
In incercarea de a avea un copil, luand in considerare faptul ca nu sunt probleme de fertilitate, ca sunt conditiile ideale pentru conceperea unui copil, chiar in aceasta situatie, intr-o luna sunt - spun statisticile - doar 20% probabilitate de a concepe; aceasta inseamna ca din 100 de femei, in conditiile optime, doar 20 raman. Dar se pot scurge zeci de luni in care sa nu fii intre cele 20. Nu stiu cum de nu vedem cu totii aici minunea lui Dumnezeu; facem calcule, numaram zile, stabilim care nu fertile, cautam cauze si remedii pentru infertilitate, dar nu ne punem nicio clipa problema ca A AVEA UN COPIL E O MINUNE.
O femeie tanara, citind cele scrise mai sus, ar putea rasufla usurata. Sau, tematoare: "nu stiu cum se face ca atunci cand iti doresti mai putin esti in cele 20". Probabil ca din cauza aceasta nu vedem minunea.
Omul se joaca din ce in ce mai mult de-a Dumnezeu; din ce in ce mai mult spune "nu vreau copil acum", iar mai tarziu spune "acum vreau copil" si recurge la tot felul de metode de conceptie de aceasta data, ajungand pana la a lua in considerare varianta de a folosi sperma cuiva despre care nu stie nimic.
Pierde din vedere insa mai multe lucruri:
- niciun copil nu vine pe lume fara stirea dar mai ales fara VOIA lui Dumnezeu; iar daca Dumnezeu ingaduie sa fie sufletel intr-un trup ce va deveni un copil cu sindrom Down, cine suntem noi sa nu ingaduim? Daca Dumnezeu mai da un copil intr-o familie in care deja sunt multi, cine suntem noi sa spunem "nu! e destul!";
- perioada de fertilitate a unei femei - chiar daca sunt femei care nasc si la 50 de ani - difera atat de mult de la o femeie la alta! chiar sa fi avut copii si sa fii relativ tanara - 35 sa zicem - dar dupa ultimul copil sa fi zis ca nu mai vrei o perioada si ai ajuns acum, cand iar vrei - ei bine, s-ar putea sa fi pierdut ocazia acelui "inca un copil" pe care il vrei acum si pe care "l-ai amanat". S-ar putea sa ramai doar cu acei(l) copii pe care ii ai;
- noi, ca si parinti, nu le dam nimic copiilor din ce-i al nostru. Nimic. Pare foarte ciudat ce spun: "pai ce, nu muncesc 16 ore pe zi ca sa-i ofer un trai decent? sa-i ofer casa? sa-i ofer o masina? in definitiv, sa-i pun mancare pe masa?". Nu! Dumnezeu, care stie cate fire iti cad din cap intr-o zi, va avea grija de fiul tau. Acelasi Dumnezeu face ca din copii fara parinti sa ajunga copii extraordinari.
Imi zicea cineva, tanara mamica insarcinata, ca ea va face un singur copil; ca acel copil va fi sanatos si va avea tot ce-i trebuie pentru ca ea va avea grija. Trista naivitate; alaturi era o mamica a unui copil ce avea malformatii din nastere - NOI NICI MACAR SA
NASTEM UN COPIL SANATOS, ADICA SA AVEM GRIJA DE EL CAT E IN UTERUL NOSTRU NU PUTEM; dar sa avem grija cand vine pe lume, cand sunt pericole la tot pasul, cand in orice clipa se poate intampla ceva neprevazut si pur si simplu nu putem sa-l aparam; cand sunt boli pe care nici sute de mii de euro nu le pot vindeca; DE UNDE STIM NOI CA NOI AVEM GRIJA?
Noi ne raportam la toate lucrurile din viata noastra ca si cum Noi le facem si desfacem, ca si cum Noi suntem "la comanda", uitand ca preluand aceasta comanda in mod abuziv, ne intoarcem cu spatele la Dumnezeu si oricat am spune ca facem voia Lui sau oricat "ne-am smeri" spunand ca nu avem suficienta credinta pentru a concepe si a naste toti copiii pe care ni i-ar da, faptul acesta nu ne face "mai buni" decat aceia despre care Mantuitorul spunea ca sunt "Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!", adica fariseii, si despre care spunea doar " Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi"

Sfanta Liturghie

Camarzani Sf Liturghie
Asculta mai multe audio Diverse »

Muzica vremurilor trecute

doru stanculescu . SAMBALA
Asculta mai multe audio Muzica »

Toate religiile sunt adevarate?

