Carte de intelepciune

1.	Pildele lui Solomon, fiul lui David,
2.	Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,
3.	Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,
4.	Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.
5.	Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,
6.	Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.

Imi place declaratia asta. Intotdeauna mi-a placut. Am luat-o ca pe o promisiune reala a cuiva care are putere. Intotdeauna am inteles-o literar. Este declaratia lui Solomon, cel mai intelept rege al tuturor timpurilor. Am considerat tot timpul ca daca un conducator vrea sa invete smeserie, de aici trebuie sa se inspire. Aceasta este suprema lectie de "how-to", data de cineva care a reusit intr-adevar. Caci nici un rege nu a fost mai bogat ca Solomon. In acelasi timp, a stiut sa se puna in slujba lui Dumnezeu. A si cazut, si vezi cum se ridica. Si atunci, cum sa nu-ti doresti sa inveti de la el?
***
Deci, la ce folosesc aceste pilde?
cunoaşterea înţelepciunii (mai mult decat inteligenta)
a stăpânirii de sine (pornind de la autocunoastere)
înţelegerea cuvintelor adânci (profunzime)
dobândirea unei îndrumări bune (sfaturi)
dreptate (fata de sine si fata de ceilalti)
dreapta judecată (pornind de la experienta inaintasilor)
nepărtinire (obiectivitate)
judecată isteaţă (spontaneitate)
cunoştinţă (cunostinte intelectuale)
bună cugetare (ganduri bune)
Ce-ti trebuie mai mult, ce lectii de buna purtare pot fi mai bune ca acestea?

Duminica a III-a a Sfantului si Marelui Post

Duminica Sfintei Cruci


...Ce va folosi omul de va dobindi lumea toata si
isi va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul, in schimb,
pentru sufletul sau? (Marcu 8, 36-37)

Calendarul zonelor de lucru

FlyLady a împărţit casa în 5 teritorii diferite. Le vei găsi cu siguranţă şi în casa ta. Eu le-am găsit. În fiecare săptămână lucrăm la o altă zonă. În fiecare lună, vom trece o dată prin toată casa. Fără să realizăm că am făcut "curăţenie generală" :-)

Acesta este calendarul pentru luna martie:

• Zona 1: Scările, uşa de la intrare şi holul: la inceputul lui martie, nu avem :-) (30 martie-4 aprilie)
• Zona 2: Bucătăria şi cămara (3-7 martie)
• Zona 3: Baia şi dressingul (10-14 martie)
• Zona 4: Dormitorul nostru şi camera de zi (17-21 martie)
• Zona 5: Dormitorul fetelor (24-28 martie)

Apostolul zilei:

Dragostea ne învaţă să ne rugăm pentru cei morţi

„Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde, pentru că, de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi, cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi, după aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul.“ (I Tesaloniceni 4, 13-17)

***

Un cuvânt de nădejde ne pune Biserica în această sâmbătă. A ne aduce aminte de cei adormiţi este un lucru firesc. A nu uita pe cei ce i-am cunoscut, pe cei care ne-au fost poate părinţi, chiar copii, rude sau prieteni este o datorie cât se poate de normală şi de firească. Şi această datorie este întărită de credinţa că sufletul este veşnic, cei ce au plecat din această lume nu au dispărut în neant sau în nefiinţă, ci au trecut pragul spre o altă lume, o lume care nu mai are sfârşit. Noi, când ne aducem aminte de ei, de fraţii noştri cei adormiţi, ne amintim de faptul că în viaţă nu am reuşit să le oferim toată dragostea noastră. Aceasta este marea durere atunci când ne despărţim, pe marginea mormântului, de cineva drag: că nu am reuşit să-i oferim toată iubirea noastră. Nu am reuşit pentru că dragostea este infinită, nelimitată, iar omul, pe pământ, este trecător. Dragostea este aceea care ne învaţă că trebuie să ne rugăm pentru cei morţi. Şi aceasta, nu pentru că ştim cu siguranţă că noi mai putem schimba ceva, ci pentru că Dumnezeu ne-a poruncit ca să iubim pe oameni fie că sunt în viaţă, fie că sunt trecuţi la cele veşnice.

