duminică, 27 aprilie 2008

Invataturi

Ce am invatat in aceste ultime saptamani ce au precedat sarbatorile.
In ziua de astazi nu mai stim sa ne responsabilizam copiii. Spun "nu mai stim" si nu folosesc singularul deoarece am observat ca este o chestiune generala. La ce ma refer: la faptul ca nu le mai dam copiilor sa realizeze sarcini "cu adevarat importante" si, prin urmare, "nu ne bazam" pe rezultatele actiunilor lor; spre exemplu, imi aduc aminte ca, pe vremuri, in copilaria mea, pe la varsta de 10-12 si mai tarziu, mama ne lasa sa ne facem singure curat in camere, la curatenia saptamanala si la curateniile generale; nimic nou pana aici. Ceea ce este nou - pentru mine cel putin, pentru ca pana acum parca fusese o perdea pe trecutul meu in aceasta privinta - chiar faceam. Aveam o constiinta a faptului ca e datoria mea sa imi curat camera in mod temeinic.
Unde mai faceam curat: in baie - stiam sa dau cu detartrant, sa fac curat pe rafturi - insemnand sa arunc lucrurile care nu mai trebuiau, sa sterg bine de praf, sa sterg cada, sa sterg pe jos...
Dadeam cu aspiratorul - prin toata casa
Curatam covorul cu peria - prin toata casa
Cu alte cuvinte, responsabilitatea mea era curatenia
E drept, niciodata nu straluceau lucrurile ca atunci cand le facea mama (in sensul ca ea stia sa dea cu vopsea acolo unde era cazul, caci nu se mai stergea praful cum trebuie. Sau stia ca perdeaua de la cada trebuia inlocuita si facea asta, nu ca mine, care nu-mi dadeam seama si o spalam, dar nu mai putea iesi "ca noua"). Dar de multe ori, de fapt, ce trebuia, era sa aranjeze perdelele, fetele de masa si mileuasele proaspat apretate si calcate. Imi aduc aminte ca responsabilitatea ei erau camarile, bucataria, balconul vitrinele - aveam vitrina cu pahare si bibelouri, ca pe vremuri... Spalatul, calcatul si mancarea.
***
Ce nu a reusit niciodata mama sa scoata de la mine a fost sa fiu ordonata; adica, odata facuta curatenia, sa se si pastreze. Inca mai am probleme la acest capitol, mai ales ca am avut atata vreme copii mici si m-am invatat cumva sa fiu foarte "ingaduitoare" in ceea ce priveste ordinea.
Nu ma realizat insa pana la aceste sarbatori ca am copii de 10 ani. Ca am copii care POT si TREBUIE sa ma ajute la curatenie (mai ales ca sunt fete; nu stiu cumm ar fi daca ar fi baieti, noi si la mama tot fete am fost si asa ne spunea intotdeauna: ca suntem fete si trebuie sa facem)

***
In aceasta perioada de pregatire pentru sarbatori am vazut de ce nu a reusit mama sa ma invete sa fiu ordonata - pentru ca asa faceam si eu cu fetele: lasa prea mult totusi toate in grija mea; nu imi zicea frumos sa pun lucrurile la loc atunci cand am terminat cu ele... pana ce as fi invatat. Erau alte vremuri, era toata ziua la serviciu, cand venea, mancare si toate celelalte, era stresata... Nu prea putea sa fie consecventa.
In cazul meu nu e asa si cred ca in felul acesta am oportunitatea de a le invata pe fete mai bine; doar evoluam de la o generatie la alta, nu-i asa?
Deci, ce am de facut:
- sarcinile curateniei zilnice sa devina OBLIGATORII pentru fete (si pentru mine); aceasta presupune sa le spun ce au de facut; sa le urmaresc ca lucrurile sa fie facute temeinic, iar unde nu, sa le faca din nou, pana ce le iese;
- ora de primenire a casei sa intre, de asemenea, in randul obligatiilor lor - mi-au demonstrat acum ca pot si le-a facut reala placere sa foloseasca lucrurile cu care fac eu treaba si sa fie de folos;
- curatenia in dulapul de haine - saptamanala - sa o faca tot ele; de asemenea, sa aranjeze lucrurile care sunt deranjate - in ORICE moment le-as "descoperi" eu, daca nu aranjeaza ele, din proprie initiativa.
Atat deocamdata, lista ramane deschisa.
***
Pare cam cazona toata consideratia asta, dar amintiti-va cu totii daca nu faceati asta la 10 ani. Or, copiii nostri sun mult mai dezvoltati, nu? Asa se zice. Eu am incredere.
-

3 comentarii:

  1. Da Cristina, si eu faceam toate astea la 10 ani. Mi-am amintit lucruri frumoase din copilaria mea, datorita postarii tale...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce mari sunt fetele tale Cristina!pai ai ajutoare de nadejde in cazul asta!si eu faceam multe treburi in casa la 10 ani, ba chiar incepusem sa si gatesc. Imi amintesc si acum de primul bors facut de mine, si de prima mamaliguta :)). Saracul tata, s-a chinuit sa manance ca sa ma incurajeze :)).

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, Irina, am copii mari; doar ca, nu stiu daca e valabil doar la mine, cumva nu le-am tratat "ca si cum ar fi mari"; tot ma gandeam sa nu se simta cumva dezavantajate comparativ cu cea mica, de 5 ani (Scuze, abia acum am vazut comentariul)

    RăspundețiȘtergere