Am gasit un text interesant referitor la pluralismul religios. Mi s-a parut interesant, cu atat mai mult cu cat vine dintr-o lume foarte permisiva in ceea ce priveste adeziunea la credinta. De asemenea, ca o alta "dovada" adusa celor de la noi, atat de "liberi" in gandire, atat de "toleranti", incat nu au formulata clar o "conceptie despre lume si viata", pe care sa o declare si sa si-o apere (am cunoscut multi crestini care, dintr-o lenevie spirituala evita sa-si puna problema apartenentei si a vietii in conformitate cu o credinta); de ce il dau pe blogul meu? Deoarece foloseste termeni de bun-simt foarte "profani", si prin asta mi se pare accesibil celor carora - spun ei - "limbajul" teologic li se pare a fi prea greoi ori prea exclusivist si cu asta isi mascheaza ignoranta.

Il traduc, cu mentiunea ca intrebarile si afirmatiile exprimate sunt ale autorului.

"Exista 2 feluri de pluralism religios: unul e bun, celalalt e "faliment intelectual" (am tradus mot-a-mot expresia)

• Pluralismul bun: Intr-o societate pot coexista in toleranta reciproca numeroase grupuri diferite din punct de vedere etnic, religios sau cultural.
• Pluralismul rau: Toate religiile sunt adevarate si echivalente ca si cale catre Dumnezeu.

***
Pluralismul poate fi un lucru bun daca inseamna ca trebuie sa ne toleram unii pe altii ca si oameni. Iisus, care a fost Dumnezeu in trup, nu a fortat pe nimeni sa se converteasca. Deci, de ce gandim ca noi putem?
Crestinismul ar trebui sa infloreasca intr-o societate marcata de pluralismul bun, din moment ce Evanghelia poate fi impartasita liber. Din nefericire, intr-o asemenea atmosfera poate exista o anumita complacere, iar crestinismul se poate raspandi la fel ori chiar mai bine in vremuri de persecutie. In aceste vremuri, este mai probabil sa se "cearna" mai bine credinciosii si invatorii falsi.
***
Exista unele adevaruri in toate credintele, dar sunt si diferente ireconciliabile in adevarurile lor esentiale, privitoare la natura lui Dumnezeu, calea spre mantuire, Iisus Hristos etc.

Iata cateva exemple:

• Una dintre afirmatiile urmatoare poate fi posibila cand murim, dar in niciun caz nu pot fi adevarate doua in acelasi timp:

1. Reincarnre (Hinduism, New Age)
2. Nimic (Ateism)
3. Moartea si Judecata lui Dumnezeu (Crestinism, Islam, altele)

• Iisus ori a fost Mesia (Crestinism) ori nu a fost Mesia (Iudaism si altele), dar nu poate in acelasi timp si sa fie, si sa nu fie Mesia.

• Dumnezeu ori nu exista (Ateism), ori exista si e personal (Crestinism) ori exista si e impersonal (Hinduism).

• Iisus ori a murit pe cruce (Crestinism) ori nu (Islam).

• Dumnezeu ori se reveleaza oamenilor (multe religii) ori nu (Ateism, Agnosticism).

• Iisus este existent din vesnicie in Dumnezeu (Crestinism) ori nu (toate celelalte, incluzand the Mormonii si Martorii lui Jehova). In Islam e de neiertat (blasfemie) sa spui ca Iisus e Dumnezeu, deci nu poate fi o cale de reconciliere intre Crestinism si Islam.

* Unii oameni considera ca Dumnezeu poate fi oricum il concepi a fi in aceasta viata. Aceasta este una din cele mai bizare conceptii religioase de care am auzit. Nu stiu cum au ajuns la concluzia ca fiecare om are un Dumnezeu creator si ca moartea va fi exact cum isi imagineaza sau cum isi doreste.

***
Sa luam in considerare conceptia lui Mahatma Gandhi si a Hinduismului in general:

"Dupa studiu indelungat si din experienta mea, am ajuns la concluzia ca [1] toate religiile sunt adevarate; [2] toate religiile au unele erori in ele; [3] toate religiile imi sunt aproape la fel de dragi ca hinduismul, la fel cum toti oamenii ar trebui sa-si fie la fel de dragi unii altora ca si cum ar fi rude. Cinstirea mea personala pentru alte religii este aceeasi cu cea fata de credinta personala; iata de ce nicio convertire nu poate fi posibila." (Mahatma Gandhi, All Men Are Brothers: Life and Thoughts of Mahatma Gandhi as told in his own words, Paris, UNESCO 1958, p 60.)

