Psalm 102

Corul Byzantion

1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.
22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

Intotdeauna este mai mult

"Ar trebui sa ne gandim mai curand in termenii unei inaintari neincetate catre o tot mai mare adancime, sau catre o tot mai mare inaltime, astfel incat la fiecare pas vom avea ceva care este deja bogat si adanc si cu toate acestea sa continuam sa dorim sa ne miscam catre ceva si mai bogat, si mai adanc. Acesta e un lucru foarte important de retinut, fiindca, intr-adevar, suntem nespus de bogati chiar si atunci cand suntem in afara (Imparatiei). Dumnezeu ne da atat de mult, suntem atat de bogati din punct de vedere intelectual si afectiv, vietile noastre sunt atat de pline, incat ne putem imagina ca nu ar putea exista ceva superior acestor inzestrari, ca am aflat implinirea si plenitudinea, ca am gasit capatul cautarilor noastre. Dar trebuie sa invatam ca intotdeauna este mai mult. Trebuie sa ne bucuram ca, desi saraci, suntem atat de bogati; trebuie sa tanjim dupa adevaratele bogatii ale Imparatiei, fiind atenti ca nu cumva sa ne lasam inselati ca le-am dobandit deja si astfel sa ne intoarcem de la ceea ce se afla inaintea noastra. [...]
In momentul in care incercam sa fim bogati prin retinerea grijulie a vreunui lucru in mainile noastre, noi suntem pierzatorii, fiindca atat timp cat nu strangem ceva in maini, putem lua, lasa, putem face orice dorim.
Imparatia aceasta este puterea de a fi liberi de posesie, iar aceasta libertate ne intemeiaza intr-o relatie in care totul este iubire - iubire omeneasca si iubire dumnezeiasca.
Daca vom cugeta in felul acesta, vom putea transfera aceasta idee la ceea ce a fost spus mai devreme. Da, suntem bogati. Cu toate acestea, nu trebuie sa ne lasam pacaliti de ceea ce avem, crezand ca de acum ne putem strica vechile hambare pentru a construi altele noi, mai incapatoare, in care sa ne ingramadim si mai mult din bogatiile noastre. Nimic nu poate fi pastrat - nimic, cu exceptia Imparatiei lui Dumnezeu. Asa ca renuntam la lucrurile noastre, unul cate unul, pentru a putea merge liberi - eliberati de povara de a fi bogati. Nu ati observat niciodata ca a fi bogat inseamna, la un alt nivel, o saracire? Este destul sa spui 'am ceasul acesta, este al meu' si sa-l inchizi in pumn, pentru a fi in posesia unui ceas, dar mai sarac cu o mana. Iar daca-ti strangi bogatiile in minte, daca-ti zavorasti inima pentru a pastra in siguranta ceea ce se afla inlauntrul ei, pentru a nu-ti pierde niciodata bogatiile, atunci mintea si inima ta devin tot atat de mici precum lucrurile printre care te-ai inchis.
Nu putem duce o viata de rugaciune, nu ne putem indrepta spre Dumnezeu decat in masura in care ne eliberam de stapanire, pentru a avea astfel doua maini libere, pentru a oferi si o inima cu totul deschisa - nu ca si cum am fi o punga pe care ne-am teme s-o tinem deschisa ca nu cumva sa ne curga banii din ea, ci ca si cum am fi o punga deschisa si goala - si, de asemenea, pentru a pastra si o inteligenta deschisa fata de necunoscut si neprevazut. Acesta este felul in care suntem bogati si in acelasi timp cu totul liberi de bogatie. Acesta este punctul in care putem spune ca ne aflam in afara Imparatiei si totusi suntem atat de bogati inlauntrul ei si atat de liberi. [...]
***
Nu te poti concentra asupra a ceea ce este mai putin decat Dumnezeu...
Ceea ce trebuie sa facem este sa adunam toata cunoasterea lui Dumnezeu pe care o avem pentru a putea ajunge in prezenta Lui, dar apoi sa ne amintim ca tot ceea ce stim despre Dumnezeu tine de trecutul nostru, se afla intr-un fel in urma noastra, si ca stam fata catre fata cu Dumnezeu in toata complexitatea si in toata simplitatea Lui, inaintea unui Dumnezeu atat de aproape e noi si totusi atat de necunoscut. Numai daca stam complet deschisi fata de necunoscut, necunoscutul ni se poate arata El insusi, asa cum hotaraste sa se reveleze noua, celor de astazi. Deci, avand aceasta sinceritate si receptivitate, trebuie sa stam inaintea lui Dumnezeu fara a incerca sa-i dam o anumita forma, ori sa-L inchidem in concepte si imagini, si sa batem la o usa."(Mitrop. Antonie de Suroj, Scoala rugaciunii)

Erik Satie