Îmi place să folosesc perioada sfârșitului de an pentru a face o retrospectivă, prilej de aducere aminte și recunoștință, dar și "primenire" pentru anul care urmează.
Cu unele bune și cu altele mai puțin plăcute, lunile lui 2023 au trecut bogate în evenimente.
Această perioadă a vieții se împarte în special între grija pentru părinții care devin mai neputincioși, grija pe cât posibil de nepoții care mai apar și căsătoria copiilor.
Pentru noi, anul acesta a însemnat moartea tatălui meu, după o boală chinuitoare, dar și căsătoria mezinei. Mângâierea mamei, rămasă văduvă, bucuria de a-mi vedea nepoțelul de la una dintre gemene crescând.
Și o mutare de mari proporții. Cu casa, parohia și cabinetul. Dar viața mea parcă a fost un șir de mutări, să mă învețe să nu mă leg de lumea aceasta, ci mereu să am gândul la viața veșnică.
Am reușit să ne adunăm de Crăciun însă în formulă incompletă. Mezina petrece sărbătorile de iarnă la socrii aflați în celălalt capăt al țării. Maturizare după maturizare, creștere după creștere. Dumnezeu ne învață să nu ne lipim inima de lucruri, locuri, oameni. Iubirea înseamnă libertate, cuprindere în ciuda absenței fizice.