Totusi, punctul de vedere crestin arata despre conceptia lui Gandhi ca este falsa. Printre altele, Biblia spune de cel putin 100 de ori ca Iisus e singura Cale de mantuire. De asemenea, ne spune sa nu ne inchinam la idoli si ca murim doar o data, apoi vom fi judecati (nu exista reincarnare). Or, acestea sunt elemente esentiale ale religiei hinduse. Deci, daca Hinduismul e adevarat, atunci Crestinismul e fals. Dar daca Hinduismul e corect in afirmatia ca toate religiile sunt adevarate, atunci Crestinismul trebuie sa fie adevarat. Dar Crestinismul pretinde ca este singura Cale adevarata, deci Hinduismul nu e adevarat.
De asemenea, Hinduismul pretinde ca Crestinismul e adevarat, deci daca Crestinismul e fals, la fel e si Hinduismul. Oricum ai interpreta-o, logica lui Gandhi si Hinduismul se surpa prin ea insasi. [...]
***
Cum se face ca atat de multi oameni in ziua de astazi impartasesc pluralismul rau?

• In primul cred ca din cauza ca nu se gandesc prea clar la acesta. Cand analizezi trasaturile esentiale ale diverselor credinte si religii iti poti da seama cu usurinta ca sunt ireconciliabile.
• De asemenea, o alta contributie o are corectitudinea politica si teama. Daca cineva vrea sa evite controversele, ii e mai usor sa nege exclusivitatea Caii deschise de Mantuitorul Iisus (ori adevarul marturisit de credinta proprie). Si totusi, a fi atat de nepopular incat sa faci declaratii conforme cu propria religie este cel mai logic lucru care poate fi facut. Cel care spune ca toate religiile sunt adevarate are nevoie sa-si sprijine afirmatia pe logica si evidenta. Arata-i o lista cu tot felul de religii si secte si intreaba-l cum pot fi toate adevarate.
• Lenea este un alt factor. A sti suficient despre religia (credinta) cuiva pentru a o apara pe piata ideilor e o treaba grea. Pluralismul religios e o scuza sa nu propavaduiesti cuvantul lui Dumnezeu.

Ma astept la necrestini sa spuna "toate caile duc la Dumnezeu", dar ma necajeste foarte tare atunci cand crestinii spun asta. Acestia ar trebui sa mediteze la acest fragment, printre altele:

Galateni 1:8-9 Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!"Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!

"

Ce-si doresc barbatii

Tot am gasit materiale scrise de femei, referitor la "cum ar trebui sa fie femeia". Mi s-a parut interesant sa gasesc si un punct de vedere masculin in aceasta directie si l-am gasit pe cel al lui Bogdan Mateciuc, de pe situl Odaia de sus

Ce vor bărbatii?

Bogdan Mateciuc, 10 aprilie 2008

Bărbatii, între ei, si femeile, între ele, răspund diferit la această întrebare.

Multi bărbati vor ca femeia de lângă ei să fie frumoasă. Apar apoi nuantările – să se îngrijească, să se îmbrace cu gust, să fie o prezentă plăcută.

Pentru unii dintre bărbatii tineri, femeia este un trofeu. Ceva cu care defilezi pe stradă, ca să rupi gura târgului. Pentru acest gen de bărbati, contează mai putin că diva este bâtă si nu poate să lege două vorbe. Important e ca alti bărbati să întoarcă privirile după femeia lor.

Pentru bărbatii maturi, care au o anumită scară a valorilor, contează mai degrabă ca femeia să fie o persoană îngrijită – ca aspect, înfătisare si prezentă – si să fie o prezentă si o companie plăcută. Prezenta plăcută nu are a face neapărat cu frumusetea fizică. Felul de a te fi, de a te îmbrăca, de a comunica si de a te prezenta celor din jur este o parte esentială a „prezentei plăcute”.

Ideile femeilor despre ce vor bărbatii diferă si ele în functie de vârstă si statut social.

Cele tinere sunt în mare măsură echivalentul feminin al bărbatilor tinere: El mă vrea frumoasă si vrea să se mândrească cu mine pe stradă.