Ciprian OLINICI, Radio Trinitas

Evanghelia zilei

Urmarea lui Hristos

„Şi trecând, Iisus a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis: «Urmează-Mi!». Iar el, sculându-se, I-a urmat. Şi când şedea El în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Că erau mulţi şi-I urmau. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui: «De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii?». Dar, auzind, Iisus le-a zis: «Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă».“ (Marcu 2, 14-17)

***

Mâine, în Duminica a III-a din Postul Patimilor, Răstignirii şi Învierii Domnului Iisus Hristos, vom aduce cuvenita cinstire Sfintei Cruci. În biserici, pe iconostasul din dreapta, va fi aşezată Sfânta Cruce, lângă icoana Învierii Domnului Hristos. Vom avea, astfel, în faţă sinteza jertfei şi dragostei lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. Sfânta Cruce ne schimbă perspectiva asupra vieţii, ne arată cum trebuie să fim, ne arată până unde trebuie să ajungem. Dumnezeu are o cruce pentru fiecare. La vederea crucii, unii se descurajează, alţii nu o doresc, iar alţii o hulesc. Oare ştia Levi, vameşul din fragmentul evanghelic de azi, ce cruce îi va pune Dumnezeu pe umeri? Sigur nu ştia, dar L-a urmat pe Mântuitorul. Un tablou celebru ni-l înfăţişează pe Levi-Matei stând în faţa unei mese pline cu chitanţe, cu diferite monede şi unelte de scris. El se ridică şi pleacă, lăsând în urmă atmosfera care nu avea nimic de-a face cu sfinţenia. Trebuie să observăm că el pleacă să-L urmeze pe Hristos. Nimic nu a mai contat când L-a văzut pe Fiul lui Dumnezeu. Levi era un păcătos pe care Hristos l-a primit cu dragoste. Crucea vameşului Levi a fost să scrie prima carte din Noul Testament - Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei. Dintr-un funcţionar al vămii, a ajuns sfânt. Nu a mai perceput taxe, ci a oferit şi oferă lumii întregi pe Cel care l-a chemat la mântuire prin cuvintele: „Vino după Mine!“. Şi pe noi, cei de astăzi, Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să-L urmăm.

pr. Dumitru PĂDURARU

Memoria zilei

Sâmbătă: Sfântul Cuvios Mucenic Marcu, episcopul Aretuselor
(pomenirea morţilor)

În timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), Cuviosul Marcu, episcopul Aretuselor, a dărâmat multe temple ale idolilor şi a zidit biserici în locul lor. Însă, Biserica a avut de suferit din partea împăratului păgân Iulian Apostatul (361-363). Din porunca acestuia, episcopul Marcu a fost prins şi supus la chinuri grele. Văzând curajul cu care el a îndurat chinurile, mulţi păgâni s-au convertit la creştinism.
Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Mucenic Chiril, diaconul; a Sfinţilor Mucenici Iona, Varahisiu şi a nouă mucenici, împreună cu dânşii; a Sfântului Cuvios Eustaţiu, episcopul Chiului Bitiniei; a Sfinţilor Apostoli, dintre cei şaptezeci: Sosten, Apolo, Chifa şi Epafrodit; şi a Sfântului Diadoh, episcopul Foticeii, în Epir.

În ziua de 29 martie, istoria consemnează:

- 1870: a murit Paul-Émile Botta, consul, arheolog francez (n. 1802);
- 1891: a murit Georges Seurat, pictor francez neoimpresionist (n. 1859);
- 1952: a murit I.A. Bassarabescu, prozator român (n. 1870);
- 1963: a murit Traian Săvulescu, biolog român, fondator al Şcolii româneşti de fitopatologie, primul care a făcut cunoscută în ţara noastră flora Arabiei şi a Palestinei (n. 1889).

