Căsătorie cu sens (2): O însoțire pe calea durerii

Spuneam aici că voi reda în serial predica starețului Emilianos Simonopetritul „Căsătoria - Taina cea mare”.

Următoarele trei articole se referă la trei dintre scopurile principale ale căsătoriei, după cum le menționează părintele amintit:

1. Primul, despre care veți citi astăzi, este însoțirea pe calea durerii.
2. Al doilea scop al căsătoriei este însoțirea în călătoria dragostei.
3. Al treilea rost al căsătoriei este însoțirea în calea către cer.
   

Care este, aşadar, rostul căsătoriei? Vă voi spune trei din ţelurile de căpătâi ale acesteia. Mai întâi de toate, căsătoria este o cale a durerii. Tovărăşia dintre bărbat şi femeie se cheamă „împreună-înjugare”, adică lucrarea celor doi cu o sarcină comună. Căsătoria este o împreună-mergere, o porţie comună de durere şi, bineînţeles, de bucurie. Dar, de obicei, şase strune ale vieţii răsună trist, şi doar una vesel. Soţul şi soţia beau din acelaşi pahar al lipsurilor, tristeţilor şi căderilor. La slujba cununiei, preotul le dă noilor căsătoriţi să bea din acelaşi pahar, numit „pahar de obşte”, pentru că împreună vor purta poverile căsătoriei. Paharul se mai cheamă şi „unire”, pentru că ei se unesc spre a împărtăşi bucuriile şi necazurile vieţii.

Când doi oameni se căsătoresc, e ca şi cum ar zice: 

Împreună vom merge înainte, mână de mână, prin vremuri bune şi rele. Vom avea ceasuri întunecate, ceasuri de tristeţe, împovărătoare, ceasuri plictisitoare. Însă, în adâncul nopţii, vom crede pe mai departe în soare şi-n lumină. 

 

Photo by Lennon Cheng on Unsplash

 

O, dragi prieteni, cine poate spune că viaţa sa n-a cunoscut clipe grele? Dar nu e lucru mic să ştii că în clipele-ţi grele, în griji, în ispite, vei ţine mâna celui iubit ţie. Noul Legământ spune că tot omul va suferi, mai ales cei ce se căsătoresc.

„Dezlegatu-te-ai de femeie?” – adică, eşti necăsătorit? – întreabă Apostolul Pavel. „Nu căuta femeie. Iar de te-ai şi însurat, nu ai greşit, şi de s-a măritat fecioara, nu a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.” (1 Cor. 7, 27-28). Ţineţi minte: din clipa în care te căsătoreşti, zice el, vei avea parte de multe dureri, vei suferi, şi viaţa ta va fi o cruce, însă o cruce ce înfloreşte cu flori. Căsătoria va avea bucuriile sale, surâsurile sale, lucrurile sale minunate. Să vă amintiţi, însă, în zilele cu soare că toate aceste flori preafrumoase ascund o cruce, care poate ieşi în orice clipă la lumină.

Viaţa nu e o petrecere, aşa cum cred unii, care, după căsătorie, se prăvălesc din cer pe pământ. Căsătoria este o mare întinsă, şi nu ştii când te va arunca pe ţărm. Te însori cu persoana aleasă cu frică şi cutremur, şi cu mare grijă, apoi, după un an, doi, cinci, descoperi că te-a tras pe sfoară.

Să credem că nunta ar fi un drum spre fericire este o măsluire a căsătoriei, asemenea unei tăgăduiri a crucii. Bucuria căsătoriei înseamnă pentru bărbat şi femeie împingerea împreună a carului pe drumul urcător al vieţii. „N-ai suferit? Atunci n-ai iubit”, spune un poet. Doar cei ce suferă pot iubi cu adevărat. Şi, de aceea, tristeţea este o însuşire necesară a căsătoriei. „Căsnicia”, zice un filosof din vechime, „e o lume înfrumuseţată de nădejde şi întărită de năpastă”. Aşa cum oţelul se căleşte în furnal, aşa şi omul se întăreşte în căsătorie, în focul greutăţilor. Când vă priviţi căsătoria de la depărtare, toate par minunate. Însă când vă apropiaţi, veţi vedea ce multe clipe grele are.

Dumnezeu zice că „nu este bine să fie omul singur” (Fac. 2, 18), aşa că i-a pus alături un tovarăş, pe cineva care să-l ajute în viaţă, mai ales în luptele sale de credinţă, fiindcă pentru a-ţi păstra credinţa trebuie să pătimeşti şi să rabzi multă durere. Dumnezeu ne trimite tuturor harul Său. El ni-l trimite, însă, atunci când vede că suntem gata să suferim. Unii, de îndată ce văd o piedică, o iau la fugă. Uită de Dumnezeu şi de Biserică. Însă credinţa, Dumnezeu şi Biserica nu sânt o cămaşă pe care s-o dai jos de îndată ce ai început să asuzi.