Cele mature – căsătorite sau nu – se împart însă în două mari categorii.

• Prima categorie si totodată cea mai numeroasă (aici intră si femeile căsătorite) este alcătuită din cele care cred că bărbatul are nevoie de o mâncare bună, o cămasă călcată si, ocazional, de sex. Într-o anumită măsură, aceste femei au dreptate. Există bărbati care vor asta si care se multumesc numai cu asta. Există însă o problemă atunci când femeia crede că are lângă ea acest tip de bărbat, iar el nu este de acest tip. El îsi va dori si va astepta altceva de la ea, iar ea nu îi va oferi – pentru că nu poate sau nu stie.
• A doua categorie de femei, din păcate nu foarte populată, este categoria celor ce stiu că bărbatul de lângă ele are nevoie, întâi de toate, de un prieten si de tovarăs de viată. Prin tovarăs de viată nu înteleg persoana alături de care îti petreci – în orice fel – viata, ci acea persoană cu care poti interactiona într-un mod creativ si satisfăcător pentru firea ta interioară. Altfel, poti petrece o viată întreagă alături de un „tovarăs de viată” care, din motive de incompatibilitate si comunicare deficitară, rămâne însă un străin pentru tine... si tu pentru el.

Femeia matură stie că trebuie să aibă si să întretină o relatie sau o legătură cu bărbatul de lângă ea. O relatie bazată întâi de toate pe o afinitate de idei, viziuni si scopuri în viată. O relatie bazată pe o prietenie sau tovărăsie si pe sentimentul că ei formează o echipă în raport cu restul lumii. O legătură în care cei doi cred si simt că pot realiza ceva împreună în viată.

Această legătură intimă nevăzută trebuie să fie baza oricărei relatii. Relatiile sexuale dintre cei doi nu sunt decât prelungiri ale acestei legături intime, ele fiind cu adevărat satisfăcătoare numai atunci când provin sau izvorăsc din comuniunea intimă dintre cei doi. În caz contrar, dacă relatiile sexuale sunt motivate sau provin doar din impulsurile sexuale naturale (atractie animalică), relatia dintre cei doi are o mare problemă si se poate opri în orice moment. În astfel de relatii bazate pe sex, cei doi îsi satisfac unul altuia pornirile sau obsesiile sexuale, însă în acelasi timp fiecare îsi doreste mai mult decât o legătură sexuală. Desi sexul poate fi magnific între ei, la nivel intim ei sunt totusi doi străini.

Sentimentul si dorinta de comuniune, precum si satisfactia de a putea spune „noi doi am făcut asta”, sunt lucruri firesti prezente în fiecare din noi. Această comuniune vine din cunoasterea intimă, din punct de vedere sufletesc si afectiv. Pentru realizarea ei, trebuie ca partenerii să se dezvăluie sau să se prezinte unul altuia, în mod constant de-a lungul vietii, fiecare făcându-se cunoscut celuilalt cu afectele, pasiunile, plăcerile si miscările sufletesti specifice. Acestea sunt lucrurile care îl definesc pe om si numai atunci când i le cunosti, poti spune că-l cunosti pe acel om.

Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat de pe pământ la cele cereşti...

„Cele ale Înainteprăznuirii mutării Maicii lui Dumnezeu prăznuind, bucurându-ne, luminat să grăim către dânsa: Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat de pe pământ la cele cereşti; bucură-te, ceea ce ai înviat marginile cu Adormirea ta. Pentru aceasta, acum mutându-te, fă pomenire pentru lume, ceea ce eşti cu dar dăruită.“ (Sedelnă din slujba zilei de 14 august)

(Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, Manastirea Nicula)