▲ 37 de ani de la moartea lui Perpessicius

Perpessicius - Dumitru S. Panaitescu (n. 21 octombrie 1891, Brăila, d. 29 martie 1971, Bucureşti) a fost istoric şi critic literar, folclorist, eseist şi poet român, cercetător şi editor al operei eminesciene, membru titular al Academiei Române.
S-a născut la Brăila, fiind al doilea fiu al lui Ştefan Panait, muncitor, originar din Ianina, şi al Elisabetei Panait, născută Daraban, originară din Cucora (Putna). A studiat la Liceul „Nicolae Bălcescu“ din Brăila. Până la terminarea liceului, a fost secretar general al societăţii culturale „Avântul“ a elevilor de la Liceul „Nicolae Bălcescu“.
În 1910, devine student al Facultăţii de litere, la secţia de filologie modernă. A luat parte la cursurile ţinute de Ovid Densuşianu, Nicolae Iorga, Ion Bianu, Ion Bogdan, Mihail Dragomirescu.
În anul al treilea de facultate, a primit o bursă lunară în urma unui concurs. Tot în acel an, devine meditatorul nepoţilor lui Ion Ghica. În 1914, obţine licenţa în filologie romanică la Universităţii din Bucureşti.
A debutat cu schiţa „Omida - Din lumea celor care se târăsc“, o replică la volumul „Din lumea celor cari nu cuvântă“ a lui Emil Gârleanu. Schiţa a fost semnată cu pseudonimul Victor Pribeagu şi a apărut în revista brăileană „Flori de câmp“, în 1911.
Semnează cu pseudonimul Perpessicius în „Cronica“ (1915), revistă condusă de Gala Galaction şi de Tudor Arghezi. Mobilizat pe front, este rănit în 1916 şi rămâne invalid de mâna dreaptă. A fost profesor în mai multe localităţi ale ţării, autor al unor apreciate manuale de literatură pentru liceu, elaborate împreună cu Al. Rosetti şi Jacques Byck.
Colaborează la „Cuvântul“, „Lumea“, „Universul literar“, „România“, „Revista Fundaţiilor Regale“, „Letopiseţi“, „Neamul românesc“, „Cartea vremii“, „Flacăra“, „Gândirea“, „Cugetul românesc“, „Ideea europeană“, „Gazeta literară“, „Contemporanul“, „Viaţa românească“, „România literară“, „Steaua“, „Luceafărul“; a ţinut cronica literară la Radio între 1934-1938. A fost director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române (1957) şi al revistei „Manuscriptum“. (pr. Paul LEHACI)

o fata frumoasa e...

Ok, ok! imi place fata asta la nebunie. oare asa sunt toti tinerii? bine, nu toti, cei frumosi. Imi place atat de mult de ea... pana la lacrimi.

si uite ce spunea joi, sub o secventa de film pe you tube. nu pun secventa, e prea trista, nu as suporta sa o vad aici sau sa o arat altora. Dar gandurile ei, bine, poate luate, gasite, dar impropriate, imi plac... imi amintesc de mine. le las asa cum sunt scrise...

"you're responsible for your own happines

you know it's right when it makes you happy

do the things that you're afraid of, that's when the ego dies and your beautiful being is brought to light"

fancy saturday...

Am intrat azi, dand cautare de ceva gen Wordless Wednesday pentru sambata si am gasit aici ceva ce m-a lasat fara cuvinte: noua limba romana. Nu stiu daca e de bine sau de rau, nici macar nu stiu daca poate fi etichetat moraliceste vorbind; mi-am dat seama ca si eu am aceasta tendinta, de a folosi expresii in limba engleza, le simt cumva ca exprima mai bine ce vreau sa spun.
Am ramas fara cuvinte, cu gura cascata. Ce mai, am ramas wordless.

Il pun si aici, ca nu-mi vine sa cred cat de natural suna:

"azi am stat vreo doua ore si am lucrat la galleron, intr-un salon in care ziua este incredibil (in a good way) de soare, am baut ceai si am avut un sentiment placut de belonging pentru ca la masa de langa era un tip misto (too old for me, dar misto) care avea si el un mac si care din cand in cand zambea prietenos spre mine. si apoi am fost cu ioana si am mancat quiche la french bakery, unde ni l-au servit frumos pe o farfurie next to some fancy salad care era surprise inclusa in pret. imi plac tare mult locurile astea doua, au un touch de urban, fancy si cosmopolit care ma face sa ma simt ca in sex and the city, si a lot more fabulous about my life.

si am gasit cea mai draguta haina de primavara, pe care o sa mi-o iau even if i have to fast for a month! which i hope won't be necessary, pentru ca o sa work hard in seara asta si maine, ca sa am un motiv si o unealta ascunsa de intimidare dar mai degraba de sensibilizare combinata cu luare prin surprindere atunci cand o sa cer un bonus. (ask my dad, that is. traduc niste lucruri pentru el, in caz ca va intrebati ce faceam de fapt la galleron :) )
de hainuta nu va zic nimic.. decat ca e galbena. o sa-i fac o poza cand o aduc acasa si o sa v-o arat. vaai, abia astept!


