Pași către Entuziasm: 1 - Practică entuziasmul și păstrează-l

Norman Vincent Peale spunea în 1967 că diferența dintre entuziasm și credință este foarte mică. Ar putea fi aceea, spune autorul, că entuziasmul este credința aprinsă (stârnită). Prea mulți oameni își petrec zilele fără sclipire. Ca efect, le lipsește puterea de a depăși dificultățile. Îmbătrânesc înainte de vreme. Deoarece vitalitatea este dependentă de vivacitatea spiritului.

 

sursa: pinterest

Pașii către entuziasm pe care îi veți regăsi aici sunt extrase dintr-o broșură ce poartă exact acest nume: „Enthusiasm! The Action Handbook” apărută în 1973, scrisă de Norman Vincent Peale, ministru și autor american. El e cunoscut mai ales pentru munca sa de popularizare a conceptului de gândire pozitivă, în special prin intermediul cărților traduse și la noi, printre care, cea mai cunoscută poate, Forța gândirii pozitive. 

Primul pas se referă la câteva acțiuni pe care să le facem pentru a ne păstra scânteia ce ne menține bucuria vieții.

1. Lasă-te uimit/ă! Peale spune că entuziasmul este unul dintre cele mai mari daruri de la Dumnezeu, este caracteristica ce ne păstrează tineri chiar și la vârste înaintate. Ce le lipsește tinerilor din zilele noastre este entuziasmul și dat fiind acest lucru nu e de mirare cât de îmbătrâniți par. Unul dintre motivele lipsei de entuziasm este lipsa de uimire. Nu ne mai uimește nimic. Nu mai suntem fascinați de minunea vieții. De aceea, ce avem de făcut în primul rând este să decidem să ne lăsăm uimiți de frumusețea lumii. Să ne lăsăm sensibilizați de ea. Oricine se va angaja să urmeze această regulă simplă va fi binecuvântat cu entuziasm și va avea o viață plină de bucurie.

2. O a doua acțiune din acest prim pas este conștientizarea în fiecare zi a faptului că suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu. Să ne privim zilnic în oglindă și să ne spunem: ”Sunt fiul/fiica lui Dumnezeu” Faceți acest lucru zilnic timp de o săptămână și observați cum se schimbă viața. Cu toții ne putem schimba. Chiar și dintr-un neîncrezător într-un entuziast.

3. A treia acțiune se bazează pe un principiu întâlnit și în Pateric. Principiul lui „ca și cum”. Într-o povestire întâlnim un călugăr care nu putea să fie bun, să-și iubească frații. Și primește într-o zi sfatul de a se purta „ca și cum” i-ar iubi. Invitația acestei acțiuni este să te porți de ca și cum ai avea entuziasm. Pentru a deveni orice persoană dorești ai nevoie să decizi ce caracteristici particulare dorești să posezi, iar apoi să ții acea imagine fermă în conștiință. Apoi, începe să te porți de ca și cum chiar ai avea acea trăsătură. În al treilea rând, crede că ești în procesul întrupării acelei trăsături prin exersarea ei. Acesta este principiul „ca și cum” în acțiune. Și este valabil și în cazul entuziasmului! Ați auzit de expresia „pofta vine mâncând”? La fel și entuziasmul! E nevoie doar să fii foarte hotărât/ă să urmărești entuziasmul.

sursa: pinterest

 

4. A patra acțiune se referă la a-ți spune zilnic vești bune. Când te dai jos din pat te asiguri că bei apă, că-ți iei nutrienții cei mai potriviți, că îți dai fața cu cremă hidratantă, toate lucrurile bune pentru corp. E important să faci acest lucru și pentru minte! Oferă-ți informații bune: câteva citate biblice sau de la părinți duhovnicești care te vor propulsa într-o zi minunată. Fă-ți „ziarul” de dimineață pe care să-l citești la cafea. Citește Biblia, pentru că e plină de generatori de entuziasm.

Iată câteva exemple: „Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.” (Marcu 9, 23)

„Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.” (Matei 21, 22)

Apoi roagă-te lui Dumnezeu pentru călăuzire și pornește-ți ziua!

sursa: Pinterest

 

5. A cincea acțiune este aceea de a iubi oamenii. Află care sunt nevoile celor din jur și împlinește-le! Iubește oamenii. Iubește cerul, iubește frumosul, iubește-L pe Dumnezeu! Cei care iubesc devin entuziaști. Dacă nu ești entuziast, începe de azi să cultivi această iubire a darului vieții. Crede în tine. Găsește nevoi și le împlinește. Oferă-te să ajuți pe cineva. Gesturi mici, dar care-i fac și pe alții să vadă că viața e un pic mai bună, că merită să fie trăită. Crede că poți fi mai bun/ă decât ești. Adu entuziasmul în stilul tău de viață, pentru că entuziasmul va face întotdeauna diferența!