Căsătoria este, aşadar, o călătorie printre necazuri şi bucurii. Când necazurile par copleşitoare, ar trebui să-ţi aminteşti că Dumnezeu este cu tine. El îţi va ridica crucea. El a fost Cel ce ţi-a pus pe frunte cununa căsătoriei. Dar când Îl rugăm ceva pe Dumnezeu, El nu ne dă de îndată soluţia. Ne îndrumă înainte foarte încet. Uneori, îi ia ani ca s-o facă. Trebuie să cercăm durere, altfel viaţa nu va avea înţeles. Veseleşte-te, însă, căci Hristos pătimeşte cu tine, şi Sfântul Duh „se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite” (cf. Rom. 8, 26).

Pași către Entuziasm: 1 - Practică entuziasmul și păstrează-l

Norman Vincent Peale spunea în 1967 că diferența dintre entuziasm și credință este foarte mică. Ar putea fi aceea, spune autorul, că entuziasmul este credința aprinsă (stârnită). Prea mulți oameni își petrec zilele fără sclipire. Ca efect, le lipsește puterea de a depăși dificultățile. Îmbătrânesc înainte de vreme. Deoarece vitalitatea este dependentă de vivacitatea spiritului.

 

sursa: pinterest

Pașii către entuziasm pe care îi veți regăsi aici sunt extrase dintr-o broșură ce poartă exact acest nume: „Enthusiasm! The Action Handbook” apărută în 1973, scrisă de Norman Vincent Peale, ministru și autor american. El e cunoscut mai ales pentru munca sa de popularizare a conceptului de gândire pozitivă, în special prin intermediul cărților traduse și la noi, printre care, cea mai cunoscută poate, Forța gândirii pozitive. 

Primul pas se referă la câteva acțiuni pe care să le facem pentru a ne păstra scânteia ce ne menține bucuria vieții.

1. Lasă-te uimit/ă! Peale spune că entuziasmul este unul dintre cele mai mari daruri de la Dumnezeu, este caracteristica ce ne păstrează tineri chiar și la vârste înaintate. Ce le lipsește tinerilor din zilele noastre este entuziasmul și dat fiind acest lucru nu e de mirare cât de îmbătrâniți par. Unul dintre motivele lipsei de entuziasm este lipsa de uimire. Nu ne mai uimește nimic. Nu mai suntem fascinați de minunea vieții. De aceea, ce avem de făcut în primul rând este să decidem să ne lăsăm uimiți de frumusețea lumii. Să ne lăsăm sensibilizați de ea. Oricine se va angaja să urmeze această regulă simplă va fi binecuvântat cu entuziasm și va avea o viață plină de bucurie.

2. O a doua acțiune din acest prim pas este conștientizarea în fiecare zi a faptului că suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu. Să ne privim zilnic în oglindă și să ne spunem: ”Sunt fiul/fiica lui Dumnezeu” Faceți acest lucru zilnic timp de o săptămână și observați cum se schimbă viața. Cu toții ne putem schimba. Chiar și dintr-un neîncrezător într-un entuziast.

3. A treia acțiune se bazează pe un principiu întâlnit și în Pateric. Principiul lui „ca și cum”. Într-o povestire întâlnim un călugăr care nu putea să fie bun, să-și iubească frații. Și primește într-o zi sfatul de a se purta „ca și cum” i-ar iubi. Invitația acestei acțiuni este să te porți de ca și cum ai avea entuziasm. Pentru a deveni orice persoană dorești ai nevoie să decizi ce caracteristici particulare dorești să posezi, iar apoi să ții acea imagine fermă în conștiință. Apoi, începe să te porți de ca și cum chiar ai avea acea trăsătură. În al treilea rând, crede că ești în procesul întrupării acelei trăsături prin exersarea ei. Acesta este principiul „ca și cum” în acțiune. Și este valabil și în cazul entuziasmului! Ați auzit de expresia „pofta vine mâncând”? La fel și entuziasmul! E nevoie doar să fii foarte hotărât/ă să urmărești entuziasmul.

sursa: pinterest

 

4. A patra acțiune se referă la a-ți spune zilnic vești bune. Când te dai jos din pat te asiguri că bei apă, că-ți iei nutrienții cei mai potriviți, că îți dai fața cu cremă hidratantă, toate lucrurile bune pentru corp. E important să faci acest lucru și pentru minte! Oferă-ți informații bune: câteva citate biblice sau de la părinți duhovnicești care te vor propulsa într-o zi minunată. Fă-ți „ziarul” de dimineață pe care să-l citești la cafea. Citește Biblia, pentru că e plină de generatori de entuziasm.

Iată câteva exemple: „Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.” (Marcu 9, 23)

„Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.” (Matei 21, 22)

Apoi roagă-te lui Dumnezeu pentru călăuzire și pornește-ți ziua!

sursa: Pinterest

 

5. A cincea acțiune este aceea de a iubi oamenii. Află care sunt nevoile celor din jur și împlinește-le! Iubește oamenii. Iubește cerul, iubește frumosul, iubește-L pe Dumnezeu! Cei care iubesc devin entuziaști. Dacă nu ești entuziast, începe de azi să cultivi această iubire a darului vieții. Crede în tine. Găsește nevoi și le împlinește. Oferă-te să ajuți pe cineva. Gesturi mici, dar care-i fac și pe alții să vadă că viața e un pic mai bună, că merită să fie trăită. Crede că poți fi mai bun/ă decât ești. Adu entuziasmul în stilul tău de viață, pentru că entuziasmul va face întotdeauna diferența!