...yes, I am like a child, I know"

si, bineinteles, muzica din the painted veil

O zi frumoasa

Sa avem o zi minunata!

Bucurati-va

4.	Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă.
5.	Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape.
6.	Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.
7.	Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus. (Filipeni 4, 4-7)

week-end frumos

Am uitat sa zic: am vazut "Ratiune si sinmtire". In sfarsit; bineinteles, mi-a placut din nou romantismul primei iubiri...


Aseara am fost din nou pe Stefan cel Mare. Fetele parca sunt niste catelusi scapati din lesa... nici nu le vezi in fata ochilor; zboara cu bicicletele.

Ce floare sunt eu

I am a Snapdragon What Flower Are You?

pe fuga

Astazi nu am timp de blog. Trebuie sa termin materialele si sa fac bagajul, sa iau fetele, ziceam sa merg si la coafor... mergem la Bucuresti, intr-o fuga... Cam multe pentru timpul pe care il mai am la dispozitie. Sper sa reusesc.
Doamne ajuta!

duminica noaptea

Sunt extenuata...
Am stat pana la 1.30 noaptea sa-mi fac paginile; nu stiu ce m-a apucat; probabil ca-mi place noua structura mai mult.
Ma duc la culcare... Noapte buna.

The Painted Veil

Am vazut filmul
Asa de tare m-a intristat... nu din astea vreau eu... Nici acum nu mi-am revenit, desi l-am vazut acum 2 zile.

Reteta de post

Am primit o reteta de post de la o maica pustnica, via Bianca; Dumnezeu sa le binecuvinteze!

Fie ca acest binecuvantat si iubit post sa-ti fie
la sfarsit inca o treapta in urcusul spre Sf.Inviere.
Reteta duhovniceasca: se ia cat poti cuprinde din
radacina ascultarii, muguri si frunze dese din ramura
rabdarii, petale din floarea curatiei, coaja bine
maruntita din tulpina privegherii si fructe parguite
din rodul smereniei; se adauga, dupa nevoie multa
dreapta socoteala, profunda cugetare, contemplatie cat
incape, macar cateva picaturi de lacrimi si doua-trei
oftaturi.Se acopera bine oala cu capacul milostivirii,
se atata focul dragostei de Dumnezeu si se fierbe
totul la flacara iubirii de aproapele.Se consuma
fierbinte in cupa pocaintei, ornata cu o felie de
umilinta.

Duminica frumoasa...

Randuiala serii

(Începe la ora 18,00)

1. Randuiala serii incepe cu cina.

BUCATARIA
- Mancam impreuna ceva usor, dupa care:
* strangem masa;
* spalam vasele;
* maturam si stergem pe jos;
* ducem prosoapele murdare la spalat;
* scoatem la dezghetat in frigider cele necesare pentru mancarea de maine (din menu)

2. Curatam restul casei înainte de a merge la culcare. (20 minute – suprafetele)

Camera de zi: Adun şi pun la loc lucrurile, reviste, farfurii, haine, papuci, jucării.

Camera fetelor: aduna lucrurile si le pun la loc: aranjeaza rechizitele in biblioteca, fac ordine pe birouri, pregatesc hainele si alte lucruri necesare pentru maine;

Holul: adun lucrurile care nu aparţin.

3. Ne gandim la ziua de maine si ne pregatim de culcare.

Verificam agenda (fetele - orarul) să vedem ce obligatii avem (intalniri, achitare utilitati, bani pentru scoala sau altceva).

Punem lucrurile de care nu vrem să uitam pe fotoliu, lângă uşă.

Pregătim hainele pentru dimineaţă.

Ne spalam (picioare, dinti etc.), ne pieptanam, ne imbracam in pijama, facem patul

4. Ne ocupam de suflet înainte de culcare.

Rugaciunea serii - citim impreuna rugaciunile de seara

Mai discutam, daca mai e ceva.

Suntem gata de culcare acum; fetele, mai citesc, daca vor, mai stau de vorba, in camera lor - ne-am spus noapte buna, la 21.00, stingerea

5. Momentul meu:

Citesc.

