{O carte pe lună}: 2. Primește iubirea pe care o dorești

Pentru că suntem în luna februarie, vă ofer spre lectură o carte de ”sezon”. E scrisă de harville Hendrix.

Harville Hendrix este terapeut clinician, cunoscut la nivel global pentru lucrul terapeutic cu cuplurile. El deține un doctorat în psihologie și religie, după ce a absolvit School of Divinity de la University of Chicago. În urma divorțului survenit în 1975, s-a dedicat studiului relațiilor de cuplu pentru a înțelege mai bine cum a ajuns la divorț și pentru a căuta elementele care stau la baza unei relații maritale de succes. Începând din anul 1977, a practicat terapia de cuplu, a susținut workshop-uri pe aceeași temă și a susținut conferințe publice despre relația maritală. În 1982 s-a căsătorit cu Helen LaKelly Hunt, iar împreună cu Helen a scris mai multe cărți despre relațiile umane fundamentale.

Primește iubirea pe care o dorești este cel mai vândut ghid de transformare a unei relații intime într-o sursă neîntreruptă de iubire și armonie. În această carte, Harville Hendrix prezintă abilitățile de relaționare care au ajutat deja sute de mii de cupluri să înlocuiască eficient confruntarea și criticile cu un proces de vindecare ce are la bază dezvoltarea și susținerea reciproce.
Acest ghid extraordinar de practic descrie tehnica revoluționară a Terapiei Relaționale Imago, ce combină mai multe discipline – printre care se numără științele comportamentale, psihologia abisală, terapia cognitivă și terapia Gestalt – pentru a crea un program ce urmărește rezolvarea conflictelor și înnoirea comunicării și pasiunii.
Primește iubirea pe care o dorești descrie cele trei etape ale relațiilor intime, furnizează studii de caz ilustrative și oferă recomandări folositoare pentru a depăși obstacolele care stau în calea celor trei etape, în vederea creării unei legături mult mai puternice în interiorul cuplului.
În primul rând, ea expune stadiile majorității relațiilor – atracția, iubirea romantică și lupta pentru putere – și sugerează modalități prin care partenerii pot asocia conflictele din relația lor cu fiecare dintre aceste stadii.
Apoi explorează metode pentru obținerea unei „Căsnicii Conștiente”, în cadrul căreia sunt readuse în atenție fazele inițiale ale iubirii romantice și confruntarea este înlocuită treptat cu dezvoltarea și susținerea.
În cele din urmă, autorii încorporează aceste idei într-un curs terapeutic unic, oferind o serie de exerciții utile care conduc la înțelegere, rezoluție și revitalizare. Aceștia descriu, pas cu pas, modul în care putem comunica mai clar și cu o sensibilitate sporită, felul în care ne putem debarasa de comportamente distructive și în care ne putem focaliza energia spre împlinirea nevoilor partenerului. Primește iubirea pe care o dorești se adresează, așadar, cuplurilor aflate în orice etapă a relației, oferindu-le soluții unice pentru rezolvarea conflictelor și pentru obținerea unei satisfacții emoționale reciproce.
Pentru reușita aplicării exercițiilor propuse, e nevoie de un angajament ferm de a lucra la îmbunătățirea relației de cuplu. Acest angajament trebuie asumat înainte de orice. Pentru această asumare, mai întâi gândiți-vă cât de important este pentru dumneavoastră să creați o relație mai iubitoare, care să fie un punct real de sprijin în viață. Sunteți dispus să luați parte la un proces pe alocuri anevoios de autodezvoltare? Dacă da, luați o foaie de hârtie și scrieți un enunț prin care să vă exprimați disponibilitatea de a vă implica în acest demers.
Exercițiile cuprinse în carte sunt foarte bine explicate, cu indicații referitoare la paginile de citit și la timpul necesar efectuării.
Voi pune doar câteva din listă, pentru a vă face poftă:

1. Viziunea asupra propriei relații
2. Rănile copilăriei
3. Aprofundarea propriului imago
4. Frustrările copilăriei
5. Dialogul părinte-copil
6. Profilul partenerului
7. Afaceri neîncheiate
8. Dialogul imago
9. Decizia de a-și lua un angajament
10. Reromantizarea
11. Lista cu surprize
12. Lista activităților distractive

Spor la lucru!