***

Sărbătorile închinate Persoanelor Sfintei Treimi, îndeosebi Mântuitorului Iisus Hristos, sunt precedate de o perioadă de pregătire sau anticipare, cunoscută sub numele de „preserbare“, „înainte-serbare“ sau „înainte-prăznuire“. Aşa se întâmplă şi în cazul sărbătorilor închinate Maicii Domnului, considerate de cele mai multe ori ca făcând parte tot din categoria praznicelor împărăteşti. Tot în perioada de pregătire sau de înainte-prăznuire, Biserica a rânduit şi perioade de post, pregătitoare şi ele pentru prăznuire. Şi Adormirea Maicii Domnului „beneficiază“ de aceste rânduieli. Mai întâi, după cum bine se ştie, începând cu 1 august începe postul pregătitor, cunoscut ca „al Sântă-Măriei“, care ne aduce aminte de virtuţile inegalabile ale Maicii Domnului, dar şi de postul pe care, potrivit tradiţiei, ea însăşi l-a ţinut înainte de mutarea la cele cereşti. Este cel mai nou dintre cele patru posturi de peste an, fiind uniformizat ca dată şi durată abia în 1166, la un Sinod local ţinut la Constantinopol, prezidat de patriarhul Luca Hrysoverghi. Ziua de 14 august este consacrată Înainteprăznuirii, după ce ieri, pe 13, a fost „odovania“ sau „încheierea“ praznicului Schimbării la Faţă. De aceea, slujba zilei conţine referiri directe la Înainteprăznuire, aşa cum cântăm şi în sedelna prezentată mai sus. De fapt, „prin aceste perioade de pregătire şi de prelungire, după cum spunea părintele profesor Ene Branişte, sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări el însuşi, îşi trimite razele, iar după ce apune, lumina lui stăruie încă pe culmi“. Lumina soarelui praznicului Adormirii începe să apară şi îndeamnă la bucurie şi luminare. Deşi prăznuim sfârşitul unei vieţi pământeşti, când de obicei ne întristăm, suntem îndemnaţi spre bucurie. O bucurie ce va fi deplină mâine, când, ca de fiecare dată, o pace inexplicabilă ne invadează inima. Că Maica Domnului s-a înălţat de pe pământ la cele cereşti şi a înviat marginile cu Adormirea sa este un adevăr pe care Biserica l-a mărturisit dintotdeauna cu bucurie. Să fie, oare, aceeaşi bucurie şi motivul pentru care ţăranul român a făcut horă şi bâlci în sat de Sântă-Marie Mare? E foarte probabil. (pr. asist. Silviu TUDOSE)

Despre femeia inteleapta

Cuvant din Pateric

Ne spunea noua un oarecare parinte, zicand: "Doi negustori din acelasi loc, aveau dragoste mare intre ei. Insa, unul din ei era foarte bogat, iar celalat, mai putin. Deci, cel dintai avea o femeie foarte frumoasa si inteleapta, precum se va arata mai jos. Si, murindu-i barbatul, a ramas vaduva. Iar negustorul celalalt, vazand frumusetea si intelepciunea ei, poftea sa o ia pe ea ca sotie pentru dansul. Se rusina insa a-i zice el, ca nu cumva sa nu primeasca si avea, totdeauna, gand rau impotriva ei. Deci ea fiind inteleapta, a cunoscut ce vrea sa faca el si i-a zis: Frate Simion te vad tulburat de ganduri, dar sa-mi spui mie, fara de nici o indoiala, cele ce poftesti, si, de va fi cu putinta, iti voi spune tie. Iar el, mai intai, se rusina sa-i spuna lucrul acela. Dar, mai pe urma, i l-a spus. Si o ruga pe ea, sa primeasca sa-i fie lui sotie. Iar ea i-a raspuns lui: Daca vei face cele ce-ti voi porunci tie, voi face si eu voia ta. Iar el i-a zis ei: orice-mi vei porunci mie, indata voi face. Deci, i-a zis lui: Sa mergi la casa ta si sa nu gusti nimic, pana ce te voi chema. Iar el, cu bucurie, a fagaduit sa faca aceasta, insa nu-i daduse lui o zi hotarata, cand il va chema. Deci, a trecut intaia, a doua si a treia zi, dar nu l-a chemat pe el. Iar el, din dragoste, rabda, cu tarie, acestea toate facandu-se dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu. Deci, intru a patra zi, a trimis la el, care pierea de foame si nu putea, de slabiciune, sa vina pe picioarele sale. Insa, sprijinit fiind pe cineva, a venit. Iar, ea gatise masa, asemenea si pat si i-a zis lui: "Iata masa" iata si patul, ce poruncesti, mai intai, sa faci ? Atunci i-a zis ei: Miluieste-ma si-mi da, mai intai, sa mananc ca pier. Apoi, i-a zis lui: iata, daca ai flamanzit, m-ai uitat si pe mine si toate poftele le-ai uitat si nu poftesti decat numai sa te saturi de paine. Deci, cand iti vor veni tie aceste ganduri, sa primesti acest fel de doctorie a postului si te vei izbavi de tot gandul viclean si rau. Inca, sa ma crezi pe mine, frate, ca, dupa moartea barbatului meu, nici cu tine nici cu altul nu ma voi insoti, ci, cu ajutorul Hristosului meu, voi petrece in curatenie.