Ascult vreun acatist.

Imi termin randuiala de rugaciune.

De ieri...

Desi este trecut de joi, vreau sa adaug totusi, pentru ca apoi nu mai scriu si trece momentul.

Care au fost realizarile zilei:

• am reusit sa o scot la capat in incercarea de a curata gresia in profunzime - merit felicitari!
• pentru ca in aceasta saptamana sunt si in zona dressing, am facut cat de cat ordine acolo, punand la un loc toate hainele care vor trebui date;
• am facut ordine in dulapul fetelor, lucru pe care tot il amanam, dupa cum spuneam ieri dimineata;
• am dat cu aspiratorul peste tot, inclusiv in dressing;
• am spalat doua randuri de rufe.

Provocarile zilei:



La solicitarea Oanei, am inceput sa caut niste carti cu caracter religios-crestin, potrivite varstei de 5 ani. Spre stupoarea mea, cele cu vietile sfintior scoase la editura "Sf. Mina" nu sunt potrivite varstei, in ciuda aspectului deosebit de placut. Parerea mi-a fost confirmata chiar de Ana, care, independent de toate framantarile mele, "citind" in ele, a venit inspaimantata la mine si a zis ca ea nu mai vrea carti din acestea, ca a ascultat toata viata Sf. Ecaterina, dar ca ea nu vrea sa moara asa cum a murit sfanta! QED!
Intre timp, eu fusesem la librarie in cautarea unei carti, caci ma lamurisem inainte de "caracterul profund educativ" al cartior de la sus-numita editura. Sa nu credeti ca am avut sorti de izbanda! Si acolo nu am gasit decat niste carti aberante. Asa ceva nu se poate!
Am luat horatarea, impreuna cu Bianca, sa reluam publicarea unor carti, asa cum am inceput de altfel, cu Nasterea Domnului si cu Invierea. Acestea se dorisera, initial, un inceput pentru o mica Biblie. Se pare ca e nevoie sa ne intoarcem la acel gand bun, caci intre timp au trecut cativa ani si nu s-a gasit cineva mai vrednic care sa se ocupe de un asemenea demers.
Deci, rugati-va sa punem inceput bun! Doamne ajuta! Bianca mi-a spus sa cer binecuvantare. O voi face cat de curand, pentru a porni la treaba.

Din minunile tehnicii...

Am reusit sa-mi stric blogul. Bine ca nu irecuperabil; aveam musai nevoie de 3 coloane. Se pare ca le-am reusit. Am chiar 4 :-D. Am avut. Am revenit insa la 3, era prea incarcat totusi. Ce parere aveti?

Din nou la treaba...

Buna dimineata! Intr-adevar, este o dimineata de milioane! Si am o melodie... foarte nostalgica, ce poarta numele "33 ani". Nu m-as fi gandit niciodata ca ar compune cineva vreo melodie pentru aceasta varsta! Dar ma bucur. Si o tot ascult, tot ascult... Am 33 ani! Ziceam ca o schimb, ca e de ieri, dar nu ma pot dezlipi de ea. Asa ca ramane si azi!
***
La ora 8, casa era ordonata, pentru ca aseara, am revenit la urmaritul rutinelor! (Oare chiar am eu o "problema" legata de DH?)
Astfel, pentru acum, am zis sa mai actualizez si eu blogul. Apoi sa ma apuc de primenirea casei. Am de:

• - sters praful;
• - aspirat;
• - a! am de strans paianjenii. Nu stiu daca din cauza primaverii, dar pana acum, nu prea ii bagam in seama si nu erau. Acum ii adun toata ziua si iar apar :-(
• - am de pus cateva masini la spalat;
• - de facut ordine in dulapul fetelor - a ramas amanat de saptamana trecuta; probabil ca ar trebui sa pun si lucrurile astea la "lucruri pe care le tot aman"
• - sters pe jos;
• - in zona: mi-am propus sa sterg gresia mai in profunzime: sa dau rosturile cu cilit si sa le sterg bine; sa vad daca se repeta surpriza de a ajunge la culoarea originala.

