marți, 16 septembrie 2008
luni, 15 septembrie 2008
Si noi la scoala
Si la noi, ca peste tot, a fost prima zi de scoala.
La scoala... liniste
S-a cunoscut, intr-adevar, de-a lungul celor patru toamne de pana acum, o evolutie si "cresterea" copiilor. Azi, am vazut cu bucurie, dupa ce in clasa I doamna nu se auzea de galagia copiilor, in clasa a II-a, poate, poate, mai reusea sa-i linisteasca, in clasa a III-a deja trebuiau vreo cateva observatii...
Ei, astazi, Doamna a sunat clopotelul in clasa si, surpriza, toata forfota copiilor care isi povesteau cu aprindere "nemaipomenitele" vacante s-a oprit ca prin farmec.
A fost o surpriza atat de placuta sa-i vad pe toti ca s-au linistit, ca Doamna a putut sa-si tina discursul de inceput de an intr-o liniste perfecta, incat mi-au dat lacrimile, asa, pe furis. Copiii astia chiar au crescut; copiii astia chiar sunt deosebiti. Si le straluceau asa frumos la toti ochisorii, si erau asa frumosi, cu uniforme si cu flori pe masa... A fost cel mai frumos inceput de an, in sensul ca azi am vazut parca rezultatul eforturilor Doamnei din cei trei ani care au trecut.
Si erau atat de incantati sa auda ca vor invata lucruri noi la scoala, ca vor invata si despre istoria poporului nostru si a Europei, si despre geografia Romaniei... Adica erau chiar incantati. Eu nu am trait niciodata acest sentiment de incantare afland ca am de invatat "mai mult". Am avut si eu o invatatoare foarte buna, dar atunci un invatator bun era si foarte sever, asa ca eu nu-mi amintesc cu bucurie asa de mare de momentele in care aveam de invatat. Ei, copiii astia abia asteptau sa invete; si m-am felicitat pentru a nu stiu cata orara ca am facut aceasta optiune, cand le-am dat in clasa I si am multumit lui Dumnezeu ca a avut grija sa le dea copiilor mei un loc bun de unde sa porneasca in viata si o Doamna atat de deosebita.
Exceptional!
***
La gradinita nu este acest "cult" al inceputului de scoala. Copiii sunt adusi ca dupa un sfarist de saptamana. Si aici avem o Doamna foarte buna, care stie extraordinar de bine sa fie apropiata de copii, sa ii iubeasca pe toti, desi sunt destul de multi; la varsta prescolara, ce le trebuie copiilor cel mai mult este iubirea; mai mult decat sa stie sa numere, decat sa cante sau sa recite.
Iar un educator care stie sa iubeasca, ii va face pe acei prichindei si sa numere, si sa cante, si sa se poarte frumos; caci si copiii vor face ceea ce trebuie cuceriti de iubirea ei.
Doamna noastra are cate o vorba pentru fiecare, de parca acel copil, cu care vorbeste, in acel moment, ar fi singurul din mintea ei. Stie sa-l faca pe fiecare copilut sa se simta atat de important si de apreciat!
La scoala... liniste
S-a cunoscut, intr-adevar, de-a lungul celor patru toamne de pana acum, o evolutie si "cresterea" copiilor. Azi, am vazut cu bucurie, dupa ce in clasa I doamna nu se auzea de galagia copiilor, in clasa a II-a, poate, poate, mai reusea sa-i linisteasca, in clasa a III-a deja trebuiau vreo cateva observatii...
Ei, astazi, Doamna a sunat clopotelul in clasa si, surpriza, toata forfota copiilor care isi povesteau cu aprindere "nemaipomenitele" vacante s-a oprit ca prin farmec.
A fost o surpriza atat de placuta sa-i vad pe toti ca s-au linistit, ca Doamna a putut sa-si tina discursul de inceput de an intr-o liniste perfecta, incat mi-au dat lacrimile, asa, pe furis. Copiii astia chiar au crescut; copiii astia chiar sunt deosebiti. Si le straluceau asa frumos la toti ochisorii, si erau asa frumosi, cu uniforme si cu flori pe masa... A fost cel mai frumos inceput de an, in sensul ca azi am vazut parca rezultatul eforturilor Doamnei din cei trei ani care au trecut.
