Lumini III

In seara asta vine DH acasa.
Trebuie sa ma apuc de curatenie, asa cum faceam pe vremuri, cand plecau ai mei de acasa :)
Zilele astea am luat o gura de aer pe care l-am respirat singura... nu am avut pe nimeni in preajma.
Bineinteles, chiuveta e plina de vase pana la dulap, camerele cu susul in jos... Ma simt adolescenta :)
Ma simt bine asa...
Azi m-am impacat cu Dumnezeu... Nu ca am fi fost certati, dar ma cam necajea partea asta punitiva a Lui. Dar, de fapt, El ne iubeste. Numai ca noi ne indepartam de El. Iar de obligat nu poate sa ne oblige; suntem liberi.
***
Cred ca toata povestea asta cu pedeapsa e o inventie a oamenilor; Dumnezeu, fiind BUN, nu are cum sa faca cuiva rau. El pur si simplu ne lasa in pace atunci cand nu-L vrem. Lipsa Lui e raul.
Raul nu exista in sine, el e lipsa Binelui, la fel cum intunericul nu exista in sine, ci e lipsa luminii.
Exista diavol; diavolul e rau, in sensul ca el nu e bun deloc. el face ale sale, ale intunericului. Este lasat sa le faca este "ingaduit", dar numai pentru a ne "roda" noi in bine.
***
Cu totii mergem la Dumnezeu, numai sa vrem asta. Daca nu vrei, de ce sa mergi? Asta e contrazicerea teoriei apocatastazei, care spune ca Dumnezeu, fiind bun, nu va lasa pe nimeni in iad. Dar daca cineva nu vrea sa mearga la Dumnezeu, cum sa-l forteze? Ar inseamna ca nu mai exista libertate.
***
Psalmul 118
1. Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
2. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,
3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
5. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
6. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
7. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.
8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.
9. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie.
12. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
13. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.
14. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia.
15. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.
16. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.
17. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.
18. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.
19. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea.
21. Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
23. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.
25. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
26. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.
27. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.
28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
29. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte.
30. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.
31. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi.
32. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
33. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.
34. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.
35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.
37. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.
38. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
39. Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.
40. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
42. Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit,
44. Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
45. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46. Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat.
47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
48. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.
49. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
50. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.
51. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
52. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat.
53. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.
54. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
55. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.
56. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
57. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
58. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.
59. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
60. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
61. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
62. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
63. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale.
64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă.
65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
66. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.
67. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.
68. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.
69. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
71. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale.
72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.
73. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
76. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
77. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
78. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
79. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
80. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.
81. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
82. Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: "Când mă vei mângâia?"
83. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
84. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
85. Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
87. Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
88. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.
89. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
90. În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne.
91. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie.
92. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu.
93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.
94. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.
95. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
96. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.
97. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
98. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
99. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
100. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.
101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
102. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
103. Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.
105. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.
106. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.
107. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.
109. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat.
110. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
111. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
112. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
113. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.
114. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
115. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116. Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
117. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
118. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
119. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
120. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.
121. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
122. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
123. Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale.
124. Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.
125. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.
126. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul.
128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.
129. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
130. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.
131. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
132. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.
133. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
134. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
135. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.
136. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
137. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.
138. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.
139. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.
140. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el.
141. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul.
143. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
144. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu.
145. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.
146. Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale.
147. Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit.
148. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.
149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
150. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
151. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.
152. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
153. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
154. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
155. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
156. Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
157. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
158. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
159. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.
160. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.
161. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.
162. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.
163. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit.
164. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.
165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.
166. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.
167. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.
168. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
170. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte.
171. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale.
172. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.
173. Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
174. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.
175. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie.
176. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

din ciclul "luminilor" II

Toate cartile de cult abunda in blamarea omului:nevrednic, necurat, ticalos.. pentru a da doar cateva exemple; iar omul, care e expert in a privi la celalalt si a-l judeca, vede in semenul sau care "pacatuieste" pe cel mai rau si mai vrednic de ocara.
De cand eram copii ne-am format imaginea unui Dumnezeu ca un "Big brother" care abia asteapta sa calcam stramb ca sa ne dea peste mana. Ne-am familiarizat cu ideea de pacat si ce este acesta, in cele 10 porunci:

1.	Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2.	Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3.	Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4.	Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5.	Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6.	Sa nu ucizi.
7.	Sa nu fii desfranat.
8.	Sa nu furi.
9.	Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10.	Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

Ce spun aceste porunci? Ce "sa nu". De ce "sa nu"? "Sa nu ajungi in iad"
***
Omenirea e ca o gloata de copii care ar pune mana in foc daca nu ar fi invatatura mamei care spune "sa nu bagi mana in foc, ca sa nu te arzi"
***
Ce avem insa pentru copiii cuminti, care asculta de mama?
Aici m-am impotmolit eu si am inceput sa caut "ce-mi ofera Dumnezeu"

Un termen care mi-a trezit de multa vreme atentia este cuvantul "pacat". Ca si "pocainta" Daca ne uitam in DEX, gasim

PĂCÁT, păcate, s.n. Lat. peccatum. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala de a fi încălcat interdicţia divină de a nu gusta din pomul cunoaşterii binelui şi a răului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai şi pierderea stării paradiziace. Păcat capital = păcat considerat de biserică fundamental şi din care ar izvorî toate celelalte păcate.