Ce inseamna fericirea?
Pe ce lume sunt?
Ma bucura fiecare fir de iarba care a iesit firav, acum, in primavara... Parca as renaste si eu, odata cu primavara!
E cea mai frumoasa primavara din viata mea! E prima primavara in care vad cum totul renaste fara invidie, fara supararea ca "doar eu nu ma pot bucura, pentru ca nu am cu cine", in ciuda faptului ca e prima primavara de 10 ani in care sunt cu adevarat singura, caci DH nu e acasa.
E cea mai ciudata primavara, in care toate "sunt bune foarte", in ciuda tuturor motivelor care ar putea s-o faca nefericita.
***
Oare e chiar asa? Omul cel mai adaptabil animal? Chiar asa? Nu exista stare obiectiva de fericire? Fericirea CHIAR tine de noi insine? Sau asta nu e fericire, ci BUCURIE? Bucuria comniunii cu natura, cu celalalt, cu Dumnezeu?
***
In seara aceasta am trait acea stare in care pot zice ca as putea muri acum si as fi fericita... De multa vreme nu mai primisem asta... De prea multa vreme ziceam "clipa, ramai!"...
In seara aceasta simt iubirea iesindu-mi prin degete mangaindu-le pe fete la culcare...
Il simt pe Dumnezeu Cel ce e Iubire...

Filosofie de post

Un text care mi-a placut mult, scris de Nicolae Hulpoi

* Doamne, Te rog să nu-Ţi aminteşti de Mine doar când eu îmi amintesc de Tine! *

Omule necunoscut, te întâlnesc pentru prima dată în viaţă. Privirile noastre se intersectează doar pentru câteva fărâme de secundă. Te privesc cu nesaţ în ochi, simt că încerci să-mi spui multe, dar nu aud nimic, nu înţeleg nimic.

Cumva, mă regăsesc în neliniştile tale. Sunt convins că, fără nici o problemă, tu ai fi putut fi eu, iar eu aş fi putut fi tu. Te rog să mă ierţi că nu îndrăznesc să te opresc din drumul tău, să-ţi spun că nu sunt mai fericit decât tine. Ori să-ţi sădesc în suflet un firicel din pulberea mea de speranţă. Te rog să mă ierţi că nu îndrăznesc să-ţi spun de ce eu cred în ziua de mâine, de ce o consider preţioasă şi de ce cred că trebuie aşteptată nu oricum, ci pregătindu-ne încă de astăzi.

Promit, însă, că voi fi mai îndrăzneţ când te voi întâlni data viitoare, în staţia de tramvai, la rând la supermarket, la frizerie; poate în sala de aşteptare a unui cabinet medical sau poate dacă te voi întâlni duminică la biserică, după Sfânta Liturghie.

***

Dragă prietene, de multe ori mă întreb ce am făcut să merit atenţia ta. Faci atâtea lucruri pentru mine fără să-mi ceri nimic în schimb. Mă mint cu gândul că, odată şi odată, îţi voi răsplăti toată bunătatea, că va veni şi timpul meu. Dar eu ştiu, în adâncul meu, că timpul acela nu va veni niciodată. Tu întotdeauna eşti înaintea mea, gata să-mi întinzi o mână, să mă apuci şi să mă ridici când mă împiedic şi îmi zdrelesc genunchii.

De foarte multe ori mă gândesc că tu m-ai făcut ceea ce sunt; că bunătatea ta mi-a arătat lumina, că fără iubirea ta aş fi devenit la fel ca unul dintre oamenii pe care , câteodată - fără nici un drept - îi judec şi îi consider răi şi netrebnici.

Te rog să mă ierţi, bunul meu prieten, pentru toate tristeţile pe care ţi le pricinuiesc, atât de des. N-am nici măcar o scuză, nu pot spune „n-am vrut!”. Dacă m-aş fi ridicat la înălţimea sufletului tău, aş fi putut să anticipez gesturile care te rănesc. Dar reflexele mele sunt prea încete... Pe când atenţia, smerenia, iubirea ta mă învăluie fără întrerupere.

***

Doamne, Te rog să nu-Ţi aminteşti de Mine doar când eu îmi amintesc de Tine. Iartă-mă că nu mă străduiesc să Te zăresc între semenii de care zilnic îmi ating coatele, că nu îndrăznesc să-i opresc din drum pe cei trişti şi abătuţi, să mă străduiesc să le redau speranţa. Dă-mi mai mult curaj, convinge-mă că toţi sunt trişti şi neliniştiţi până Te vor afla pe Tine.