Si erau atat de incantati sa auda ca vor invata lucruri noi la scoala, ca vor invata si despre istoria poporului nostru si a Europei, si despre geografia Romaniei... Adica erau chiar incantati. Eu nu am trait niciodata acest sentiment de incantare afland ca am de invatat "mai mult". Am avut si eu o invatatoare foarte buna, dar atunci un invatator bun era si foarte sever, asa ca eu nu-mi amintesc cu bucurie asa de mare de momentele in care aveam de invatat. Ei, copiii astia abia asteptau sa invete; si m-am felicitat pentru a nu stiu cata orara ca am facut aceasta optiune, cand le-am dat in clasa I si am multumit lui Dumnezeu ca a avut grija sa le dea copiilor mei un loc bun de unde sa porneasca in viata si o Doamna atat de deosebita.
Exceptional!
***
La gradinita nu este acest "cult" al inceputului de scoala. Copiii sunt adusi ca dupa un sfarist de saptamana. Si aici avem o Doamna foarte buna, care stie extraordinar de bine sa fie apropiata de copii, sa ii iubeasca pe toti, desi sunt destul de multi; la varsta prescolara, ce le trebuie copiilor cel mai mult este iubirea; mai mult decat sa stie sa numere, decat sa cante sau sa recite.
Iar un educator care stie sa iubeasca, ii va face pe acei prichindei si sa numere, si sa cante, si sa se poarte frumos; caci si copiii vor face ceea ce trebuie cuceriti de iubirea ei.
Doamna noastra are cate o vorba pentru fiecare, de parca acel copil, cu care vorbeste, in acel moment, ar fi singurul din mintea ei. Stie sa-l faca pe fiecare copilut sa se simta atat de important si de apreciat!
duminică, 14 septembrie 2008
Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi Sfânta Învierea Ta o slăvim
Astazi e mare sarbatoare, Inaltarea Sfintei Cruci. Despre "drumul crucii", de la instrument de tortura la obiect de cult, am gasit o serie de informatii aici:

Încă din secolul al II-lea, creştinii erau cunoscuţi drept crucis religiosi
(„închinătorii crucii“). Prefigurată în Vechiul Testament prin diferite obiecte sau semne, Sfânta Cruce (lat. crux, gr. stauros) devine, în Noul Testament, din instrument de tortură şi blestem, altarul de jertfă al lui Hristos, sfinţit cu însuşi Sângele Său, mijlocul proslăvirii Sale, semnul biruinţei şi „armă asupra diavolului“, fiind totodată semnul ce se va arăta pe cer la cea de-a doua venire a Domnului. În cele ce urmează, ne propunem o incursiune în istoria lemnului Sfintei Cruci şi a cultului adus acestuia, de-a lungul vremii, înBiserica Ortodoxă.
Bucura-te, cinstita Cruce, arma pacii;
Bucura te, semnul calatorilor;
Bucura-te, intelepciunea si intarirea celor ce se mantuiesc;
Bucura-te, nebunia si sfaramarea celor ce dosadesc;
Bucura-te, sad bine rodit, nemuritor si de viata purtator;
Bucura-te, floare, care ai inflorit mantuirea noastra;
Bucura-te, ca impreunezi pe cele de pe pamant cu cele de sus;
Bucura-te, ca luminezi inimile celor de jos;
Bucura-te, prin care stricaciunea sa stricat;
Bucura-te, prin care mahnirea sa pierdut;
Bucura-te, bogatia bunatatilor celor inmiite;
Bucura-te, lauda credinciosilor cea de mii de ori numita;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Bucura te, semnul calatorilor;
Bucura-te, intelepciunea si intarirea celor ce se mantuiesc;
Bucura-te, nebunia si sfaramarea celor ce dosadesc;
Bucura-te, sad bine rodit, nemuritor si de viata purtator;
Bucura-te, floare, care ai inflorit mantuirea noastra;
Bucura-te, ca impreunezi pe cele de pe pamant cu cele de sus;
Bucura-te, ca luminezi inimile celor de jos;
Bucura-te, prin care stricaciunea sa stricat;
Bucura-te, prin care mahnirea sa pierdut;
Bucura-te, bogatia bunatatilor celor inmiite;
Bucura-te, lauda credinciosilor cea de mii de ori numita;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
"Comuniunea mesei este legatura a dragostei..."
Iar cand se ispraveau zilele ospatului lor trimitea Iov si ii curata pe ei. (Iov 1.4) Aceasta e cea mai mare dovada de iubire. De aceea si ...
-
Cand slaviti ucenici Asculta mai multe audio Evenimente » Troparul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie) "Când slăviţii ucenici...
-
Iar cand se ispraveau zilele ospatului lor trimitea Iov si ii curata pe ei. (Iov 1.4) Aceasta e cea mai mare dovada de iubire. De aceea si ...