Cuvântul anului: Cu entuziasm, către 2021!

A venit momentul să mă gândesc și eu la cuvântul anului pentru 2021. Un obicei pe care l-am deprins la inspirația Irinei în urmă cu ceva ani.

Anul acesta m-am gândit mult ce să aleg. Poate mai mult decât în alți ani, pentru că lumea s-a schimbat într-un mod în care nu ne așteptam. Am vrut să fie un cuvânt-motivație, un cuvânt-provocare, un cuvânt-energie. Și a răsărit astfel cuvântul Entuziasm.

Simt că avem nevoie de entuziasm, să ne recalibrăm pentru anul care urmează.

Entuziasmul este o stare sufletească sesizată încă din cele mai vechi timpuri. Ca și termen în vechile filosofii a fost atribuit unei stări de posesie divină (gr. en-theos). E starea pe care omul o trăiește în prezența divinului, o stare de exaltare.  Despre primii apostoli care propovăduiau Vestea cea Bună (venirea Mântuitorului și toate evenimentele asociate) se spunea că erau „plini de must” (Faptele Apostolilor). Dar și mai înainte, pe drumul spre Emaus, în urma întâlnirii cu Mântuitorul cel înviat, ucenicii Luca și Cleopa spuneau unul către altul: „Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?” (Lc. 24, 32)

Pentru același cuvânt - entuziasm - din limba română, limba engleză delimitează între excitement și enthusiasm. Primul termen se referă la starea de activare emoțională intensă, iar al doilea la starea de inspirație/posesie divină despre care spuneam mai sus.

Îmi propun să mai scriu despre entuziasm pe parcursul anului. Acum aș vrea să menționez doar importanța lui în gestionarea unor emoții care ne-au marcat cu precădere anul care stă să treacă: frica și anxietatea. Entuziasmul, alături de curiozitate, sunt emoțiile care ne ajută să le gestionăm și să le convertim pe ambele. Un studiu despre activităţile care induc anxietate, cum ar fi, vorbitul în public, a descoperit că răspunsul intuitiv – încercarea conştientă de a se calma – nu este cea mai bună strategie. În schimb, persoanele care, înainte de o încercare grea şi stresantă, au fost învăţate să spună „Sunt entuziasmat” s-au descurcat mai bine. Descoperirea contrară a ceea ce s-a intuit până acum provine dintr-o serie de experimente realizate de Alison Wood Brooks, publicate în revista Journal of Experimental Psychology (Brooks, 2013). Mai multe despre acestea, în postări viitoare.

Acum, doar câteva citate inspiraționale:

Căsătorie cu sens (1):15 reguli pentru găsirea unui soț pe viață

Cineva spunea că mai mult ne pregătim pentru petrecerea de nuntă decât pentru căsnicia în sine. Există o anume superficialitate în angajarea pe calea căsătoriei. Mulți dintre cei care vor să facă acest pas o fac doar „din dragoste”, înțelegând prin acest lucru că „se simt iubiți”, se simt „totul” pentru celălalt, ori îl iubesc pe celălalt și vor să le fie „totul”. Ar merge până la capătul lumii pentru celălalt. Însă... „totul” se stinge la prima provocare! Aproape că a dispărut percepția căsătoriei ca lucrare, ci în fața piedicilor apare imediat abandonul. Scuza nepotrivirii de caracter. E adevărat că sunt și situații foarte grave, în care e indicată despărțirea. Dar de prea multe ori nu este vorba despre ele.

Am găsit câteva gânduri despre căsătorie ale Starețului Emilianos Simonopetritul extrase dintr-o predică ţinută în biserica Sfântului Nicolae din Trikala, Grecia, la 17 Ianuarie 1971, adică acum cincizeci de ani.

Photo by Boston Public Library on Unsplash

Îmi propun să împart articolul în mai multe episoade, cel de față fiind o listă de lucruri de evitat dacă vrei să găsești un soț/o soție pe viață. Iată ce spune părintele Emilianos:

1. Nu alegeţi pe cineva care-şi pierde vremea prin cluburi, distrându-se şi aruncându-şi banii pe excursii şi luxuri. 

2. N-ar trebui să alegeţi nici pe cineva care, după cum veţi afla mai târziu, îşi ascunde egocentrismul în spatele unor cuvinte de dragoste. 