Doamne, îţi mulţumesc pentru prietenii pe care mi i-ai dat, care îmi arată, după putinţa lor, molecule din imensa iubire pe care Tu ai arătat-o lumii. Îţi mulţumesc pentru răbdarea pe care le-ai dat-o să mă suporte. Încă n-am învăţat cum ar trebui să mă port cu ei, dar ţine-i aproape de mine şi îţi promit că mă voi strădui să fiu mai politicos, să îi iubesc mai mult.

Doamne, iartă-mă că nu te caut cu râvna sfinţilor de odinioară. De fapt, iarta-mă că îmi amintesc atât de rar că Tu eşti ţinta căutărilor noastre, că mă port câteodată de parcă n-aş fi şi eu dator cu o moarte.

~~~

De câteva zile a început Postul Mare. Ce-ar fi să încercăm să-i observăm mai atent pe cei pe care, de obicei, îi trecem cu vedere şi să ne gândim mai insistent la lucrurile care, în mod obişnuit, nu ne interesează?

O noua saptamana

Nu stiu altii cum sunt, dar la mine lunea e ca dupa razboi.
Este nevoie imperioasa de acea ora de binecuvantare.
Nu pot sa nu remarc insa ca, in ciuda dezordinii de peste tot, se vede covorul curat, dusumeaua lucind si toate suprafetele reflectand lucrurile care stau pe ele.
Doamne ajuta!

De asemenea, saptamana aceasta am de lucrat in baie si in dressing. Pentru ca tot sunt in aceasta zona, poate reusesc sa achizitionez acel dulap dupa care tot tanjesc de atata vreme. Vom vedea.

Filme de vazut

Am vazut filmul "mandrie si prejudecata" aseara, ecranizarea romanului lui Jane Austen. Nu stiu de ce nu l-am mai vazut pana acum; probabil pentru ca ma gandeam ca trebuie sa fie siropos... Este insa o poveste din alta lume. O lume a conventiilor, a formalismelor... dar o lume frumoasa, posibil sensibila; poate ca asa o fi si lumea noastra. Fiecare dupa sufletul nostru.
Bineinteles ca m-am topit dupa acel joc al dragostei si al asteptarii, jocul preferat al tuturor adolescentelor.
M-am simtit din nou, un pic, adolescenta.


Tot aseara, am vazut "Licence to wed" (nu stiu cum e tradus la noi).
O poveste frumoasa, despre necesitatea unui demers premarital de a "descoperi" intr-adevar, daca cei doi "se potrivesc" si vor face fata casniciei, cu toate bunele si relele, daca vor intr-adevar sa-si uneasca vietile.
Ar trebui sa fie si la noi asa ceva :)
Robin williams ramane in continuare unul dintre preferatii mei.

Potpuri

Un copil de 4 ani se intreaba cine-i seful in casa; iar la raspunsul parintilor, ca in familie "nu exista sef", ci exista un set de reguli care trebuie urmate de toti membrii familiei, acesta ramane totusi nelamurit.
E uimitor ce intuitii pot avea copiii.
Eu cred ca astia micii au o "inteligenta naturala" mult superioara inteligentei noastre, pentru simplul motiv ca e mai putina vreme de cand "au intrat" in lume si nu au avut timp sa fie "educati". Anume, ei au intuitii pe care noi le-am pierdut pe undeva, pe parcursul vietii.
Ei stiu ca e normal sa existe o ierarhie, nu in sensul de stapan/supus, ci in sensul de "conducator al corabiei familiei". Spre exemplu, la o corabie, cati comandori pot fi? Bine, sunt regulile de navigatie fata de care se supune si comandorul, dar el-conduce-nava. Nu toti-conduc-nava. Vor mai fi cativa la nivel "executiv", nu le cunosc gradele. Hotarasc impreuna catre care tarm se indreapta, socotesc impreuna ce provizii iau, cum alimenteaza nava, dar "comandorul-conduce".
Apoi, cu siguranta, or fi si alte sarcini specifice: unul e responsabil cu privitul in zare, altul cu ordinea pe vas... Dar tot este comandorul care conduce vasul spre tarm.