Zaheu și matematica paradoxală a mântuirii

Am simțit întotdeauna o atracție spre persoanele din Biblie care, într-un fel sau altul, au „furat” mântuirea. Nu li se cuvenea, după lege. Poate și unde nu mă văd eu prea vrednică și mă gândesc că nu aș putea s-o câștig „în luptă dreaptă” și rezonez cu proscrișii. Femeia bolnavă de 12 ani, care s-a atins de poala Mântuitorului pe ascuns. Femeia samarineancă, ce s-a adresat direct, cu îndrăzneală, lui Hristos: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.” (In. 4, 15). Femeia adulteră, care a scăpat la picioarele Mântuitorului și nimeni nu a putut să ridice piatra asupra ei.

sursa imagine

Dar personajul cel mai fascinant mi se pare Zaheu vameșul, cel despre care s-a citit astăzi la Evanghelie. Atât ca lucrare a Mântuitorului asupra lui și a casei acestuia, cât și el, ca îndrăzneală.

Astăzi, la predică, părintele a insistat asupra unui aspect pe care nu l-am sesizat până acum, ca și nuanță:  Zaheu „a coborât degrabă (din sicomor) şi L-a primit, bucurându-se.” (Lc. 19, 6) Adică, la anunțul autoinvitației Mântuitorului, Zaheu s-a precipitat cu bucurie să-l primească. O reacție diferită de cea a lui Petru, spre exemplu, care I-a spus odată „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.”

Nu avea oare Zaheu conștiința propriului păcat? Cu siguranță, o avea (de vreme ce îndată s-a și „spovedit”, mărturisind că dacă a nedreptățit pe cineva îi va restitui împătrit). Poate ce nu avea încă, era conștiința măreției lui Hristos (în fața căreia, Petru a fost copleșit). El voia să vadă Cine este Acela care a făcut acele minuni, dar cu bunul simț al celui care nu așteaptă nimic pentru el pentru că se știe nevrednic de ceva minunat. El a furat, a nedreptățit și cu siguranță nici prea evlavios nu era. Nici măcar ca vameșul din pericopa vameșului și a fariseului nu era, căci probabil nici nu gândea că ar putea fi miluit, să ceară milă. Era omul bogat, căruia nu-i lipsește nimic material, omul corupt, dar totuși care mai are o fărâmă de onestitate, aceea de a nu se afișa în față sau de a da din coate spre a se întâlni cu cineva de pe urma cui ar mai putea avea vreun beneficiu. Deși era evreu, știa totuși că nu are amestec cu Mântuitorul și stătea deoparte, căutând doar să-L vadă. Dar în momentul în care Acesta și-a făcut cunoscută intenția de a rămâne în casa lui, bucuria cinstei făcute a copleșit orice alt sentiment. Faptul de a fi fost până atunci în afara legii l-a făcut să sară grațios peste niște convenții. Nu s-a mai gândit la „vai, nu se poate!” „dar eu nu merit!” „cum să vii în casa mea?”. El a luat de bun ce a spus Mântuitorul și s-a conformat cu bucurie. Noi, cei de azi, i-am spune superficialitate „cum își permite să fie așa direct cu o somitate? Nu știe cu cine vorbește?”

Este o iuțime, o îndrăzneală pe care o admir enorm la oamenii declarați păcătoși sau prigonitori (cum au fost și tâlharul de pe cruce, Saul sau Maria Egipteanca și cum mai sunt mulți asemenea în Pateric). La momentul întoarcerii autentice la Hristos, ei nu mai trec printr-un moment 0. Nu o iau încetișor, cu pași mici, să se convertească. Ca în matematică, e pur și simplu o schimbare de semn, iar ce era -100, spre exemplu, deodată (prin Prezența Mântuitorului și deschiderea respectivului personaj) trece la +100. Cumva, de aceea se și spune că „cei din urmă vor fi cei dintâi”.

Și, uneori, chiar lipsa acestei îndrăzneli e ceea ce ne desparte de Hristos. Matematica paradoxală a mântuirii.