Definitia continua cu tot felul de locutiuni si expresii ce pornesc de la acest cuvant. Nu m-a multumit niciodata aceasta definitie, mi s-a parut ca are o scapare, o privare de sens. Nu stiu de ce, am niste rezerve cu privire la termenii pe care ii gasim in diverse carti de cult. Mi se pare ca niste "initiati" au oferit niste solutii pentru tot omul, "ciuntind" mesajul pentru a-l face inteles. Ca atunci cand vrei sa le explici ceva copiilor iar ei nu pot intelege toate cuvintele. Am inceput sa am aceasta indoiala in momentul in care am vazut ca se inista prea mult pe "plangerea si condamnarea rautatii oamenilor" si prea putin pe accederea spre Dumnezeu, adica pe indreptarea catre Acesta. Mai ales ca, in predici, am auzit preoti dand niste definitii care se apropiau mai mult de ceea ce simteam eu. Iata ce spune Le Petit Robert.

Conform dictionarului Le Petit Robert (editia 2003), termenul provine din latinescul peccatum, care insemna "greseala, eroare". Originea cuvantului e necunoscuta. Adjectivul corespondent este pacatos si a dat, de asemenea, cuvantul impecabil.
De asemenea, in acelasi dictionar gasim definitie a pacatului ca fiind "pierderea, scaparea, ratarea tintei sau obiectivului", radacina ebraica este hatta’t, tradus de evreii greci din Alexandria cu termenul hamartia care semnifica "ratacire, eroare" iar mai tarziu "deturnare, departare de Dumnezeu".

Ei, parca mai vii de acasa! Pentru cuvantul pocainta am pornit cautarea de la indemnul Sf Ioan Botezatorul: "Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor. " (Matei 3, 2) Iata ce am gasit la cuvantul "(a se)pocai"

POCĂÍ, pocăiesc, – Din sl. pokajati sen. vb. IV. Refl. 1. (În concepţiile religioase) A-şi mărturisi păcatele săvârşite, a se căi şi a căuta să obţină iertare prin post şi rugăciuni. ♦ A manifesta părere de rău, a avea remuşcări, a se căi pentru o faptă, o greşeală etc. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să-şi mărturisească păcatele sau greşelile şi să se căiască de ele. 2. A deveni adept al anumitor secte religioase creştine.

