Cuvântul anului 2022

Anul 2021 a fost plin de evenimente în familia noastră, an în care am intrat într-o altă etapă a vieții, cea numită a cuibului gol. În 2008, când începeam acest blog, fetele cele mari împlineau 10 ani, iar cea mică, 5. Nu-mi puneam problema cât va rezista blogul și nu-mi puneam problema că va fi o vreme când vor pleca de acasă, creându-și viața lor. Aveam și eu un blog de mamă care vrea să împărtășească din ceea ce mai află și ea despre unele și altele și din ceea ce trăiește. Aveam prietene mămici bloggerițe, cum e Irina. Pe vremea aceea nu exista Facebook sau alte rețele sociale așa cum le știm acum. Mai erau forumuri pentru mămici, cum e desprecopii și, intrând acolo, te simțeai în comunitate. Era o comunitate virtuală. Treisprezece ani mai târziu, iată-mă la sfârșitul carierei de mămică. Da, voi fi bunică în scurt timp, cu ajutorul lui Dumnezeu. Mamă de copii adulți. Soacră.  Alte roluri, alte provocări 😇

Dar să revin la cuvântul anului, pentru 2022.

Anul acesta am zis să iau un cuvânt la care să nu mă gândesc neapărat, ci mai degrabă să-mi găsesc un verset călăuzitor. Am deschis Biblia și privirea s-a oprit pe versetul 1 de la 1 Corinteni 14: „Căutați dragostea; râvniți cele duhovnicești...” 

Așa încât, cuvântul anului 2022 este dragoste

 

Dragostea la care fac referire este agape, charity, iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui, dragostea ca virtute, iubire altruistă. Este un cuvânt provocare, o chemare, o lucrare. 

Este un cuvânt mare, pe care acum îmi dau seama că l-am mai primit odată, ca și cadou de Crăciun de la ginere și fiică chiar la sfârșitul lui 2021.

Deci, se pare, e o treabă serioasă!

Nu știu încă ce va însemna pentru mine personal, pentru 2022, această chemare, în ce fel se va concretiza. Dar, cu siguranță, așa cum am primit cuvântul, voi primi și oportunitățile de a-l aplica.

Înainte de a închide ușa anului 2021

Suntem deja 3 ianuarie 2022 dar nu vreau să trec la următoarele postări înainte de a face o survolare rapidă prin ce a însemnat 2021 pentru mine.

După cum notam la începutul anului, cuvântul propus a fost Entuziasm.Timpul, sau mai degrabă prioritățile, au făcut ca blogul acesta să fie lăsat mai lejer. Însă, clar, entuziasmul a fost foarte necesar pentru a face față tuturor provocărilor 😉

Am avut un an ușor și greu în același timp, dar peste toate, minunat!

Luna ianuarie a fost marcată de boala părinților mei, mai ales a tatălui, pe care am crezut că-l pierdem. A trecut cu greu de covid, dar a fost prilej pentru noi toți să „strângem rândurile!” și să ne bazăm mai mult unii pe alții, ca familie, să ne iubim mai mult, să ne prețuim mai mult. Trecând atât de aproape de moarte am înțeles că este extraordinar de importantă familia, că este un dar care poate fi oricând luat și mulțumesc lui Dumnezeu că am putut trăi această apropiere și această bucurie a familiei.

Fiica cea mai mică a devenit majoră în februarie, 2021. Practic, acest moment a făcut trecerea într-o altă etapă a vieții și pentru noi. O etapă a maturizării depline, în care lucrurile cu adevărat importante s-au așezat în ierarhia lor. Un alt prilej de recunoștință și entuziasm.

Martie și aprilie au fost luni pline cu de toate: personal și profesional. Seminarii, pregătiri, susținere...

Pentru că a venit luna mai, cu evenimentul anului: nunta uneia dintre gemene. 

Iunie a venit cu tristețea datei de 8, în care maica Siluana a părăsit această lume. Încă nu am reușit să scriu ceva... Parcă tot nu se leagă. În perioada aceea (și încă acum!) am realizat faptul că nu eram pregătită să văd că pleacă... de parcă n-ar fi trebuit să plece niciodată! Și orice cuvânt aș scrie încă e prea mic pentru a descrie relația noastră, ce a însemnat ea pentru mine.

Dar, cum viața e mult mai cuprinzătoare, luna iunie a venit și cu absolvirea mezinei.

Luna iulie s-a lăsat cu nunta - partea a II-a, cu înscrierea la facultate a celei mici și cu ziua gemenelor.

 Pe plan profesional, împlinirea unui vis: deschiderea cabinetului de psiholog.

 

 

August a venit cu odihna bine-meritată, cu tabăra de dezvoltare personală de la Pângărați, realizată pentru a 5-a oară, al 5-lea an, dar și cu anunțul că... vom fi bunici!

 

Pentru ca luna septembrie să aducă... o nouă tabără, seria a doua a acestui an, tot la Pângărați, precum și pregătiri pentru zborul tuturor celor trei fete: cea mică, Ana, studentă într-un alt oraș, iar Teodora, cu o bursă Erasmus, în altă țară.

Octombrie este luna Sfintei Parascheva, iar la noi, în Iași, e prilej de evenimente. Care nu au reușit însă a estompa de tot senzația de gol care a rămas în casa noastră după plecarea tuturor fetelor.

 

Noiembrie a fost o lună liniștită, cu restructurări casnice mai ales, cu murături și curățenie de toamnă, dar și cu o călătorie neașteptată, însă foarte bine-venită!

Iar decembrie, luna sărbătorilor de iarnă, luna familiei reunite, luna bucuriilor mici și mari, a recunoștinței pentru anul.

Sunt recunoscătoare pentru toate cele trăite în 2021 personal și familial, profesional și spiritual. Părțile  la care am lăsat-o mai moale și îmi propun să recuperez în 2022 au fost cele de alimentație / antrenament fizic și studiile doctorale, pe care trebuie să le finalizez în acest an.