La mulţi ani! + Predică la Duminica Mironosiţelor

Credincios sau necredincios?

În Duminica Tomei, o întrebare: sunteţi dispuşi să-L urmaţi pe Hristos şi în Înviere?

predica pr. Constantin Sturzu din 22 apr 2012

Spre Emaus

O predică despre viaţă şi despre întâlnirea cu Dumnezeu

Predica din a 3-a zi de Paşti, 17 apr 2012 Pr. Constantin Sturzu

Anemona

A apărut nu ştiu cum în grădina mea. Anul trecut, timid, doar o floricică pe care mi-a rupt-o un copil. Anul ăsta, un buchet.

Anemona din grădina mea

Delicate, fragile, minunate, de o frumuseţe aparte!  Anemona blanda, pe numele ei, sau floarea vântului. Anemona.

Este o surpriză minunată din partea grădinii mele, care se face mai frumoasă, de la an la an.

Mulţumesc, Doamne!

Desăvârşită

***
I-am găsit şi povestea, din mitologie:

Se spune ca zeita Flora era geloasa pe sotul ei care ii acorda prea multa atentie nimfei Anemone, asa ca a transformat-o pe aceasta in floarea vantului si a lasat-o in bataia Vantului de Nord. Anemonele provin din zona Mării Mediterane. 

Surori

sursa imagine

Sărbătorile noastre sunt cam toate la fel: la mine acasă, cu familia mea şi familia surorii mele (ea locuieşte la vreo 6 ore de Iaşi). Şi de la acest cadru, pornesc variaţiuni: copii la bunica sau nu, bunica la noi în vizită, noi în vizită la bunica şi tot aşa, combinări de 'n luate câte 'm.

Nu ştiu dacă-i voi putea mulţumi vreodată lui Dumnezeu pentru darul ăsta, de a avea o soră cum e sora mea. Pentru întâlnirile noastre, pentru plimbările, pentru dimineţile petrecute împreună, pentru slujbele la care participăm una lângă alta, pentru discuţiile pe care le avem, pentru tot ce înseamnă bucuria prezenţei şi împărtăşirii.

Un gând de recunoştinţă şi o binecuvântare pentru sora mea, prilej să vă amintiţi, cei care treceţi pe aici, de fraţi şi surori şi de binecuvântarea de a-i avea...

"Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!... că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac." (Ps. 132)

gând de ducă

călătorului (pe cale) îi şade bine cu drumul

în drumul vieţii, îmi place câteodată (dacă s-ar putea, de mai multe ori), să dau pe speed: să mă urc în maşină adică şi să merg tot înainte, mult, mult. Un fel de buclă spaţio-temporală, în care într-o perioadă scurtă de timp parcurgem mii de km. Şi vacanţele de vară, cam aşa le petrecem. Apoi ne întoarcem la modul slow, al activităţilor obişnuite.
Nu, eu nu conduc (încă), dacă ar fi după mine, aş sta aşa, ca în poza asta, doar că nu-mi permit.

Până la călătoria aceea lungă din vacanţă, mă voi mulţumi deocamdată cu o oră jumătate, cât facem până la ţară. Şi am ales muzica, din care, o melodie:

Maica Siluana - Părinţi, copii şi logica iubirii