Prima observatie: cuvantul provine din slavona; aceasta inseamna ca e o traducere si folosire a unui alt cuvant, nu cel original, grecesc sau latin, deci definitia a patruns in limba romana din religie, nu exista inainte. Am cautat in editii straine ale Bibliei, pentru a vedea un cuvant mai vechi. In limba greaca termenul era μετάνοια = metanoia = si care, culmea, la noi inseamna "Innoirea mintii, orientarea fundamentala a vietii, prin care se ajunge pana la indumnezeire". Trecand prin slavoneste, in secolul al XVII - lea, a primit o transformare ce a dus la "1. Genoflexiune, aplecare. – 2. Respect, ascultare. – 3. (Pl.) Rozar"
Francezii ii zic repentez-vous sau changez d'attitude sau changez de comportement
Englezii ii spun simplu: repent, adica: a regreta
In TOB (traducerea ecumenica a Bibliei) gasim cuvantul "convertissez-vous", cu o intreaga discutie,asupra etimologiei grecesti (schimbarea mentalitatii); si de a recunoaste ca acest cuvant se refera si la ce spunea proorocul Ieremia, "schimbarea directiei; intoarcerea neconditionata la Dumnezeu". Este legat direct de propovaduirea lui Ioan, care in urma acestei "metanoia", adica intoarcere la Dumnezeu si primirea botezului.
***
Daca privim toate acestea in cheia descrisa in concluzia de mai sus, vedem ca "pacatos" este oricine nu il are ca lumina pe Dumnezeu, oricine traieste strain de Dumnezeu, indiferent de confesiunea pe care o are; iti spui crestin, dar gandul tau e doar la ale tale: clar, te-ai abatut de la tinta. Si ce merita un asemenea om?
Mila. Mila, compasiune, nu blamare, nu certare.
Pentru ca, saracul om se agita cu cu toate problemele vietii in zadar, nu le gaseste sensul... Pentru ce s-ar trezi un om in fiecare dimineata? Ca sa ia aceleasi activitati de la capat si iar, si iar pana la sfarsitul zilelor? Oh, ce sumbra perspectiva! Am trecut si eu prin asta... am trecut si dupa moartea lui F, cand mi-a luat cam un an sa-mi "revin". Pentru ce? Pentru ce sa muncesti, sa te casatoresti, sa faci copii... Care este rostul tuturor? Cine a jucat farsa asta, de a ne aduce pe lume asa, fara rost?
Faptul ca ai prieteni, ca ai intalnit oameni deosebiti, e ca o reprezentatie de teatru. Ramai cu gandul "ce frumos"! Dar cu ce te implineste? Cu ce contribuie la valoarea ta? Imprumuti valoare de la ei? Te molipsesti?
Faptul ca ai o slujba cu care contribui la "binele" umanitatii este doar o pacaleala superficiala; daca privesti mai adanc in tine vezi ca nu ii gasesti rostul; vezi ca trebuie sa te convingi (atunci cand nu esti prea prins in vartejul activitatilor) ca ce faci este important; tu simti ca nu e, dar, daca asa "zice lumea...", daca mai vezi cate un licar de multumire pe undeva...
Faptul ca iti cresti copiii; nu, nici asta nu te poate multumi, nu poate fi rostul vietii; vezi cum te chinui sa le procuri tot ce e mai bun, iar ei se imbolnavesc, se poarta urat, sunt nemultumitori... cel mult te poti simti condamnat la a-ti creste copiii, iar, in momentele de ambigua fericire te simti bucuros si implinit ca-i ai.
Faptul ca iubesti si esti iubit... Toata lumea stie cat tine aceasta "stare". Iubirea nu e ca o casa frumoasa pe care ti-o construiesti si o ai... bine, o intretii si ramane frumoasa, ramane a ta. Prin iubire, celalalt nu devine "al tau". Este doar un mod de a zice; in iubire esti tot singur; nu te poti lipi fizic de celalalt, precum umbra; chiar daca ai face-o, printr-un artificiu, celalalt s-ar simti agresat... fiecaruia ii ajunge propria persoana.
Iata deci cum sunt oamenii; poate cineva sa ma contrazica? Ce-mi poate aduce ca si contraargument altceva in afara de clipe de implinire, pe care le simte, sporadic si care-l fac sa spuna ca e fericit. Nu suntem cu totii niste cersetori? Nu cersim la fiecare colt de strada cate o farama de confirmare ca avem motive sa traim?
***
***
Dar daca am privi totul in cheia definitiilor de mai sus?
Pacatul este greseala, eroare, ratacire, indepartare, intoarcere de la Dumnezeu.
Ce e Dumnezeu? Dumnezeu e infinitul de Frumusete, Adevar, Bunatate... ca sa enumar doar cateva "calitati"ale Lui, sa nu-i spun Dumnezeu. Pentru ca suntem creati de El, avem puterea de a accede la Binele, Adevarul, Frumusetea infinite; noi nu suntem finiti decat de trup; sufletul nostru insa este infinit si, pe de o parte, din aceasta cauza putem "simti" neimplinirea, iar pe de alta parte, prin acesta putem accede; de aceea nu putem fi multumiti si fericiti cu adevarat niciodata, pentru ca incercam sa acoperim un spatiu infinit cu lucruri finite. In loc sa ne uitam la sursa infinita, ne uitam la creatie si incercam sa ne implinim cu aceasta. Deci, suntem in stare de "pacat".
Care e "scaparea" noastra? Cum putem sa ne "implinim". Simplu: schimband directia pe care suntem in eroare si intorcandu-ne la sursa.
Noi avem datoria de a ne intoarce la Dumnezeu; iar Dumnezeu vine in acelasi timp spre noi. Pe vremea cand mergeam la ASCOR era o vorba frumoasa, ca noi trebuie sa facem macar un pas spre El, iar El va completa distanta :)

Vizita

Ieri a fost Avva pe la noi. El nu este un orator sau un jovial. Este sobru si discret. Are insa o bunatate asa delicata si o cumintenie ce vine din fermitatea trairii sale. Ma bucur ca suntem ucenicii lui. Ca sa nu mai zic de puterea rugaciunii...
***
Si el e de aceeasi parere, nu ar trebui sa mergem decat daca e musai. Nu mi-a dat nici el confirmare ferma, in schimb ne-a readus aminte primul gand: era de a ramane; din cauza tulburarilor, am uitat de el; ce usor! Bine, sunt circumstante atenuante si argumentative