Eram un parinte excelent pana sa am copii.Nu, nu eu am spus asta, ci e inceputul unei carti pe care am primit-o cândva, "Cum sa vorbim copiilor daca vrem sa ne asculte si cum sa-i ascultam daca vrem sa ne vorbeasca".
O carte buna de avut in biblioteca (si de citit) pentru orice parinte care se respecta, carte ce promite ca "va va oferi cunostintele si aptitudinile de care aveti nevoie pentru a obtine rezultatele dorite in relatia cu copiii vostri".
Eu abia am inceput sa o citesc si deja am vazut multe lucruri foarte interesante.
Spre exemplu, primul capitol se refera la respectarea sentimentelor copilului.
Va regasiti macar in una din urmatoarele afirmatii: "Nu se poate sa crezi asta!", "Spui asa pentru ca esti obosit (nervos, incapatanat)", "Nu ai de ce sa fii asa de suparat!"?, "Pai daca nici tu nu ai fost cuminte..."
Daca da, inseamna ca aveti tendinta de a nu respecta sentimentele celui mic.
Iar respingerea sistematica a sentimentelor ii poate deruta si infuria pe copii. In plus, ii invata sa nu fie constienti de propriile sentimente, sa nu aiba incredere in ele.
