"Astăzi cuprinde mormântul pe Cel ce cuprinde făptura cu palma"

Pe Tine, Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu un veşmânt,
pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort,
gol, neîngropat, luând plângere cu umilinţă şi tânguindu-se au zis:
"Vai mie, preadulce Iisuse!
Pe Care, cu puţin mai înainte văzându-Te soarele răstignit,
cu întuneric s-a îmbrăcat
şi pământul de frică s-a cutremurat
şi catapeteasma Templului s-a rupt.
Dar iată, Te văd acum pe Tine,
supunându-Te morţii de bună-voie pentru mine.
Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu?
Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri?
Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat?
Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate?
Slăvesc Patimile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta
împreună cu Învierea, cântând:
Doamne, slavă Ţie!"

(din Vecernia de Vineri - Săptămâna Patimilor)

Astăzi cuprinde mormântul pe Cel ce cuprinde făptura cu palma;
acoperă cu piatra pe Cel ce acoperă cerurile cu bunătatea;
doarme Viaţa şi iadul se cutremură şi Adam din legături se dezleagă.
Slavă rânduielii Tale, prin care, săvârşind toate,
ne-ai dăruit nouă odihnă veşnică,
prin Sfântă Învierea Ta cea din morţi.

(din Denia de Sâmbătă - Săptămâna Patimilor)

"Cel ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie!"

 

Astăzi văzându-Te pe Tine, Cuvinte, spânzurat pe Cruce,

Fecioara cea fără prihană, tânguindu-se cu milă ca o maică,

s-a rănit la inimă cu amar, 

şi suspinând cu durere din adâncul sufletului,

zgâriindu-şi obrazul, se chinuia;

de aceea în piept bătându-se, striga cu jale:

"Vai, mie, Dumnezeiescule Fiu!

Vai mie, Lumina lumii!

Cum ai apus de la ochii mei, Mielul lui Dumnezeu?"

Pentru care oştile celor fără de trupuri erau cuprinse de spaimă, zicând:

"Cel ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie!"

(Denia de Joi seara - în Săptămâna Patimilor )

"Rămâneţi în Mine, ca să aduceţi struguri, că Eu sunt viţa vieţii"

Învăţând spre cele de taină, Doamne, pe ucenicii Tăi, i-ai învăţat zicând: "o, prietenilor! Vedeţi să nu vă despartă de Mine vreo frică; că deşi pătimesc, dar pentru lume pătimesc. Să nu vă smintiţi deci în Mine, că n-am venit să-Mi slujească cineva Mie, ci să slujesc Eu şi să-Mi pun sufletul răscumpărare pentru lume. De-Mi sunteţi deci prieteni, faceţi ca Mine; cel ce voieşte să fie întâi, să fie cel din urmă; stăpânul, ca slujitorul. Rămâneţi în Mine, ca să aduceţi struguri, că Eu sunt viţa vieţii"

(din Denia de Miercuri seara - în Săptămâna Patimilor)