Copiii simt ca trebuie sa existe o ierarhie, ca cineva este "seful cel mare". Asa se intampla in ordinea naturala. Nu poti veni sa le spui ca "toti avem aceleasi drepturi si obligatii", in primul rand pentru ca este o minciuna. Parintii, oricat de democratici ar fi, tot nu pot avea aceleasi drepturi si nici aceleasi obligatii. Pornim in educatia copilului cu o minciuna, pe care el o simte, dar il invatam ca "nu simte bine". Il "educam" adica. Il educam sa nu mai simta mai intai. Apoi, ca ceea ce simte e gresit, cu alte cuvinte, sa nu ai incredere in tine. Apoi, incepem sa ne intrebam de ce avem un copil timid, neincrezator in fortele proprii si incepem sa-l invatam cum ar trebui sa fie. Cum sunt ceilalti, care sunt normali. Deci el, cumva, nu e normal.

Eu am fetite si niciodata nu mi-a placut sa le imbrac in "clasicul" roz, desi cele mai multe hainute ale lor aveau aceasta culoare, fiind primite. Spuneam ca nu imi placea sa le imbrac in roz: "ce-o fi si gaselnita asta, roz/rosu la fete, bleu/albastru la baieti? Sigur o fi inventia mamelor nematurizate afectiv. Fetitelor le sta foarte bine cu orice culoare si nu cred ca au ele vreo inclinatie speciala spre roz". Cam asta imi ziceam eu, cand fetele mari erau mici. Acum au crescut si camea lor este roz - pentru ca asa au vrut ele, lenjerii in majoritate roz pentru ca asa au vrut, multe haine roz... Incat ma intreb: cand mi-am pierdut eu apetenta pentru roz? De unde "stiam" eu ca nu le place sau ca nu le intereseaza culoarea aceasta?
Discutam odata cu un prieten si el a zis o vorba care mi-a patruns adanc in suflet: Cand intr-un cuplu e nevoie de reguli, inseamna ca nu este iubire. Iubirea, ca in Corinteni 13, "toate le ingaduie". Noi nu ne mai iubim asa cum suntem, ci "ne ajustam" pentru a putea fi "iubibili". vrednici de a primi iubirea. Si cum spiritul omului este liber si nu poate fi "ajustat" ori limitat, consideram ca este "lipsa de dragoste" a nu te supune regulilor.

Discutam si cu Oana, despre copiii care ajung la 16 ani sa-si petreaca diminetile in baruri in loc de a fi la scoala. Este destul de tardiv sa incepi "atunci" sa explici copilului ca nu e bine asta. A nu iti petrece timpul in locuri "nepermise" nu e ceva ce se deprinde deodata, ci e rezultatul unui drum lung impreuna cu familia, in care, la vremea in care inca accepta sugestii, copilul era invatat ca este bine sa-si faca datoria, intotdeauna. Iar datoria unui scolar este de a merge la scoala. Datoria lui este de a scrie temele, de a invata, de a face ordine in locul in care traieste, invata, petrece putin timp. Este DATORIA lui, nu un cadou sau o fapta buna pe care o poate face fata de cineva care munceste sa-i asigure hrana, pentru un invatator care suporta niste tipuri de comportament si atitudini cel putin neplacute.
***
Azi, fetele au luat, doar ele, 10 la un test de matematica; au cantat foarte bine la o auditie neanuntata... Erau foarte mandre si bucuroase. Eu le-am zis ca "acestea sunt fetele mele: cele care iau doar 10, cele care canta foarte frumos, cele care se poarta frumos". M-au intrebat, firesc, "pai cum, cand nu suntem bune, nu suntem fetele tale?"
Le-am intrebat daca stiu cum arata o piatra pretioasa. Bineinteles ca stiau. Le-am spus atunci sa-si inchipuie o piatra pretioasa prafuita. Mai straluceste? Normal ca nu. Dar piatra pretioasa nu mai e pretioasa din cauza prafului? Nu. Piatra pretioasa ramane in continuare tot o piatra pretioasa, doar ca nu e asa stralucitoare.
Ei, am concluzionat, asta am vrut sa spun cu faptul ca "asa sunt fetele mele". Cand nu va purtati frumos, sau nu invatati, sau nu exersati, ajungeti sa fiti ca niste pietre pretioase prafuite. Dar in zile ca acesata, va aratati pe voi, pietrele pretioase stralucitoare, in toata frumusetea voastra.
Au inteles.