În acele vremuri, concepţiile lui Kant, Descartes, Rousseau şi Pestalozzi promovau un nou tip de educaţie, mai informală, accesibilă copiilor din toate clasele sociale, educaţie la niveluri superioare şi pentru femei. Toate acestea, în opoziţie cu şcoala tradiţională, formală, clasică, adresată cu prioritate băieţilor.
Aflându-se într-o situaţie mai degrabă neobişnuită, datorită faptului că fusese independentă de la vârsta de 16 ani, domnişoara Mason a ajuns să urmeze o şcoală de educatoare, pentru ca mai târziu să înfiinţeze propriul liceu de fete şi o nouă şcoală pedagogică, o organizaţie naţională de educaţie şi şcoli elementare. Pentru acele vremuri, toate aceste lucruri făcute de o femeie erau extraordinare.
Charlotte fusese îndrumată în metodele educaţionale de Johann Pestalozzi şi se instruie citind cu asiduitate operele acestuia. Pestalozzi (1712-1778), înfocat ucenic al lui Jean-Jaques Rousseau, înţelegea ca educaţia copiilor să se facă folosindu-se mai ales de simţuri şi manevrând mai degrabă "lucruri", nu numai "cuvinte". El este inventatorul conceptului de "object lesson". Pornind de la învăţăturile lui Pestalozzi şi ale altor filosofi ai educaţiei, Mason şi-a format o filosofie proprie, expusă în cele 20 de articole, cunoscute şi sub numele de "Declaraţia drepturilor copiilor" (Cholmondeley 1960: 227) şi în cele 6 volume despre educaţie, în special ultimul, apărut în 1923, numit An Essay towards a Philosophy of Education (Un eseu spre o filosofie a educaţiei – a fost tradus? - nu).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu