Joia mămicilor: Atenția și grija, un tip de relație între frați

Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Mămici de prunci mai mari sau mai mici ne adunăm în biserică să împărtășim bucurii și dureri, griji, îndoieli sau speranțe cu privire la creșterea copiilor și la familie, pornind de la situațiile și momentele de viață prin care trecem.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.

Versetul zilei:

“Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune.” (Ps. 89, 14)

• Ce imi spune acest verset?
• Cum imi indrept inima spre intelepciune?
• Ce inseamna sa-mi socotesc bine zilele mele?

Situația de azi:

"Ca parinte, desi imi iubesc si vreau sa-mi mangai copiii, incerc sa dau un pas inapoi in asa fel incat ei sa se poata mangaia unii pe altii. Acest lucru le permite sa aiba o relatie a da/a primi in asa fel incat sa-si dezvolte o apropiere pe viata."
***
Calvin de 4 ani o loveste din greseala pe sora lui, Maya, de 6 luni, intr-un moment de exuberanta. Carla, mamica lor, isi infraneaza impulsul de a se repezi sa linisteasca bebelusul care plangea. In loc de asta, ii spune lui Calvin sa incerce impacarea surorii mai mici. Cateva momente mai tarziu, Maya ii zambea fratiorului ei.
In aceasta experienta, Carla l-a orientat pe Calvin sa se observe si ca persoana atenta, compasiva, nu doar ca generator de probleme. Iar Maya a putut sa-si perceapa fratele ca pe o persoana atenta si grijulie.

• M-am gandit vreodata la o asemenea abordare? Am aplicat-o? Ce parere am despre ea?
• Daca e o perspectiva noua, cum o percep? 

Vă doresc o zi senina

O duminică minunată!

Cineva spunea că viața noastră este un festin și cu toate acestea mulți dintre noi murim de foame.

De ce se întâmplă acestea? Poate din cauza grijilor și a preocupărilor, ori din cauza confundării locului în care putem găsi bucuria... care nu se află în lucruri, ci în noi, pusă acolo de Domnul și întreținută prin relația vie cu El, prin legarea permanentă de Prezența Lui.
În viața aceasta care poate fi dură, în care putem fi pândiți de dușmani din toate colțurile, se întâmplă un lucru paradoxal: ”Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc” (Ps. 22, 6). Părintele Teofil Pârâian spunea, comentând acest verset că Domnul ne dă chiar ”cele care nu sunt de absolută trebuință, îmi dai mai mult de cât aș cere, de cât mi-ar trebui”.
Avem încredințare prin cuvântul Psalmistului că, în orice condiții exterioare am fi, Domnul ne revasă din plin bunătățile Sale. El nu se împiedică de situații grele. Chiar și cu asupra de măsură. Doar să-L credem.

Dacă ar fi să mă opresc asupra cuvântului de la începutul postării, aș compara greutățile și lucrurile neplăcute ale vieții cu... brânza brie sau icrele negre. Pentru a le aprecia la valoarea lor e nevoie de un pic de cizelare. Cam la fel cred că se întâmplă și în cazul necazurilor vieții. Privind retrospectiv, vedem că ne-au adus mari beneficii. De aceea, pe măsură ce ne rafinăm gustul vieții, învățăm să nu mai fugim de ele, ci să le primim ca pe niște daruri de calitate.

Vă doresc în această duminică să profitați din plin de toate delicatesurile oferite la banchetul vieții și să-i savurați fiecare clipă mulțumind Domnului pentru toate!

Fotografiile lunii ianuarie

Această lună este în familia noastră plină de sărbătoriți. Anul acesta, mezina familiei noastre lărgite a împlinit 9 ani, iar cel mai în vârstă membru, 87. I-am aniversat pe toți cu torturi și bucurie.
Copiii de la ”Clubul mămicilor” au crescut și mă bucur să-i văd mergând de acum pe picioruțe sau de-a bușilea.
Tot în această lună ne-am bucurat de vreme primăvăratecă, la Bobotează, și de zăpadă și tot ce înseamnă ea spre sfârșit. După cum se vede, am profitat din plin!