Atunci s-a umilit omul acela si s-a minunat de curatia ei si de mintea ei cea intreaga. Si i-a zis ei: De vreme ce a binevoit Dumnezeu sa ma mantuiasca pe mine, prin intelepciunea ta, acum ce ma sfatuiesti sa fac ? Iar ea, cunoscandu-si tineretea si frumusetea ei, ca nu cumva si ea sa patimeasca unele de acest fel, i-a zis lui: Socotesc ca nu iubesti pe nimeni, dupa Dumnezeu, ca pe mine, precum si eu, cu adevarat, dupa Dumnezeu, te iubesc. Dar avem porunca stapanului nostru. Care zice: De voieste cineva sa vina dupa Mine si nu-si va uri pe tatal sau si pe maica sa, pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul sau insusi, nu poate sa-mi fie Mie ucenic. Deci, de te vei voi, eu te sfatuiesc sa ne indepartam unul de altul, pentru Dumnezeu, ca sa-ti socoteasca si tie Domnul ca te-ai lepadat de femeia ta, pentru El. Si mie, asemenea, sa mi se socoteasca ca m-am lepadat de barbatului meu. Si, iata ca este o manastire in partile noastre. Si, daca doresti, cu adevarat, sa te lepezi de lume, mergand acolo, leapada-te. Si vei placea lui Dumnezeu, cu adevarat.

Deci, el, indata si-a impartit bogatia sa la saraci, si s-a dus in manastirea aceea, si a petrecut acolo pana la moartea sa, si a fost calugar iscusit. Asemenea si acea fericita femeie, cea intreaga la minte, s-a dus la o manastire de fecioare si, placand lui Dumnezeu, s-a mutat la vesnica viata". Iar acestea toate ni le-a spus noua parintele Simeon si am proslavit pe Dumnezeu, a Caruia este slava, acum si pururerea si in vecii vecilor! Amin.

Cum îţi sânt gândurile, aşa îţi este şi viaţa

"- Cum trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu?

- Lui Dumnezeu trebuie să ne rugăm precum părintele Ioan din Kronstadt. El citea rugăciunile cu luare aminte, iar la unele cuvinte simţea cum inima i se încălzea şi în suflet i se revărsa pace şi bucurie, iar apoi se ruga cu simţire. Cuvintele rugăciunii trebuie rostite având credinţa că Domnul vă priveşte şi vă ascultă. Iar dacă în timpul rugăciunii se iveşte ceva în inimă, "prindeţi-l", şi vă ţineţi de rugăciune – "staţi" în ea.

- Care este cel mai de seamă lucru în viaţa duhovnicească?

- Cel mai însemnat lucru este, cred, paza păcii inimii. Să nu vă tulburaţi sub nici un chip. În inimă trebuie să domnească pacea, liniştea, tăcerea, liniştirea. Vălmăşagul gândurilor este starea duhurilor căzute (dracii, duhurile care au căzut de la Dumnezeu). Mintea noastră, dar, se cere să fie adunată, unită, atentă. Numai în mintea unită se poate sălăşlui Dumnezeu Cel Unul.

Dacă simţim o dispoziţie prielnică, putem întrerupe tăcerea inimii prin rostirea rugăciunii lui Iisus. La începuturi, ea suna aşa: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine! Cu timpul, monahii au scurtat-o, şi astăzi ea sună astfel: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine! Dacă putem, să rostim rugăciunea lui Iisus cu simţire. Dacă însă nu putem, să încercăm să cădem cu inima la Domnul aşa cum ştim şi ne-am deprins, să ne mulţumim cu tăcere înaintea lui. Dacă nu avem duhovnici iscusiţi care să ne călăuzească, este primejdios să te sileşti să rosteşti rugăciunea lăuntrică.

- Cuvioşia voastră cum aţi deprins rugăciunea inimii?