3. Nu alegeţi drept soţie o femeie ca praful de puşcă, care, de îndată ce-i zici ceva, sare în sus. Nu-i o nevastă bună.

4. Mai mult, dacă vreţi să aveţi o căsătorie cu adevărat izbutită, nu vă apropiaţi de tânăra sau tânărul neputincios să-şi lase părinţii. Porunca lui Hristos este limpede: „va lăsa omul pre tatăl său şi pre muma sa, şi se va lipi de femeia sa” (Marcu 10:7). Dar când îl veţi vedea pe celălalt legat de mama sau tatăl lui, când veţi vedea că îi ascultă cu gura deschisă şi este gata să facă orice-i vor zice, să vă ţineţi departe. Este o persoană bolnavă sufleteşte, imatură psihologic, şi nu veţi izbuti să faceţi cu dânsul o familie. Bărbatul care vă va deveni soţ ar trebui să fie plin de viaţă. Însă cum ar putea fi aşa, dacă nu şi-a dat seama, dacă n-a înţeles, dacă n-a asimilat faptul că casa părinţilor nu e nimic altceva decât o glastră în care a fost aşezat, pentru a fi scos mai târziu şi răsădit în alt loc?

5. De asemenea, când vă veţi alege soţul, încredinţaţi-vă că nu este un om necomunicativ – în care caz nu va avea prieteni. Şi dacă azi n’are prieteni, mâine va socoti anevoios să vă aibă drept prieten şi tovarăş. 

6. Păziţi-vă de oamenii nemulţumiţi, plângăcioşi şi întunecaţi, ce se aseamănă unor păsări mohorâte. 

7. Păziţi-vă de cei ce se jelesc mereu, zicând: „Nu mă iubeşti, nu mă înţelegi” şi altele de acest fel. Ceva la aceste făpturi ale lui Dumnezeu nu e în regulă.

8. Păziţi-vă şi de fanaticii religioşi şi cei excesiv de evlavioşi; adică de cei ce se supără din pricina unor lucruri mărunte, care critică tot şi sunt hipersensibili. Cum veţi putea trăi cu un astfel de om? Veţi şedea ca pe ghimpi. 

9. Feriţi-vă şi de cei ce socotesc căsătoria ceva rău, ca un soi de întemniţare, de cei ce zic: „Dar niciodată în viaţă nu m’am gândit să mă căsătoresc!”

10. Păziţi-vă de falşii creştini, care văd în căsătorie ceva dezgustător, asemenea unui păcat, şi-şi coboară grabnic ochii când aud vorbindu-se despre ea. Dacă vă veţi căsători cu unul ca acesta, vă va fi un ghimpe în trup, şi o povară pentru mănăstirea sa, dacă se va călugări.  

11. Păziţi-vă de cei ce se cred desăvârşiţi şi nu află greşeală într’înşii, dar găsesc mereu greşeli la ceilalţi. 

12. Păziţi-vă de cei ce se cred aleşi de Dumnezeu ca să-i îndrepte pe ceilalţi.

13. Mai este o problemă serioasă căreia trebuie să-i daţi atenţie: ereditatea. Căutaţi să-i cunoaşteţi bine pe tatăl, mama, bunicul, bunica, unchiul celuilalt. 

14. Trebuie să existe şi minime condiţii materiale. 

15. Mai presus de toate, îngrijiţi-vă să aflaţi despre credinţa celuilalt. Are el sau ea credinţă? Are idealuri persoana pe care vă gândiţi să v-o faceţi tovarăş de viaţă? Dacă pentru el Hristos nu înseamnă nimic, cum vei putea să intri tu în inima sa? Dacă n-a fost în stare să Îl preţuiască pe Hristos, crezi că te va preţui pe tine? Sfânta Scriptură îi spune bărbatului că soţia trebuie să fie a „legământului tău” (Mal. 2,14), adică de credinţa ta, de religia ta, ca să ţi se poată alătura spre Dumnezeu. Doar atunci veţi putea avea, după cum zic Părinţii Bisericii, o căsătorie „cu încuviinţarea episcopului”, adică cu consimţământul Bisericii, şi nu un simplu act formal.

Discută mai înainte lucrurile cu duhovnicul. Examinează împreună cu el fiecare amănunt, şi el va sta de partea ta ca un prieten adevărat, iar când îţi vei atinge ţinta, căsătoria ta va fi un dar de la Dumnezeu (cf. 1 Cor. 7:7). Dumnezeu dăruieşte fiecăruia în parte darurile sale. Pe unul îl duce înspre căsătorie, iar pe altul înspre feciorie. Nu că Dumnezeu ar face această alegere zicând „tu du-te aici” şi „tu du-te acolo”, însă ne dă tăria de a alege după dorirea inimii noastre, precum şi bărbăţia şi puterea de a îndeplini această alegere.

Dacă ţi-ai ales astfel soţul, mulţumeşte Domnului! Fă-i cunoştinţă cu duhovnicul tău. Dacă n-ai unul, amândoi ar trebui să alegeţi împreună un duhovnic care să vă fie Stareţ, părinte, cel care vă va aminti de Dumnezeu şi vi-L va arăta. (Căsătoria – Taina cea mare, Starețul Emilianos Simonopetritul)