Mulțumesc pentru ... o
stare de spleen. Absurdul situației. Pe de o parte carantină, de alta,
oamenii pleacă în turmă în Germania, fără să-i oprească nimeni, taie
copacii, avertizează cu privire la foametea care va urma, se acuză de
incompetență... Ești expert dacă dai previziuni sumbre. De ca și cum
chiar ar ști cineva (și da, chiar ar putea veni unii și alții să
demonstreze cu cifre!).
La
capătul celălalt, păstrarea optimismului, a credinței, a nădejdii că
lucrurile vor ajunge la un capăt și va fi bine. Românii își vor aduce
aminte ce au învățat prin cele străinătățuri și
se vor pune pe reconstruit țara, se vor întoarce la pământuri, se va
revigora producția, morții noștri se vor odihni în sfârșit cu pace, că
nu și-au dat sângele în zadar. Iona reloaded.
Imagini
frumoase, gânduri de încurajare, îndemnuri la introspecție, la sondat
după resurse interioare. Suntem cam seci. Circula un filmuleț la un
moment dat, în care o tipă instructor de gimnastică ține o ședință de
mișcare online, iar paralel rulează filmul unuia care stă în pat mâncând
unt de arahide, dând din cap pe ritmul mișcării și executând mimica
sugerată. Cam așa suntem și noi cu mimetismul optimismului și al
profunzimii. Sărim din mesaj inspirațional în mesaj inspirațional, din
insight în insight, luăm apoi doza de informație „reală” și suntem
„bine”.
Între ele, fiecare e expert în țarcul lui. „Doamnă, eu îi văd pe
oameni ieșind afară! Nu mai pot sta în casă. Îi vedeam azi, pe bancă, la
noi în cartier. E periculos, știu că e periculos, dar ce să faci, în casă nu poți să stai!”
îmi zice serios dl. X, omul care mă ajută la grădină.
Căutăm
să salvăm omenirea dacă nu „în linia întâi”, în spitalele atinse de
haos, măcar în cămăruța noastră, în spiritualitatea noastră, de care
aplecare ar fi ea, căutând să fim, fiecare dintre noi, cel care plusează
în talgerul masei critice care va înclina balanța spre ieșirea
victorioasă, - poate spiritualizată - din situație.
Așteptăm să treacă, într-o stare de năucire colectivă.
În
seara asta mi-am adus aminte de metoda celor 12 pași de la Alcoolici
Anonimi. Mai exact, de pașii de la codependență (persoane care au
crescut lângă cu sau trăiesc cu dependenți) care se lucrează la grupurile de Coda. Nu știu de ce, mi se par
adecvați momentului. În codependență, lucrarea cel puțin a primilor trei
pași este vitală pentru că te ajută realmente să-ți recuperezi viața și
să dobândești seninătatea. Dacă primești pasul 1, deja ești pe calea vindecării. Iată cum ar suna, aplicat la situația
actuală:
Pasul 1: “Am admis că suntem neputincioşi în fața situației şi că nu mai suntem stăpâni pe viaţa noastră.” (Sună familiar?!?!)Pasul 2: “Am ajuns la credinţa că o Putere Superioarã* ne poate reda sănătatea mentală.”
Pasul 3: “Am hotărât să ne lăsăm viaţa şi voinţa în grija unui Dumnezeu aşa cum şi-L închipuie fiecare dintre noi.”
Închei cu rugăciunea pentru seninătate, elementul central al acestei metode, pentru care mulțumesc.
Doamne, dă-mi seninătatea
să accept ceea ce nu pot schimba,
curajul să schimb ceea ce pot
şi înţelepciunea să le deosebesc.
Fie voia Ta şi nu a mea. Amin
_____________________________________
(*) Metoda celor 12 pași este o lucrare spirituală, adresată persoanelor
independent de apartența lor religioasă. Am preferat să las denumirea de
„Putere Superioară”, așa cum e precizat în ghid
Dacă doriți mai multe informații sau chiar să lucrați la pași, aici găsiți îndrumări. (Firește, alcoolismul poate fi înlocuit cu orice altă dependență)