- Eram încă frate, foarte tânăr, când am început. Părintele Ambrosie mi-a spus: Orice faci, să rosteşti neîntrerupt în lăuntrul tău: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine! Eram copil şi făceam ascultare de părintele din toată inima. Îi mărturiseam în fiecare zi părintelui meu duhovnic cele ce se întâmplau în lăuntru-mi, în suflet, iar el mă povăţuia ce să fac. După o vreme, am început să simt cum o dată cu aerul pe care-l respiram "intra" şi rugăciunea în inimă. Cu timpul, rugăciunea a început să se săvârşească singură în inimă."

Inscriptie pe un cactus...

(aflati detalii despre "Miercurea fara cuvinte dand click pe imaginea de mai sus)

Unii folosesc copacii, unii bancile... Iata un cactus batran, martor tacut al unor vizitatori ce poate nu mai sunt...

Despre sotia ideala (II)

Imaginea: Madame Charpentier with her Children
1878, Renoir
Vedem in acest indreptar de comportament virtuos toate rolurile vietii noastre. Femeia vrednica nu este pasiva, neputincioasa, lipsita de adevaratele responsabilitati ale vietii; femeia inteleapta nu e timida, suficienta, lenesa ori tematoare. Ea, dimpotriva, e o adevarata regina a cuibului sau, ea stie rostul casei si a casnicilor sai; ea e responsabila de agoniseli si de organizarea acestora nu numai pentru bunastarea actuala a familiei, ci si pentru un start bun acordat in viata copiilor sai. Ea se gandeste nu doar la ai sai, ci si la aproapele sarac, casa femeii intelepte este model in societate.
In acest alfabet al excelenţei feminine, capodoperă literară a vremii sale, ne sunt prezentate cele patru dimensiuni ale femeii ideale, care, redate într-un limbaj actual, ar fi următoarele (Pilde 31:10-31):

Dimensiunea familială:
- Soţul ei are încredere în ea şi ea ii este sprijin autentic (v. 11); el este cinstit, apreciat de ceilalţi lideri ai vremii lui (v. 23); o respectă şi o binecuvintează spunând: "Există multe femei bune, dar tu eşti cea mai bună dintre ele" (v. 28, 29)

- Copiii ei sunt de asemenea, modele in societate (v. 28)

- Casa femeii virtuoase e tinuta in ordine, iar ea este întotdeauna activă (v. 27); se trezeşte devreme pentru prepararea alimentelor şi pentru a organiza activitatile casnice(v. 15)


Dimensiunea socio-profesională
Femeia virtuoasa nu lucreza fizic doar in casa, chiar daca s-ar putea spune despre ea ca e casnica. Ea îşi procură materiile prime şi lucrează ea însăşi în cadrul producţiei (v. 13, 14, 19, 22); este distribuitorul mărfii produse (v. 24); investeşte cu înţelepciune banii câştigaţi (v. 16).
Ea este, am putea zice in zilele noastre, o femeie de afaceri prosperă (v. 18)

Dimensiunea filantropica

Femeia inteleapta îi ajută pe cei aflaţi în diferite nevoi (v. 20)


Dimensiunea spirituală

Femeia virtuoasa iubeste frica de Domnul (intelepciunea) îşi dezvoltă relaţia cu Dumnezeu (v. 30) In Pilde 1, 7 gasim: "Inceperea intelepciunii este frica Domnului si cunostinta buna este tuturor celor ce o fac pre ea" (citat din editia 1914).
Gasim, in aceste ultime versete, cheia care ne deschide calea spre "femeia virtuoasa": aceasta e Intelepciunea, frica de Dumnezeu, prin care Acesta ne directioneaza spre viata placuta Lui si ne daruieste din darurile Sale cele bogate.

