Dacă ar şti oamenii ce e iubirea Domnului...

  ”Aşa cum în fiecare zi mâncăm pâine şi bem apă, dar mâine trupul viu vrea să mănânce şi să bea iarăşi, aşa şi aducerea-aminte de binefacerile lui Dumnezeu nu oboseş­te niciodată sufletul, ci îl face să se gândească încă mai mult la Dumnezeu. Sau încă: cu cât pui mai multe lemne pe foc, cu atât mai multă dogoare dă; aşa şi cu Dumnezeu: cu cât te gândeşti mai mult la El, cu atât mai mare se face dogoarea iubirii şi râvnei pentru El.

Dacă ar şti oamenii ce e iubirea Domnului, ar alerga grămadă spre Hristos, şi El i-ar încălzi pe toţi cu harul Lui. Milostivirea Lui e negrăită. Din iubirea lui Dumnezeu su­fletul uită pământul.

Domnul iubeşte mult păcătosul ce se pocăieşte şi îl strânge cu drag la pieptul Său:„Unde ai fost, copilul Meu? De multă vreme te aştept”.” - Sf. Siluan Athonitul

Misty morning

Ce mult îmi plac diminețile cețoase de toamnă! De fapt, îmi plac toate diminețile!

Și uneori pot pleca la drum, să mă bucur de ele în pădure. Azi, ploaia se pogora discret ca o părere, mângâind crengile dezgolite ale copacilor.

La mănăstirea Dobrovăț, clopotele îmbiau la slujbă.

”Binecuvintează-ne, Doamne, și binecuvintează zorii acestei zile”

Hristos este pacea noastră

Apostolul zilei:

”Fraţilor, Hristos este pacea noastră,
El care a făcut din cele două - una,
surpând peretele din mijloc al despărţiturii,
desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său,
legea poruncilor şi învăţăturile ei,
ca, întru Sine,
pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou
şi să întemeieze pacea,
şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi,
uniţi într-un trup, prin cruce,
omorând prin ea vrăjmăşia.
Şi, venind, a binevestit pace,
vouă celor de departe,
şi pace celor de aproape;
că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl,
într-un Duh.
Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici,
ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii 
şi casnici ai lui Dumnezeu,
zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor,
piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.
Întru El orice zidire bine alcătuită creşte
ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul,
în Care voi împreună sunteţi zidiţi,
spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.”
(Efeseni 2, 14-22 )