Despre sotia ideala

Imagine: Young Woman Sewing
(1879) de Pierre-Auguste Renoir

10. Femeie vrednica cine va afla, mai scumpa este una ca aceasta decat pietrile cele de mult pret.
11. Nadajduieste spre dansa inima barbatului ei, una ca aceasta nu se va lipsi de bune agonisele.
12. Ca lucreaza barbatului sau lucruri bune in toata vieata.
13. Agonisind lana si in, facecu mainile sale lucru de treaba.
14. Este ca o corabie ce face negutatorie, de departe aduna avutia sa.
15. Si se scoala de noapte, si gateste bucate casei, si da de lucru slujnicelor.
16. Vazand mosie o cumpara si din rodul mainilor sale sădeşte vie.
17. Incingandu-si mijlocul sau cu tarie, isi intareste bratul sau la lucru.
18. A prins gust ca bine este a lucra, si nu se stinge lumanarea ei toata noaptea.
19. Mainile sale intinde catre cele de folos, si coatele sale le intareste la fus.
20. Mainile sale le deschide saracului, si hrana da celui lipsit.
21. Nu poarta grije de cele din casa barbatul ei, cand se zaboveste undeva, ca toti ai ei sunt imbracati.
22. Cate doua haine a facut barbatului sau, si ei imbracaminte de vison si de porfira.
23. Cinstit este in porti barbatul ei, ori cand merge intru adunare cu cei batrani si cu locuitorii pamantului.
24. Panzeturi a facut si le-a vandut fenicienilor, si cingatori hananeilor.
25. Intru tarie si intru buna podoaba s-a imbracat, si s-a veselit in zilele de apoi.
26. Gura se deschide cu randuiala si dupa lege, si randuiala pune limbii sale.
27. Stramte sunt cararile casei sale, si bucatele nu le mananca cu lene.
28. Crescutu-si-a fiii sai, si s-au imbogatit, iar barbatul ei o au laudat pe ea.
29. Multe fete au agonisit bogatie, multe fete au facut putere; iar tu le-ai intrecut si le-ai covarsit pre toate.
30. Placeri mincinoase si frumuseti desarte femeesti nu sunt intru tine, femeia cu minte se va binecuvanta; iar ea sa laude frica Domnului.
31. Dati ei din rodurile mainilor sale, si sa se laude in porti barbatul ei. (BIBLIA adica DUMNEZEEASCA SCRIPTURA a LEGII CELEI VECHI SI A CELEI NOUA, Tiparita in zilele Majestatii Sale Carol Regele Romaniei in al 49 an de slavita domnie - Editia Sfantului Sinod, Bucuresti 1914)

Pagini de lectura

Vacanta, ca vacantele... iti propui sa citesti o mie de carti, sa faci multe lucruri, dar cand tragi linie, gasesti ca a fost tot viata, tot agitatie...
Am reusit de-am citit "Cine suntem", ca de mult imi propusesem. Am perceput-o ca pe o carte-manifest. Sa o citeasca tot romanul si sa se intrebe "Eu cine sunt?" si poate mai trece de complexul privitului cu invidie la vecini, suflecandu-si manecile si apucandu-se de treaba in curtea proprie.
***


Acum, am pe noptiera o noua carte, aparuta la editura Predania, scrisa de Staretul Tadei de la Vitovnita.
Părintele Stareţ Tadei a fost un îndrumător duhovnicesc dăruit cu multe harisme, ce a călăuzit poporul sârb asemenea Părintelui Cleopa în România - pe care l-a şi întâlnit prin anii 1970, la Mănăstirea Sihăstria. Un aspect interesant din viaţa Stareţului Tadei, mărturisit de cei ce l-au cunoscut îndeaproape, este faptul că Părintele era de origine română, slujirea sa săvârşindu-se în mijlocul unei masive comunităţi româneşti din răsăritul Serbiei.
Aparuta cu titlul "Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata", cartea cuprinde interviuri, convorbiri, sfaturi şi apoftegme ale unuia dintre cei mai de seamă părinţi duhovniceşti din Serbia veacului XX, adunate din convorbiri avute cu fii duhovniceşti, adresate cu precădere mirenilor, în mijlocul cărora Stareţul Tadei şi-a împlinit misiunea. O parte a acestor materiale circulau în perioada comunistă, printre credincioşii ortodocşi sârbi, sub formă dactilografiată.

"Putem face tot ce vrem, dar linişte şi pace nu vom avea. Trăsătura de căpătâi a fiecăruia este temelia trecerii în veşnicie. Dacă sântem liniştiţi şi paşnici vom intra în rândul sfinţilor şi al îngerilor. Asupra lor Domnul a revărsat darul harului Său, şi în sufletele lor nu-şi află loc însuşiri din lumea aceasta. Omul îi poate ocărî neîncetat, ei nu se vatămă. Îi poate lovi, ei nu se mânie, căci sufletul lor este călăuzit de Duhul Sfânt.

...Trebuie să te linişteşti. Nu mai lua peste măsură asupra ta grijile lumii acesteia, ci păzeşte-ţi pacea şi vieţuieşte cu Dumnezeu. Să le lăsăm pe toate în grija Domnului."